REPORTER LIBER

Jurnalism de relaxare

Browsing Posts published by Codrin P.

M-a intrebat un prieten cum e aerul de Anglia. Hm… E un pic altfel decat ala de Romania. M-a afectat.

Exemplu: azi am condus 38 de mile dus + 38 intors, la un mic schimb de experienta de-o zi. Ajung intr-un satuc, la un giratoriu de-al lor. In orasele mari, in intersectiile mari, “roundabout”-urile, cum zic ei -englezii- sensurilor giratorii, sunt mari. Dar exista si roundabout-uri de-astea mici-mici la care probabil un nene a venit cu un nasture, a tras niste vopsea de-a ”roundul” si gata giratoriul. O pata mica si rotunda, ce-i drept semnalizata si cu indicator. Nu bag mana in foc, dar nu-i exclus ca in unele cazuri  pata rotunda de pe asfalt sa fie o idee mai mica decat cea de pe indicator :)

Eventual pata alba care tine loc de sens giratoriu e si un pic bombata. Putin, nici n-o simti la roata cand o incaleci. Unii o ocolesc, probabil nu e politicos sa calci cu masina un bumb alb. In fine. Eu am condus in Romania din 1997 pana in 2010. De la Oltcit’90 pana la Suzuki Swift 2010, de la Dacia 1300 dintr-un an prost pana la Jaguar XJ 2009 sau asa ceva. Prin orase si sate, pe E85, Bucuresti-Pitesti, dar si la Cleja, Poiana Negustorului, Poplaca (pe bune!) sau alte locuri mirifice, in care drumurile vor deveni o chestie banala prin 2250 anno domini. Dupa sfarsitul lumii, adica. Bun. Am condus in Romania, adica prin gropi si crevase si printre prosti si cocalari. Nu numai, dar astia ies in evidenta. Dupa un an sau doi in care m-am tinut tare si am fost calm, politicos si civilizat, am cedat psihic si am inceput sa blestem, sa injur, sa urasc. Idiotii cu volan care imi puneau viata in pericol m-au facut sa simt partea intunecata a Fortei. Am ajuns sa evoc intr-un spectru negativ, cu valente vulgare, pe alocuri sadice, chiar si fiinta sacra a mamei. A mamei cretinului care imi taia calea. Barbatii din alte masini au devenit pentru mine cretini, criminali, imputiti, nesimtiti. Diavolul chitzaia satisfacut in salasul lui intunecat, convins ca peste o suta si ceva de ani va pune ghearele pe un suflet de mare valoare. Ma indreptam cu viteza spre iad, devenisem rau, razbunator, nemilos. Femeile……ahhh…femeile ! Femei de toate felurile, unele frumoase, unele poate inteligente, femei pe care in alte conditii as fi fost bucuros si onorat sa le cunosc mai bine au devenit brusc….vai, cat de oribil…doar pentru ca nu acordau prioritate….vaci ! Sau, si mai rau, proaste ! Chiar vaci proaste, ceea ce poate fi catalogat drept jignire si pentru vacile care nu sunt proaste, si pentru proastele care nu sunt vaci. Ingrozitor. Nedrept. Regretabil. Am ajuns chiar sa folosesc ceea ce am invatat cel mai bine de la domn’ Ciobanu, proful de mate dintr-a sasea, plecat intre timp dintre noi. El le spunea fetelor din clasa ”vaca Domnului”. O sa revin in alt post la chestia asta, ca e cam ciudata.

Am devenit un om cu dubla personalitate. Ca Jeckyll si Hyde, ca Halle Berry si Catwoman, ca Spiderman si neica-nimeni ala din restul timpului. Mi-a iesit la iveala latura rea. Malefica, daca folosim si DEX-ul. Totul, din cauza traficului, a drumurilor proaste, a pericolelor de tot felul de pe drumurile Romaniei, a lipsei de civilizatie a celor din jur. Chestia asta a durat pana in 2010, ba chiar si dupa, un pic, si credeam ca e definitiva. Ei bine,nu.

Azi, cum am spus, in anul de gratie 2012, conduceam prin Bedfordshire (“judetul” in care traiesc). Conduceam incet si gratios o matahala de Renault Scenic cu cutie automata, probabil una din cele mai plictisitoare 5 masini fabricate vreodata in Europa. Si gri, pe deasupra.

Noroc ca ascultam Basshunter si-mi adusesem aminte de “Angel in the Night”, videoclipul lor destul de reusit din punct de vedere estetic, asa ca nu eram chiar plictisit. La un roundabout din ala miniatural, un domn cu un Nissan vechi a intrat ca berbecul desi eu deja incercam sa circul linistit pe-acolo, intr-o tentativa de a ocoli galma aia alba fara sa ma mai urc pe ea. Omul, destul de batran, nu s-a uitat, nu s-a asigurat, a facut giratoriul si s-a dus. Ei. Aerul de Anglia e tare. Nu numai ca nu i-am fluturat degetul mijlociu, cum am facut ani buni in Romania (la stanga mijlociul e un pic indoit la capat, de la fotbal, si e si mai interesant, e cu galma). Nici macar nu i-am adresat un elementar “Dobitocule!”. Nici macar nu m-am strambat la el. Am incetinit cat sa il evit, am zambit, l-am lasat sa treaca si mi-am vazut de drum. Mama lui (posibil decedata, de altfel) n-a fost pomenita, oul si otetul au ramas nefolosite. Carnea nu i-a umplut frigiderul (ma rog, oricum, e cam scumpa, intre 4- 9 lire kilogramul, deci nu o pot irosi). Nu s-a intamplat nimic. Culmea, colega englezoaica pe pe locul din stanga a parut un pic mai deranjata decat mine de manevra domnului varstnic. “Deranjata” cat sa ridice un pic din sprancene si sa intrebe calm daca nu cumva noi aveam prioritate, fara alte comentarii. Deci cred ca aerul de Anglia mi-a schimbat un pic comportamentul. Sau, poate, oamenii ?…Acum, nu zic ca am eliminat 100 % raul din sufletul meu de sofer inocent. Dar sunt pe drumul spre izbavire…

O sa mai scriu despre aerul de Anglia. Pentru ca pare sa fie un pic diferit de cel din Romania…

Bloggerii bacauani se culca devreme. Atfel nu-mi explic ratarea din seara asta. Pare o stire bomba. Eu am gasit-o in Adevarul ,  Desteptarea , Ziarul de Bacau si Observator (e drept, preluat din Adevarul, cu sursa citata),  luni seara. Despre un ofiter al DGA Bacau acuzat ca ar fi furat dintr-un supermarket. Nimic pe blogurile bloggerilor-jurnalisti locali sau fost jurnalisti sau viitori jurnalisti, care mai au un pic si cred ca au inlocuit presa…

Asadar o stire putin ratata luni seara de blogurile din Bacau, atat de cele individuale cat si de cele din cooperative sau colhozuri online :) , ca si de “specialistii” in monitorizarea presei, ingropat brosuri ori injurat online. Nu-i nimic, inca mai exista presa locala, nu doarme chiar toata lumea ! Somn usor, draga blogosfera, eu inca ma bazez pe tine ca sa aflu ce se intampla in Bacau. Putem afla si maine, ca doar n-o fi foc, totul e sa va treziti inainte de amiaza…

 

Un om care merita multumiri pentru felul in care scrie. Cititi, va rog. AICI. Atat.

Herve Renard

No comments

Herve Renard e antrenorul echipei nationale de fotbal a Zambiei. Am vazut la ITV4 ultimele penaltiuri din finala Cupei Africii, Zambia – Coasta de Fildes si am remarcat ceea ce a doua zi a devenit stire pe Yahoo.co.uk. Foarte frumos, fara cuvinte. Fantastic moment pentru ei, zambienii au devenit campionii continentului in tara in care, acum 18 sau 19 ani, 18 componenti ai echipei lor nationale mureau intr-o catastrofa aviatica.

Un editorial bun din Adevarul, semnat de Ovidiu Nahoi. Ma simt vizat :)

Picaturi…

No comments

O fotografie care imi place. Uneori ies chestii bune si cu o camera modesta, chiar daca nu sunt pasionat de arta fotografiei…

Cateva fotografii mai vechi, de la meciuri de fotbal jucate de jurnalistii bacauani in urma cu cativa ani.

1. Stadionul Municipal, 2002,probabil 2007,  inaintea unui meci cu SC/FCM Bacau old-boys. Daca imi aduc bine aminte, unul sau doua din cele patru goluri pe care le-am primit au fost de la Daniel Scanteie, un atacant cum putini au fost in echipa Bacaului, de-a lungul timpului o echipa. Ori cu cea a vedetelor din Romania, ori cu politicienii locali. Meciul cu old-boys FCM a fost altul. (multumiri lui Nelu Basca pentru foto)

 

 

 

 

 

 

2. PressClub, prima echipa de minifotbal din care am facut parte. 2006, parca.

 

 

 

 

 

 

 

3.Prea mic pentru o poarta atat de mare… Si da, a fost gol. Primit :)

 

 

 

 

 

 

4. “Pe-aici nu se trece !” Zid, nu gluma…

 

 

 

 

 

 

5. Meci de fotbal in 6, pe sinteticul de la Aerostar, 8 iunie 2006. Presa bacauana – Gloriile SC/FCM Bacau, scor final “doar” 4-7 prin mila fostilor componenti ai echipei de prima liga a Bacaului. Am incasat vreo 4 sau 5, dar pot spune ca a fost o onoare, tinand cont de numele adversarilor, fosti jucatori de liga 1: Scanteie, Gireada, Cristi Popovici, I.Munteanu, Firici, Fl.Pavel & comp. Putea fi 5-7 dar Doru Arvinte mi-a aparat un penaly in final (asa se intampla cand echipa il lasa sa execute penalty pe portar…).

 

 

 

 

 

 

 

6. Fly away … (multumiri Iulius Filip pentru ca m-a prins in plin zbor). Si nu, de data asta n-a fost gol !

Fara numar !

2 comments

Am aflat cu satisfactie ca un ratat care a fost jurnalist si care scrie mizerii pe un blog obscur, despre fostii sai colegi, a fost dat in judecata de una din victimele “articolelor” (in fapt, colectii de injurii, vulgaritati si minciuni de o abjectie totala). Asta dupa ce a pierdut deja un proces de calomnie cu fostul primar Sechelariu, cu un minus de vreo 5.000 de lei, drept daune. Suma mica, dar macar s-a spart gheatza ! Trebuie sa fii cretin sau un pic deranjat la mansarda ca sa repeti greseli stupide, doar pentru a-ti satisface fantezia bolnava, dar exista o creatura care face asta. Si are si blog. Vestea buna e ca mizeriile astea il costa bani pe faptuitor. Daune. Vestea proasta e ca legea e prea blanda cu animalele online, iar in puscariile statului roman nu este loc si pentru astfel de exemplare. Nu-i nimic. Asteptam urmatoarele dedicatii pentru jurnalistii bacauani, de la aguitza sau cum il cheama pe cel care nu mai are loc in nicio redactie si injura pe la usi. “Fara numar, fara numar, fara numar !”, asa sa-i zboare banii din cont/buzunar, conform sentintelor date de instante ! :) ))
Faptul ca prostia nu are limite e confirmat si de afirmatia “Lucrez de 17 ani in presa”, scrisa intr-o postare de-a bloggerului-aruncator-de-rahat. Sa spui asta dupa ce ai disparut din randul ziaristilor de ceva ani – si ai condus spre groapa o brosurica obscura – e inca un semn de paranoia. Cu banii pierduti prin salile de judecata si-ar fi putut permite un tratament psihiatric de calitate, care sa mai intarzie manifestarile bolii psihice de care sufera… O sa-l vedem peste niste ani, intrebandu-se obsesiv, in timp ce-si numara cei 20 sau 30 de ani imaginari de presa: “Da’ calomnia, cat e calomnia ?” :)

E ziua lui Gica Hagi (La multi ani ! si multumiri pentru sute de goluri si faze reusite si bucurii). Ziarele de sport ii dedica articole, asa cum e si normal, celui mai bun fotbalist roman din toate timpurile. Regele.

Iar eu ma gandesc ca tot felul de ratati (gen Mutu, baiatul ala cu drogurile si bataile) au fost vazuti / supranumiti / considerati “noul Hagi”. Niste goluri lesinate pentru o nationala de nivelul Insulelor Feroe sau pentru echipe de club de care nu a auzit nimeni in Europa i-au facut pe jurnalistii mai exaltati sa-i declare “Hagi” pe niste neica-nimeni.

Curios, unii inca insista pe ideea ca generatia Mutu-Chivu-…hm…aici fac pauza, pentru ca nu stiu altul…- ar fi comparabila cu generatia Hagi – Petrescu – Popescu – Belodedici  – Dumitrescu – Raducioiu – Lupescu – Lacatus etc.

Sa ne gandim… NU !!! Uitati-va doar la golurile si driblingurile lui Hagi. Trecea ca rapidul pe langa Roberto Carlos sau Matthaeus. Suturile de la 30-35 de metri ii faceau pe portari sa se uite secunde in sir la locul ala unde ar fi trebuit sa doarma linistit un paianjen. Si pe unde trecuse suierand o minge, ca o ghiulea.

Hagi a marcat pentru Barcelona si Real, a castigat trofee in Europa, a ajuns la cateva secunde de o semifinala de Cupa Mondiala. Nu a fost perfect, a facut si greseli, dar a fost un fotbalist magnific. Adi Mutu, ilustru jucator al “galacticilor” de la Cesena Calcio (e o echipa din Italia, deocamdata in Serie A, dar mi se pare ca are un trecut bine definit in Serie B,mai ales), nu doar ca nu se poate compara cu Hagi. Nici macar nu are ce cauta pe o lista a jucatorilor importanti din nationala Romaniei.

Hagi. Primul nume pe care mi l-a spus un englez din Birmingham, cand i-am spus ca sunt roman. Hagi e numele pe care inca il spun americani, chinezi, columbieni, ghanezi si alte natii, cand aud de Romania. Iar asta se intampla la multi ani dupa ce Hagi s-a retras din activitatea de jucator. Ideal ar fi ca strainii sa aiba si alte motive sa ne complimenteze, nu doar Hagi sau Nadia. Dar tot e bine ca-i avem si pe ei.

La Multi Ani !

Tuning :)

No comments

De pe EBay UK. Un Fiat Punto din 2002, un pic tunat, cu dungi de raliu si alte chestii pe el.

Tre’ sa fii tare ca sa pui Brembo, Sparco, NOS si alte inscriptii la cativa centimetri de frumusetea aia de capac din plastic, prins cu colier de unica folosinta. Cool ! …not…