Din Gazeta Sporturilor aflăm că la Râmnicu Vâlcea a apărut o problemă. Handbalistele de la Oltchim au ajuns în semifinalele Ligii Campionilor. Asta e problema. Iar şefii clubului şi-au dat seama că, dacă echipa ajunge în finală, nu poate juca una din manşe în sala proprie, ci trebuie să o facă în Bucureşti, unde fetele nu ar avea aceeaşi atmosferă. Pentru că nu sunt 3.000 de locuri în sala proprie. Interesant.  Mai multe detalii, aici. O echipă campioană ani la rând, cu performanţe importante în Europa, nu are o sală la standardele impuse de federaţia internaţională, pentru o finală de cupă europeană. Adică aşteptăm să ajungă echipele prin finale de cupe europene, ca să construim, să investim.
Acum înţeleg faza cu bazinele de înot şi patinoarele. Păi întâi să se apuce patinatorii noştri să ia medalii de aur la olimpiade, să arate că au talent, şi după aia poate construim o săliţă cu un petic de gheţă. Să scoată înotătorii recorduri mondiale în piscina gonflabilă, şi înseamnă că merită un bazin nou.

Uneori performanţa o ia înaintea organizării. Dar asta e doar o excepţie, un fapt de domeniul senzaţionalului. Guvernanţii gândesc invers decât un om normal, în această problemă. Aşa că ruşine sportivilor români de la Olimpiadă, care nu se pot clasa mai sus de locul 11, din câte am văzut ! Ce dacă nu au unde să se antreneze, nu au bani şi nici echipament performant ? Dacă veneau cu un vraf de medalii, se transforma ţara asta într-un imens şantier şi răsăreau pârtii de ski şi la Mamaia. Sau nu…