În 2014 am reușit să obțin prima promovare din cariera de arbitru, la prima încercare. Un test scris, trei meciuri cu “assesor” (observator) și notele primite de la cluburi de-a lungul sezonului au fost elementele care au decis promovarea. Notele de la cluburi nu le știu, teoria am trecut-o fără mari probleme, iar la cele trei meciuri aveam nevoie de o medie de 70 de puncte și am obținut 69, 72, 74. Nu strălucitor, dar suficient.

Tot în 2014, în martie, era să-mi termin cariera de arbitru FA, din cauza unui accident de mașină soldat cu o accidentare la genunchi. Am avut noroc și am reușit să mă recuperez, după 6 luni de fizioterapie și câteva zeci de meciuri ratate. Alerg normal, deci visul continuă.

În ciuda faptului că nu eram 100 % recuperat, tot în 2014, în mai și iulie, am participat la Norhalne Cup în Danemarca (pentru a doua oară) și la Norway Cup (pentru prima dată). Nefiind refăcut complet, am arbitrat foarte puțin 11 la 11 și foarte mult 7 la 7. Surprinzător, la ambele competiții am fost delegat la finale, iar finala U14 de la Norway Cup a fost transmisă live la televiziunea națională norvegiană TV2 Norge. La ambele competiții m-am întâlnit cu prieteni mai vechi, din toată Europa și mi-am făcut prieteni noi, inclusiv arbitrul spaniol Inaki Hermosilla, care a arbitrat în Primera și Copa del Rey iar acum e arbitru în Segunda Division. A respirat același aer cu Messi, Casillas, Sergio Ramos, Cr.Ronaldo, și are poze și amintiri cu ei. A fost coleg de echipă cu cei mai mari arbitri internaționali ai Spaniei și a lucrat pe Camp Nou, Bernabeu, San Mames și toate stadioanele celebre din Spania. Un tip senzațional, cu bun simț și modest, care și-a făcut timp să vină să mă vadă arbitrând finala de la Norway Cup și să-mi facă poze, ca să am mai multe amintiri de la meci. În ultima seară înainte de plecare am jucat un meci de fotbal între noi, arbitrii, și ne-am distrat ca niște copii. L-am întrebat pe Inaki de ce arbitrează la turnee internaționale de tineret, la care vin arbitrii amatori. Mi-a răspuns, simplu, că îi place fotbalul, că își face prieteni și că are ocazia să vadă la lucru arbitri foarte buni.

Faptul că nu am putut să fiu la 100 % în timpul celor două competiții m-a făcut să renunț la ideea unui al treilea turneu în 2014, deși mă ardeau degetele să dau o fugă în Portugalia, Spania, Grecia sau Suedia. Oi fi eu nebun, dar chiar nu am putut să îmi pun în pericol sănătatea mai mult decât o făcusem deja…

A fost un an bun, am reușit ce mi-am propus, am obținut o promovare, am arbitrat două finale la turnee internaționale, am cunoscut oameni minunați din toată lumea și am supraviețuit, fără urmări grave pe termen lung, unui accident din care puteam să ies șifonat mult mai rău.

Am fost deja acceptat la Norway Cup 2015, la Norhalne Cup și, pentru prima dată, la Aya Napa Cup 2015, în Cipru. Vedem dacă mai am timp și chef de un al patrulea turneu. Puțin probabil, dar ispite apar tot timpul…