La Metro, lucrările (observaţi, vă rog, cât de elegant poate fi numită o gropană de juma’ de metru care stă nereparată de jumătate de an sau mai mult) sunt semnalizate într-un mod eficient şi original. Dacă tot au reuşit să alunge clienţii cu ajutorul cozilor uriaşe cauzate de casele închise, cu casiere acre şi nepoliticoase, cu parcare peticită, cei de la Metro s-au gândit să folosească totuşi la ceva cărucioarele care stau nefolosite. Aşa că au demarat programul umanitar “Nicio groapă fără cărucior”, prin care gropile bătrâne şi imobilizate primesc în folosinţă câte un cărucior hodorogit, cu care se pot deplasa la suratele lor mai tinere, pe care le întreabă “Da’ când vin, maică, ăia cu asfaltarea, că ieri a dat unul cu un Matiz peste mine şi m-a înjurat un sfert de oră, nu s-a uitat că-s bătrână…”. Evident, gropile mai mici, tinerele, îi vor răspunde politicos, dar în sinea lor o vor invidia pe bătrâna lor colegă pentru că are cu ce să se deplaseze. Şi vor sper că peste un an sau doi şi ele vor avea un cărucior.

Pentru că oricum, celor de la METRO nu pare să le pese prea mult de modul dezastruos în care arată parcarea. Spun asta chiar dacă gropile par cumva decupate, semn că nişte lucrări au început. Însă când te câcâi luni de zile cu nişte gropi fâsâite, nu te poţi numi gospodar şi nici nu poţi să beneficiezi de un minim respect din partea clienţilor. 

Dacă METRO are un punct de vedere cu privire la acest subiect, evident că blogul meu îl va găzdui, în încercarea de a afla cauza situaţiei. Or fi vrut să improvizeze un poligon auto şi eu nu le-am înţeles intenţia…

Iată şi imaginile cu glorioasele cărucioare, făcându-şi datoria în vechile gropi din ceea ce a fost odată parcarea “super(LOL)marketului” METRO din Bacău.