Jurnalistul ideal – descriere dedicată tuturor colegilor adevăraţi din presa locală şi centrală

Aşa cum am promis, după jumătatea goală a paharului, văzută datorită patronilor şi şefilor cretini din presă, este timpul să vorbim şi despre jumătatea plină, adică lucrurile (sau calităţile, condiţiile) care ar putea determina un om să rămână mai mult de zece ani în acest domeniu. Să vedem. Ar fi ceva sau nu ? Cum ar fi, în realitate, angajatul ideal din presă:

Angajatul ideal trebuie:

- să iubească meseria asta din tot sufletul;

- să gândească, să proceseze, să analizeze, pentru că altfel este inutil, s-au inventat deja reportofoanele şi camerele video;

- să fie dispus la sacrificii, atunci când situaţia o cere, fără să fie împins de la spate de şefi;

- să fie inteligent, ca să nu se lase prostit de interlocutori, gen oameni politici;

- să îşi poată impune punctul de vedere în faţa şefilor, în legătură cu un subiect, atunci când cunoaşte bine acel subiect;

- să fie capabil să conducă cu 140 la oră ca să prindă un eveniment, dar fără să intre în şanţ cu maşina;

- să stăpânească, la un nivel acceptabil, şi tehnici care nu sunt neapărat în fişa postului său;

- să rămână “cu ochii deschişi” şi atunci când nu mai este în timpul orelor de program, pentru că un subiect sau un eveniment poate să apară oriunde şi oricând;

- să îşi ajute colegii şi şefii atunci când aceştia sunt în “pană de idei” şi să construiască subiecte;

- să nu facă compromisuri şi să fie echidistant;

- să cunoască la un nivel cât mai apopiat de perfecţiune limba română;

- să nu îi afecteze munca situaţii precumcondiţii meteo extreme, agresiuni din partea unor personaje despre care scrie sau apartenenţa politică a patronului (pe cât posibil);

- să nu îşi ţină niciodată telefonul închis;

- să nu îşi divulge sursele, nici măcar în situaţii dificile, pentru că riscă să piardă încrederea lor;

- să fie sincer cu propria persoană şi cu ceilalţi, să spună deschis atunci când simte că ceva nu merge sau ar putea fi îmbunătăţit;

- să fie exigent, în primul rând cu el şi apoi cu ceilalţi;

- să fie echilibrat şi să nu cedeze nervos în condiţii de stres sau oboseală;

- să fie om

- să aibă simţul umorului

- să aprecieze atunci când are un şef dedicat muncii, care îl respectă şi îl ajută să fie mai bun în meseria sa. Sunt rari, merită admiraţi !

- să deţină un aparat foto, un reportofon, lucrurile minime pentru orice jurnalist care vrea să îşi facă meseria fără să depindă de dotările de la locul de muncă

- să aibă o familie care să îl înţeleagă şi să îi respecte munca, în ciuda programului de lucru incomod

Bineînţeles că nu vom găsi la toţi jurnaliştii TOATE aceste lucruri, după cum nu le vom găsi nici pe cele negative, descrise într-un articol anterior. Dar cu cât sunt mai multe bune, cu atât jurnalistul respectiv are şanse să supravieţuiască mai mult timp în presă şi să fie respectat şi cunoscut.
Din păcate, de-a lungul timpului am cunoscut – direct sau indirect, nu mai contează – şi locuri în care anagajatul ideal era cel cu capul plecat şi gata oricând să accepte orice. Din fericire, în prezent contează doar partea a II-a, iar condiţiile din prima parte sunt de domeniul amintirii…