Un editorial bun despre o treaba ca la romani, in Desteptarea, ziarul local din Bacau. Semnat de Gheorghe Baltatescu. Eu zic ca e scris la obiect, iar tema e de-a dreptul spectaculoasa in felul ei: nisipul aruncat de lucratorii Primariei pe trotuare, ca antiderapant, peste zapada, este luat cateva ore mai tarziu de utilajele care aduna zapada.
Sportul se cheama “impinge zapada / nisipul”, iar castigatorii sunt firmele platite de Primaria Bacau din bani publici. Simplu !
Cristian Geamabsu, gsp.ro: “Vestea proastă pentru Levente, Barna, Gereb şi Molnar este că patria mumă nu-i prea ia în serios. Mai mult, îi tratează ca pe rudele de care nu ştii cum să scapi mai repede cînd te ameninţă cu reunirea familiei. Levente şi compania se dau cocoşi pe aici. În Ungaria adevărată, aceea a Veszpremului care l-a plîns şi l-a omagiat pe Marian Cozma, acea Ungarie care i-a găsit şi i-a pedepsit pe ucigaşii lui Marian, oamenilor nu le pasă nici de gluma cu Ţinutul Secuiesc, nici de eventualitatea că Tancsos baci îşi bagă federaţia de hochei sub şa şi o duce dincolo de Tisa ca trofeu al reîntregirii. Al reîntregirii cui?”.
Intregul editorial e AICI, pe gsp.ro. Scris exceptional, dupa umila mea parere. Enjoy !
Scandal mare in UK, de cand cu afirmatia lui Jeremy Clarkson (co-prezentator Top Gear, daca mai era nevoie de prezentare), cum ca persoanele care se sinucid aruncandu-se in fata trenului dau dovada de egoism. Pe langa trauma provocata mecanicilor de locomotiva mai este si intarzierea / anularea unor trenuri. Plus munca oribila pe care trebuie sa o faca persoanele care trebuie sa adune bucatile de cadavru. Am fost la accidente de tren, ca reporter, si privelistea nu e placuta.
O multime de sensibili au sarit de fund in sus, vezi, Doamne, Clarkson trebuie pus la zid pentru ce a spus. Dar mi se pare absolut ok. Un pic cam dur, poate, dar adevarat. Daca tot te sinucizi, fa-o discret, fara sa dai peste cap vietile a sute de oameni nevinovati…
Channel 5 a difuzat luni seara un reportaj realizat de Natalie Pinkham: “The Lost Orphan: Mirela’s Story“.
O initiativa interesanta, despre incercarea doamnei Pinkham de la Channel 5 de a regasi o fetita pe care o cunoscuse in 1999. Reportajul a fost realizat cu obiectivitate, dar si cu imagini care “vand” mai bine astfel de productii: copii mai mult sau mai putin drogati in canalele Bucurestiului, cladiri gri si vechi, caini maidanezi (lucruri reale, la urma urmei, nimic inventat).
Initiativa de a cauta un copil cunoscut acum multi ani, doar cu o poza si un prenume, este spectaculoasa, iar regasirea a oferit o finalitate demersului.
Ceea ce nu mi-a placut a fost faptul ca accentul a cazut pe trairile lui Natalie. Cum a lasat-o ea pe Mirela, cand ar fi putut sa o ia in Anglia. Cum a regasit-o pe fetita handicapata si incapabila sa se exprime. Ce ar fi putut face Natalie, ce n-a facut Natalie. Ce simte Natalie cand o ia in brate pe Mirela, cat de socata de Natalie ca in 12 ani cladirea fostului orfelinat a fost renovata, cum se mira Natalie ca niste autoritati locale au reusit in 12 ani sa dea o mana de var intr-un sediu si sa schimbe niste usi. Cum a mers Natalie cu trenul inghetat, in 1999, cum cobora Natalie din tren, cum intreaba Natalie in romana unde e sediul Politiei, in Slatina. Cum va ajuta Natalie niste tineri care vor sa faca un centru de zi pentru Mirela. Din nou, cum se simte Natalie cand se gandeste ca ar fi putut face ea asta, dar ca nu a avut puterea sa faca acest sacrificiu. Cum se mira Natalie de ororile orfelinatelor din Romania mostenite de la comunisti, cum apreciaza Natalie faptul ca sistemul a evoluat totusi, au aparut schimbari importante, in bine. Cum crede Natalie ca intre ea si Mirela exista o legatura, o conexiune, doar pentru ca Natalie, cand s-a intors in UK in 1999, s-a gandit sa dea “print” la o poza cu Mirela zambind, si a tinut poza langa calculator.
Nu vreau sa fiu nedrept, e un reportaj interesant si destul de bine realizat. Dar rezultatul e ca Mirela devine un pretext pentru ca telespectatorii sa o cunoasca pe Natalie si senzationala ei poveste, despre cum s-a uitat 12 ani la o poza si deodata i-a venit ideea sa afle ce mai face fetita din poza. A aflat. Dar imi lasa impresia ca a aflat doar ca sa spuna o poveste care i s-a parut senzationala. Si ca sa se caiasca jurnalistic, sa isi infrunte ceea ce considera ea o slabiciune (eu personal cred ca nu a gresit cu nimic cand a lasat-o pe Mirela in Romania, oricum). Finalul povestii e trist, dar se putea si mai rau. Puteam sa nu aflam ce e cu Mirela si sa fie tot despre Natalie si ce a gatit ea la ultimul Craciun, in timp ce se gandea la Mirela…
Reportajul se numeste “The Lost Orphan:Mirela’s Story”, dar povestea nu e despre Mirela. Ci despre Natalie, o femeie interesanta, dar bantuita de o asa-zisa greseala din tinerete. Mirela trebuia sa fie salvata de oameni si institutii din Romania, nu de o studenta din Anglia. Regretele sunt tardive si inutile, chiar daca “dau bine” intr-un reportaj pe Channel 5, bun de impresionat pana la lacrimi doamnele si domnii de varsta a treia…
P.S.: delicios de stupida doamna dintr-o secventa filmata la Protectia Copilului din Slatina, care, in anul de gratie 2011, facea semne disperate echipei de jurnalisti britanici: “No filming !”, cand acestia filmau holul sediului DGPC. Fantastic. Sa ne aparam institutia de spioni ! 
)) Totusi, e Romania, lucrurile se schimba incet. Daca.
Observ fara placere ca un coleg blogger din Bacau promoveaza pe contrasens.com o singura solutie la problema cainilor maidanezi: exterminarea acestora. “Luati-i acasa, ingrijiti-i voi, cei care le luati apararea !”, e una din sugestiile preferate ale bloggerului la adresa celor care sustin, pe buna dreptate, ca e un act de cruzime sa eutanasiezi animale in masa. Oricine are o parere diferita e tratat cu “hai,sictir”, “cretin”, “idiot”, etc. Nu mi-am exprimat nicio parere acolo, dar e jenant si nedrept fata de cei care au facut-o. E blog, nu cocina, e necesar un minim respect fata de cititori.
Sigur ca nu e placut sa vezi zeci de caini pe strazi, sa stai cu teama ca poti fi muscat, sa fii in pericol sa provoci accidente de circulatie din cauza vreunui maidanez. Dar nici solutiile primitive si brutale nu sunt acceptabile. Bacaul nu era orasul ala plin de afise despre sute de milioane de euro atrase de primarul Stavarache ? Nu avem Primarie ? Nu exista autoritati ? DSV ? Chiar nu avem administratie locala ? Nici un om capabil sa rezolve problema in mod civilizat ? Nici un edil interesat de soarta alegatorilor care l-au votat de doua ori ? E laudabil, recunosc, faptul ca primarul Stavarache a refuzat, cel putin pana acum, eutanasierea, ca solutie. Asta e bine. Dar e nevoie de mai multa initiativa.
Si un measj personal pentru bloggerul anti-maidanezi: Razvan, daca esti asa de pornit si de convins ca maidanezii trebuie omorai, pune mana pe un cutit, topor, drujba si incepe macelul. Cu imagini si detalii pe blog, updatate din ora-n ora si din 10 in 10 caini killeriti. Un plan cincinal la cadavre de catei, o planificare sanatoasa, preferabil de tip sovietic, a “actiunii”, ceva interesant.
Sa fim seriosi, suntem maine-poimaine in 2012, si mai exista oameni care cred ca un masacru, fie el si “canin”, ar fi solutia ideala la problema unui oras condus de niste amortiti. Sunt convins ca exista solutii mai bune. Trebuie doar sa aiba cine sa le initieze si sa le puna in practica.
Trezirea, Primarie !
In urma cu ceva timp, l-am iertat pe un cretin de un binemeritat proces pentru calomnie. Generozitatea mea nu a fost apreciata. Insa, din fericire, altcineva nu a fost atat de generos, iar acum cretinul are de platit 5.000 de lei. Cum spuneam, libertatea de opinie nu trebuie confundata cu dreptul de a scrie mizerii si minciuni despre o persoana. Mici macar pe un blog de doi lei. Suma nu e mare deloc. Nu-ti poti lua nici o masina decenta sau un laptop de top cu banii astia, dar conteaza decizia, e un pas inainte.
Astept in continuare multumirile obsedatului, pentru ca daca il ardeam si eu cu 5.000 de lei, ajungea probabil sa doarma intr-o cutie de carton.
Acum inteleg ce inseamna sa scrii pe bani. Pe banii tai )))))))
Prostie exista si in Marea Britanie. E un flagel care afecteaza intreaga planeta, asa ca nu ma mira ca am gasit o mostra de prostie si aici, in UK. The Telegraph si niste politisti britanici au facut o descoperire epocala: in Romania guma de mestecat are aceeasi valoare ca banii. Iar hotii romani din UK fura guma de mestecat pentru ca ar putea plati cu ea la magazinele din Romania. Concluzia cretina are la baza un fapt, si acela ca uneori, in anumite magazine din Romania (mai ales cele mici, de cartier), vanzatoarele care nu au bani marunti dau ca rest una sau doua lame de guma de mestecat. Ei, de aici, un onorabil constable a tras concluza ca furturile de guma din Tesco, ASDA sau Sainsbury’s au drept cauza valoarea gumei in Romania, unde oamenii nu platesc cu bani, ci cu “ciunga”. Toata tampenia e AICI (The Telegraph). Are un titlu stupid, iar continutul nu e mai prejos.
Am gasit exprimarea “Sincer, nu-mi plac acest gen de reprezentatii”, pe blogul unui redactor-sef de gazeta din Bacau. Contrasens.com,mai precis. Pe care, desi intru rar, gasesc mai mereu mici atentate la integritatea limbii romane, nu tocmai potrivite cu statutul de jurnalist si blogger.
Eu zic ca e dezacord, pentru ca se refera la un gen, o categorie de reprezentatii. Corect era “nu-mi place acest gen de…”.
Si inca una tare, tot de-acolo: “Trei ambulante au ajuns la fata locului si au acordat ingrijiri medicale fetei, care s-a ranit la cap”. Adica o ambulanta o tinea de mana, alta ii pansa rana si a treia chema Salvarea ))))
Stiu. Romana e o limba dificila.
Azi am gasit pe gsp un link catre un articolas stupid din can can sau click, nu mai stiu care din ele si oricum nu are nicio importanta. “Dovada” ca Bear Grylls – cel care realizeaza emisiuni despre supravieturie, difuzate in Romania de Discovery Channel - nu mananca doar serpi, paianjeni sau intestine de zebre si camile, ci si mancaruri “alese”. Si era o poza cu Grylls si cativa membri ai echipei sale, mancand ceva normal, sandvisuri sau ma rog, ce mancau ei acolo. Si eu care credeam ca omul asta mananca NUMAI paianjeni, muste, iar de baut, bea NUMAI urina, sange si apa din balti. Ce naiv am fost, multumesc, cancan, mi-ati deschis ochii, dragi jurnalisti !
Inteleg ca revistute cretinoide precum click sau cancan preiau multe din asa-zisele articole, din presa de acelasi nivel din alte tari. Da’ parca sa-ti pui pana si initialele sub asemenea tampenii e prea mult.
Cand lucram la Adverul de Seara Bacau, o sefulitza cretina de la Iasi, presata probabil de alti sefi cretini de la Bucuresti, ne cerea sa producem si cat mai multe mizerii pentru Click. Gen poze cu copilul mort, sa ise vada fatza asa mort cum e, poze cu copilul cand era vesel, sa avem contrast intre veselia de cand era viu si expresia din momentul decesului, chestii de-astea “deontologice”. Declaratii de la mama mortului, de la prietena mortului, de la toti ai mortului. Cat mai “umflate”, cat mai spectaculoase. Morti, multi morti, in general. Morti tineri, batrani, in accidente, in crime. Morti sa fie. Poze din casa, poze din WC-ul victimei, din tinerete etc.
Sau pur si simplu, la subiectele “serioase”, sondaje stupide cu intrebari stupide pe teme stupide, de cautau unii, saracii, poze prin arhiva, de la sondaje mai vechi si isi intrebau colegul sau colega “Ma, tu ce-ai zice la faza asta?”, ca sa aiba ce scrie. Nasol sa semnezi asemenea articole, mai ales ca erau “corectate” de genii din redactia regionala de la Iasi sau – si mai rau – de la Bucuresti, iar a doua zi te trezeai cu dezacorduri si exprimari cretine, produse de niste idioti, dar semnate de tine.
Orice jurnalist care a lucrat la un ziar stupid cunoaste sentimentul. Un sef cretin se gandeste ca intrebarea pentru sondaj pe care i-a zamislit-o neuronul singuratic este una de geniu, revelatoare, care ajuta materialul. De fapt, intrebarea e una stupida, inutila si care te face sa iti fie rusine sa o pui cuiva. Dar destul despre ADS Iasi. (Apropo, mai exista ?). Sa revenim la click, cancan si alte mizerii.
Nu inteleg de ce oamenii citesc cretinismele astea. Probabil trebuie sa existe si presa facuta de oameni cu IQ sub 90 pentru oameni cu IQ sub 90. Cred ca sub 90 e destul de rau, corectati-ma daca gresesc. Faptul ca si jurnalisti adevarati semneaza – vrand, nevrand – in asemenea “ziare” nu inseamna ca aceste fituici au si vreo valoare. E o dovada de nesimtire faptul ca patronii trusturilor care le editeaza isi permit sa ceara bani pe ele, fara ca macar sa le tipareasca pe o hartie care sa le confere o minima utilitate – gen hartie igienica.
Asa ca putem sa multumim cancanului ca ne-a oferit descoperirea zilei si le urez celor care conduc cancan, click si alte mizerii sa ne dea cat de curand o stire-bomba, despre inchiderea fituicilor pe motiv de faliment. Asa sa v-ajute !
Ieri seara am vazut un reportaj bine realizat, despre tiganii romani care isi folosesc copiii la cersit, pe strazile Londrei. Si despre palatele pe care si le ridica in Tandarei, Huedin, Fetesti si alte localitati din Romania. Mai multe detalii, aici (BBC). Anul trecut am ajutat o echipa de la TV 2 Norge sa documenteze un reportaj similar (partea din Romania) despre tiganii bacauani care cersesc pe strazile orasului norvegian Bergen. Situatii asemanatoare. Tiganii ne fac celebri in Europa. Tiganii-romani.
Britanicii au insistat un pic pe partea senzationala, iar reporterul BBC a reusit chiar sa aiba imagini cu o tiganca amenintandu-l cu piatra, pe o strada din Fetesti sau Huedin. Totusi, reportajul mi s-a parut corect, iar faptul ca unii dintre cei intervievati puneau semnul “egal” intre romani si tigani este justificat de faptul ca avem acelasi pasaport ca si tiganii. Un reportaj bine legat, cu filmari cu camera ascunsa, cu personaje urmarite timp de un an, pe strazile Londrei, regasite in palatele tiganesti din Romania. Cu o atitudine usor critica la adresa Politiei britanice (politistii britanici sunt cei mai tari la luat detaliile tiganilor. Cand li se pare ceva suspect, politistii cei politicosi le cer detaliile personale tiganilor. Si raman cu ele. Atat.).
M-a socat doar propozitia rostita de reprezentanta unei institutii britanice, care cauta o explicatie a faptului ca tiganii din Romania sunt cei mai numerosi, din punct de vedere al cersetoriei. “Romanii nu au drept de munca automat, asa ca aceasta este una dintre cauzele pentru care prefera sa cerseasca, spre deosebire de romii slovaci sau polonezi, care isi gasesc mai usor un loc de munca”. Deci romanii, negasind usor un job, se apuca de cersit. Tiganii slovaci muncesc.
In rest, am vazut la BBC One ce vedeam aproape zilnic pe strazile oraselor din Romania: pirande mizerabile vorbind murdar si aratandu-si chilotii la camera, pe o strada din Londra, tigani grasi cu ceafa lata si BMW X 5, puradei nespalati tragand trecatorii de maneca pentru un ban nemeritat, tigani mintind, tigani furand, tigani cersind, tiganci imbracandu-se cu haine ca ale femeilor islamice, ca sa primeasca pomana in apropierea moscheilor. Tigani falsificatori de acte, primind ajutoare sociale si alocatii de mii de lire in fiecare luna, de la un stat britanic prea ingaduitor si slab. Tigani cu aur, cu palate, cu nesimtire.
Data viitoare cand ma intreaba cineva de unde vin, ii spun ca din Tara Tiganilor. Unde eram unul din minoritari.
Oare nu se poate face chiar nimic ?
