CODRIN POP

Lumea noastră, văzută din Bedfordshire

Browsing Posts in D’ale presei

articleLa un an de la prima apariție pe hârtie a Anunțului de UK (transformat recent în “Anunțul românesc”), mi s-a făcut onoarea să ocup o pagină întreagă din cel mai recent număr al ziarului. Cu o opinie pe care o găsiți și pe blog, câteva postări mai jos. Plus că ieri, 3 martie 2015, am primit și ceea ce ar putea fi ultima legitimație de presă din cariera mea de jurnalist. Fost profesionist, actualmente amator. Prima a fost prin 1998. Cu alte cuvinte, ieri !

ziarPe 1 martie 2014 a aparut primul numar print al ziarului “Anuntul de UK“. Pana acum ziarul a aparut doar in varianta online, insa cativa oameni deosebiti s-au gandit sa il transforme in ziar “adevarat”, care sa fosneasca si sa miroasa a cerneala tipografica.

O publicatie de care romanii din Marea Britanie aveau nevoie. Deocamdata, ziarul se gaseste in mai multe magazine din Londra si costa 0.50 £. In fiecare numar va fi si cate un interviu interesant, si isi propune sa fie alaturi de romanii din UK, cu informatii utile si proaspete. Un ziar de calitate, cu ajutorul caruia, se spera, multi cititori vor gasi ceea ce cauta, de la locuri de munca pana la oportunitati de afaceri si informatii din toate domeniile.

Si ca si cum asta nu ar fi fost de ajuns, creatorii ziarului au facut un pas urias spre un nivel de calitate cu adevarat exceptional. :)

Mi-au propus sa public un editorial, ceea ce am facut cu drag. Deci, chiar daca imi place enorm ceea ce fac in prezent, m-am intors un pic si la scris, ca e greu sa uiti prima dragoste. E doar ca hobby, dar mi-a facut placere sa public un editorial intr-un ziar din Anglia si o voi face din nou cu placere, daca voi mai fi solicitat. In plus, m-am bucurat sa-mi vad numele intr-o caseta tehnica a unui ziar, dupa vreo 5 ani de “pauza”.

Postez si editorialul pe blog, in curand.

Propozitie din EVZ online, in stilul lor caracteristic:

“ Update ora 8.00.  Întreaga acțiune de dejucare a atentatului a  fost dejucată de procurorii  D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Neamț, împreună cu ofiţeri de politie judiciară din cadrul  BCCO Bacau şi SCCO  Neamţ”. De aici.

Mai trebuie spus ceva ? :)

Scriam aici despre scandalul Protv – Dolce, declanșat de pretențiile financiare lipsite de orice urmă de bun simț ale grupului Pro. Cei de la Romtelecom / Dolce au găsit, zic eu, o soluție de-a dreptul spectaculoasă. În loc de Pro tv, Sport, ProCinema, etc. abonații Dolce (pe care acum îi invidiez sincer) vor avea uite-așa: HBO, HBO Comedy, BBC Knowledge, Comedy Central, Shorts, continue reading…

Asta e prima concluzie la care am ajuns după ce am văzut știrile din ultimul timp. Titlul ar putea fi și “ProTV atinge culmea nesimțirii: vrea și mai mulți bani pentru difuzarea programelor”. E vorba de un mic mare scandal și de o așa-zisă lovitură pe care o primesc abonații Dolce. Mai multe detalii, inclusiv comunicatele emise de cele două părți, în România Liberă sau alte ziare centrale. EVZ zice ca ProTV a cerut 12 milioane de dolari, in loc de 4.
In opinia mea, problema e ca “marile” trusturi TV din România, mai precis proprietarii și managerii lor au ajuns să se creadă buricul pământului. Cresc prețurile de la an la an, fără să ofere vreo creștere calitativă reală a programelor. Se bazează pe o pretinsă presiune pe care ar pune-o abonații dacă ar rămâne fără “La Bloc”, “Măruța” sau alte tâmpenii. Sau fără știrile sportive ocupate de Becali și alte personaje grotești.

Bănuiesc că pretențiile financiare ale Pro au crescut până la un nivel care nu a mai fost suportat de Romtelecom / Dolce. Care companie, să nu uităm, nu a fost niciodată un bun samaritean pentru abonații săi și a avut mereu în vedere propria bunăstare, în primul rând. Și în al doilea, și al treilea, etc. Totuși, de data această Romtelecom are dreptate, chiar dacă își vede doar interesul propriului buzunar. Pentru ce să plătești milioane de euro ? Pentru mizeria și țigăneală de la Sport.ro, singurul canal de sport fără sport ?  continue reading…

Pe 22 decembrie, ziaristii de la Desteptarea sarbatoresc ziua de nastere a celui mai important ziar bacauan. Le urez “La Multi Ani !” si cat mai multi cititori, si le multumesc tuturor celor de la Desteptarea pentru ca m-au invitat sa public cateva randuri in ziar, cu aceasta ocazie.

Puterea ziaristului (incepator): Am mutat de unul singur Agentia CFR!

Era prin ’99 (1999!), poate 2000, venisem de putin timp la Desteptarea, aveam vreo 22-23 de ani. Aveam, evident, domenii de mare raspundere, printre care Agentia CFR. Ma cheama domnul Baltatescu, redactor-sef, in birou, sa imi dea ceva de lucru. “Codrin, de mâine Agentia CFR va avea alt sediu, uite un numar de telefon, suna urgent si fa o stire mica, o punem pe prima pagina, fara poza”. Prima pagina. Stirea mea, pe prima pagina, semnata C.P. Sau, daca am noroc, chiar C. Pop.
Iau hârtia, sun la numarul respectiv, fac documentare ca la carte prin telefon, aflu ca, de mâine, agentia CFR se muta pe strada Republicii, iau si orarul de lucru cu publicul, alte detalii, am informatii complete. Imi ia 10 minute sa o scriu (scriam repede si bine inca din primele minute ale carierei), nu prea am inspiratie la titlu, dar ma gândesc ca pe prima pagina nu e loc de titluri lungi, asa ca scriu “Agentia CFR se muta”. Clar, concis, numai bine. Dau stirea pe discheta SGR-ului, totul bine, termin ziua.
A doua zi, stire pe prima pagina: “Agentia CFR se muta la capatul orasului”. “Bun titlu”, zic, “chiar mai bun decât al meu”. Ajung la redactie, sunt chemat la redactorul-sef: “Ce-ai facut?”. Eu, nevinovat, habar n-aveam, totul mi se parea ok. “Unde se muta Agentia CFR, Codrine ?”. “Pe Republicii, nea Gelu!”. “Pe care Republicii, in ce oras ?”. “In Bac…” …ooops… Imi trece o idee ciudata rau prin minte… nu cumva… Simt ca n-am aer, dar continui, nesigur: “Hmmm… Ba… Bacau?”. Nea Gelu da din cap a dezaprobare: “Nuuu!!! Agentia din Onesti se muta pe strada Republicii din Onesti, iar noi am scris pe prima pagina ca se muta agentia din Bacau, pe Republicii. Ce sa caute Agentia CFR acolo, Codrin?!”. Chiar asa, buna intrebare. Totul e limpede acum. Cum sa se mute agentia din centru, tocmai pe Republicii, la capatul orasului? Transpir. Ce rusine! Plus 5%, adica minus 5 la suta, vad deja referatul. Daca-mi da 5 la suta sau alta sanctiune, jur ca nu fac scandal, o merit. Totusi. “Stiti, pe biletul cu numarul de telefon nu scria ca e agentia din Onesti, dumneavoastra nu mi-ati spus ca e vorba de Onesti si, culmea, sefa agentiei, cu care am vorbit, nu mi-a mentionat nici macar o data ca e vorba de Onesti. Curat ghinion, domnu’ Baltatescu! Am gresit, dar e si ghinion”. Nea Gelu imi spune sa scriu o erata, o scriu si astept sanctiunea. Care n-a mai venit, am scapat doar cu dojana redactorului-sef si glumele colegilor, care s-au distrat pe seama mea. Neplacut, dar se putea si mai rau: eu macar n-am anuntat sfârsitul lumii…
La multi ani, Desteptarea!

Citesc in continuare presa locala din Bacau, online, iar in rare ocazii atentia imi este atrasa de chestii reusite. De exemplu, un titlu de acum cateva zile, din Desteptarea. Chiar daca editorialul este despre un neica-nimeni, titlul este inspirat: “Bici din coada de topor“. Autorul este un jurnalist cu experienta, Gheorghe Baltatescu. Totusi parerea mea e ca subiectul nu merita atata atentie, e o creatura prea mica, singura, ratata si trista. Bun titlul, oricum.

Dintre toate site-urile stupide care, vrem – nu vrem, ne sar in ochi, cel mai oribil, cel mai stupid, cel mai jignitor, este, de departe, sport.ro. Titlurile “articolelor” par scrise de oameni prosti, special pentru prosti. Titluri absolut imbecile, in care cititorul afla si ce reactie va avea daca da click pe articol. “Ai sa razi cand afli …”, “Ai sa ramai mut de uimire”, “Ai sa ramai prost”. Ori redactia aia e condusa de cineva cu IQ sub 80, ori cu 2-3 clase, ori pur si simplu niste oameni care se autointituleaza jurnalisti tin musai sa ii jigneasca pe cei care comit eroarea de a intra pe sport.ro.

“Povestea de dragoste care a cutremurat Planeta. Continuarea acestei fotografii te va emotiona pana la lacrimi”. Asta e o parte dintr-un titlu de actualitate. Imbecililor ! Atat pot sa spun.

Multe semne de exclamare, majoritatea fara un motiv. Cuvinte scrise cu majuscule, cu culori diferite, cuvinte socante, toate pentru a-l face pe cititor sa dea click pe o stire preluata si tradusa prost din presa internationala, pe o declaratie potolita a vreunui antrenor sau pe o poza semiporno luata de pe net, cu vreo pitipoanca la moda.

Si 2-3 minute petrecute pe sport.ro reprezinta, pentru mine, o pierdere de timp nejustificata si expunerea la un val de insulte din partea unor oameni care par sa nu aiba nimic in comun cu jurnalismul sau cu notiunea de bun-simt. De aceea, tuturor celor care au o contribuite la realizarea site-ului sport.ro, le transmit un sincer: “Sa va fie rusine, sunteti jenanti !”. Evident, in EXCLUSIVITATE, SOCANT, LIVE si CUTREMURATOR.

 

Ziceam ca presa sportiva din Romania (cel putin cea online) a ignorat Jocurile Paralimpice. Noroc cu medaliile lui Carol Eduard Novak (un aur si un bronz), ca au ajuns si pe site-urile ziarelor ”de sport” stiri despre o competitie extraordinara. Dar atat. Exceptia o constituie, ca de atatea ori, Adrian Georgescu, un om care chiar stie sa scrie despre ceea ce e important, pe blogul sau.

Gazeta Sporturilor, ziarul care imbina mirobolant editorialele geniale cu stirile porno si reportajele emotionante cu fotografiile vedetelor fara chiloti, a tinut sa marcheze finalul Jocurilor cu o stire, ca sa dovedeasca faptul ca un ziar de sport care se respecta isi permite sa rateze inceputul si desfasurarea unei competiii majore, dar nu si finalul. Asa ca azi, la loc de cinste, troneaza ceea ce este, poate, ultima stire de la Jocurile Paralimpice Londra 2012: o stire despre faptul ca o pala de vant a ridicat rochia unei prezentatoare de la o televiziune din Anglia. “Era in direct”, se entuziasmeaza autorul, chiar in titlu. Bine ca nu era o inregistrare, cu totul alta e situatia cand se ridica o fusta “live”, alta viata.

“Jurnalistul” care a “scris” “articolul” face uz si de simtul umorului, dar si de epitete bine alese. Vantul care a ridicat rochia era “naravas”, iar pentru prezentatoare, momentul in care i s-a vazut lenjeria intima este considerat de jurnalistul de la gsp.ro drept “deosebit”. Articolul se incheie cu trei puncte de suspensie, menite probabil sa sublineze intelepciunea concluziei si sa ii lase pe cititori pe ganduri, cu dileme existentiale deosebite, vorba ziaristului respectiv.

Materialul nu este semnat, desi ar fi fost util. Oricum, e bine de stiut ca gsp poate fi o sursa de inspiratie pentru cancan sau clic. Le multumesc pentru ca au reusit sa ne tina informati pana in ultima zi a Jocurilor Paralimpice, cu stiri de maxim interes, precum aceasta.

 

Televiziunile britanice au multe emisiuni facute de oameni care isi folosesc creierul. Adica bune, bine gandite, interesante. Una dintre ele e difuzata duminica, de BBC Two, si se numeste “Toughest Place to Be…”. Si in fiecare saptamana e abordata o meserie diferita. Un gunoier din Londra e dus in Jakarta si munceste acolo, cu un gunoier “bastinas”, in conditiile celor de acolo. Un miner englez ajunge in Mongolia si sapa in puturi inguste, socat de modul in care colegul lui mongolez isi risca viata pentru cativa banuti.

In seara asta a fost emisiunea cu o asistenta medicala dintr-un spital din Manchester, trimisa o luna la spitalul public din Juarez, Mexic, unde a vazut ce inseamna razboiul dintre traficantii de droguri si politie, crime, mutilari, disparitii, tortura, si a cunoscut un asistent mediacal mexican si pe familia lui. NHS-ul britanic, sistemul public de sanatate, nu e deloc rau in comparatie cu cele din alte tari, chiar daca englezii se plang non-stop de calitatea serviciilor medicale.

Emisiunea e interesanta, bine gandita, probabil se cheltuie niste sume importante, iar pentru britanici, probabil este interesant sa descopere ca in alte tari aceleasi meserii sunt practicate in conditii de o mie de ori mai rele sau periculoase, si pe salarii de sute de ori mai mici. Unii dintre protagonisti, oameni obisnuiti la ei acasa, ajung sa planga, socati de ceea ce vad, si mai toti incearca sa-si ajute colegii mai putin norocosi, dupa ce se intorc in Anglia. De exemplu, Mr.Loteef, barcagiu din Dhaka, a fost ajutat de Colin, ofiter pe un feribot din Londra, sa isi cumpere doua vaci si sa renunte la vaslit, pentru o viata mai linistita, de fermier.

Un link, AICI, spre editia cu gunoierii. Altul, pentru editia cu asistenta medicala. Aici, barcagiul din Bangladesh, mr.Loteef, si prietenul sau britanic.

Mda, BBC, ITV & comp ofera mai mult decat ceea ce primeam de la televiziunile din Romania. Si lipsesc talk-show-urile idioate :) Nu imi lipsesc, ci doar lipsesc, ceea ce e un lucru foarte bun.