Am văzut, în sfârşit, şi “Avatar”, 3 D. Foarte bun ca poveste, foarte bun ca efecte, iar 3D-ul şi-a făcut din plin efectul când a zburat o grenadă spre public, de s-au ferit câţiva. Primul 3D pe care l-am văzut a fost Ice Age 3, aşa că marţi a fost o premieră personală vizionarea unui film “pe bune” realizat cu tehnologia asta. Reuşit. O poveste care mie mi-a adus puţin a pildă referitoare la pieile-roşii şi modul în care indienii au fost “civilizaţi” de cei care au cucerit Vestul Sălbatic. Mă rog, nu-s expert în istoria S.U.A., aşa că nu mă mai complic. Pur şi simplu mi s-a părut oarecum asemănătoare ideea. Şi modul de exprimare şi aspectul extratereştrilor albaştri, tot “băteau” puţin spre nişte cherokee, sioux sau, de ce nu, ultimii mohicani… Previzibilă – evident - povestea de iubire dintre erou şi “fata şefului”, dar cu ce mai putem fi surprinşi, în 2010, de un film ? E imposibil să se mai inventeze poveşti noi şi uimitoare, iar ideea cu avatarul e suficient de surprinzătoare ca să salveze imaginea generală a filmului. Aşadar, un film foarte bun. Nu cel mai bun al secolului, evident, dar foarte bun, dacă vă plac poveştile şi science-fiction-ul.

P.S.: are cineva idee de ce anunţă Cinema City ora de începere 19.00, dacă până la 19.10 ţin spectatorii pe hol ?