Iar eu ma gandesc ca tot felul de ratati (gen Mutu, baiatul ala cu drogurile si bataile) au fost vazuti / supranumiti / considerati “noul Hagi”. Niste goluri lesinate pentru o nationala de nivelul Insulelor Feroe sau pentru echipe de club de care nu a auzit nimeni in Europa i-au facut pe jurnalistii mai exaltati sa-i declare “Hagi” pe niste neica-nimeni.

Curios, unii inca insista pe ideea ca generatia Mutu-Chivu-…hm…aici fac pauza, pentru ca nu stiu altul…- ar fi comparabila cu generatia Hagi – Petrescu – Popescu – Belodedici  – Dumitrescu – Raducioiu – Lupescu – Lacatus etc.

Sa ne gandim… NU !!! Uitati-va doar la golurile si driblingurile lui Hagi. Trecea ca rapidul pe langa Roberto Carlos sau Matthaeus. Suturile de la 30-35 de metri ii faceau pe portari sa se uite secunde in sir la locul ala unde ar fi trebuit sa doarma linistit un paianjen. Si pe unde trecuse suierand o minge, ca o ghiulea.

Hagi a marcat pentru Barcelona si Real, a castigat trofee in Europa, a ajuns la cateva secunde de o semifinala de Cupa Mondiala. Nu a fost perfect, a facut si greseli, dar a fost un fotbalist magnific. Adi Mutu, ilustru jucator al “galacticilor” de la Cesena Calcio (e o echipa din Italia, deocamdata in Serie A, dar mi se pare ca are un trecut bine definit in Serie B,mai ales), nu doar ca nu se poate compara cu Hagi. Nici macar nu are ce cauta pe o lista a jucatorilor importanti din nationala Romaniei.

Hagi. Primul nume pe care mi l-a spus un englez din Birmingham, cand i-am spus ca sunt roman. Hagi e numele pe care inca il spun americani, chinezi, columbieni, ghanezi si alte natii, cand aud de Romania. Iar asta se intampla la multi ani dupa ce Hagi s-a retras din activitatea de jucator. Ideal ar fi ca strainii sa aiba si alte motive sa ne complimenteze, nu doar Hagi sau Nadia. Dar tot e bine ca-i avem si pe ei.

La Multi Ani !

Sa revenim. Eu acum traiesc in Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, asa cred ca se cheama. Pe scurt, UK. LA La niste mii de mile/km de Romania. Sigur, merg in Romania de doua ori pe an (poate trei, in viitor), citesc presa locala (Bacau) si presa nationala, ambele online, si cam atat. La televiziunile romanesti am renuntat, desi le-as putea urmari pe net. Probabil peste un an sau doi sau cinci ma voi intoarce in Romania. Dar deocamdata, sincer, nu imi pasa prea mult de politica de acolo, de presedinte si alte chestii de felul asta. IAr Iar ca mine sunt multi, in UK, Italia, Spania, Franta, etc. Oameni care muncesc. Sau care fura. Sau care cersesc. Sau care stau degeaba. Oricum, oameni un pic rupti de ceea ce se intampla in tara. Unii rupti complet de realitatea romaneasca, altii, ca mine, doar partial. Ca sa nu o lungesc, parerea mea este ca cetatenii romani care traiesc in alte tari nu ar trebui sa voteze.

Poate 90 % din “stranierii” care au votat nu se vor mai intoarce niciodata in Romania. Si atunci, care-i rostul votului ? De ce sa stabileasca ei soarta oamenilor care traiesc, si inca destul de greu, in Romania ? De ce un programator din New York, o piranda cersetoare din Paris, un sef de santier din Manchester sau un somer din Milano sa decida ca in fruntea tarii trebuie sa avem un clovn ? Deciziile trebuie luate de cei care le suporta consecintele, nu de oameni aflatii la mii de kilometri distanta de Romania. Asa ca, atata timp cat voi trai in afara Romaniei, nu voi considera normal sa stabilesc, prin votul meu, cine trebuie sa ii conduca pe romanii de acasa.

Ar trebui sa fie schimbata legislatia, dupa parerea mea.

Bun. Eu am o cultura sportiva destul de solida. Cand ma gandesc la hochei, ma gandesc la NHL, la S.U.A., la Canada, la Cehia, la Rusia, Suedia. Echipe de care am auzit. Nationala Romaniei joaca printr-o liga inferioara. Si e formata din maghiari. Acum, daca maghiarii pleaca in tara lor, cu tot cu presedintele federatiei, probabil nationala de hochei a Romaniei va juca intr-o liga si mai mica. Asa. Si ? Sau nu vom avea echipa de hochei. Si ? Unde-i paguba ?

Tanko Barna sau Tancoz sau cum ti-o zice, mai presedintele secolului, du-te, baiete, in Ungaria sau unde vrei, si joaca pentru cine vrei, cu tot cu superstarurile tale de care nu a auzit nimeni in Romania, Balcani sau Europa. Zau ca sunt milioane de romani, unguri, secui, nemti, tigani, lipoveni, turci si ce-or mai fi pe-aici carora li se rupe total de sportul asta si de faptul ca Romania e in liga a doua, a treia sau a patra europeana. Sau ca Romania bate Ungaria sau invers. Urmeaza-ti chemarea, Tancszo sau cum ti-o zice, destinul tau nu e aici, tu trebuie sa joci cu baietii tai in Liga Mondiala sau Cosmica, pentru tara ta, Ungaria, nu pentru Romania. Du-te si sa vii inapoi cand te-or chema milioanele de fani ai hocheiului de aici. Ia-l si pe Picamer sau Tichamer sau cum i-o zice, baiatul ala tanar care bate campii despre cat de ungur sau secui – nici el nu stie exact - se simte el cand joaca pentru Romania. Si cum de fapt nationala tinutului secuiesc a jucat contra Ungariei, nu cea a Romaniei. Deci ca sa dai cu crosa-n puc nu trebuie coeficient de inteligenta pozitiv. Bun, confirmarea vine de la hocheistul Ticamer. Ia-l si sa ajungeti in NHL !

Deci. La un meci de hochei, nici nu stiu daca oficial sau amical, daca era pentru vreo competitie sau doar la un vin fiert, o echipa nationala de doi lei, cea a Romaniei, a batut cu 4-1 o echipa nationala si mai slaba, cea a Ungariei. Bravo lor. Ma rog, un rezultat fara importanta pe plan mondial. E treaba baietilor din echipe ce imnuri au cantat si in ce limba si-au urat ce-si ureaza hocheistii de obicei. Dar sa vina un neica-nimeni in sportul mondial, presedintele unei federatii care nu conteaza si nu a obtinut niciodata performante de vreun fel, sa spuna ca isi ia echipa si o muta in Ungaria, asta e o idiotenie care depaseste frontierele si etniile, si ma face sa imi aduc aminte ca, dintre romani si unguri, cei cel mai tare ii dispretuiesc pe prosti.

Imi dau demisia din calitatea de suporter al echipei de fotbal Steaua Bucuresti. Am inceput sa tin cu Steaua prin 1984-1985, iar in 1986 am vazut la televizor finala cu Barcelona, cu Duckadam, cu trofeul ridicat de Iovan. Apoi golul lui Hagi din Supercupa. Eram copil, dar inca tin minte bine cat ma bucuram cand ajungea Steaua prin semifinale si finale de cupe europene. Meciul cu Benfica l-am asculatat la radio, si stiu ca s-a terminat la egalitate, si Steaua s-a oprit in semifinalele Cupei Campionilor in acel an.

Apoi am vazut pentru prima data o echipa “galactica”, “extraterestra”. Era Milanul lui Van Basten. 4-0 in finala cu Steaua. Am inghitit in sec si am recunoscut ca se gasise, in sfarsit, o echipa mai buna decat Steaua, in Europa.

Apoi a trecut timpul, am crescut, dar am ramas stelist. S-au mai castigat titluri, s-au obtinut calificari in Champions League-ul ala nou. Pierdeam cu 5-3 cu Borussia Dortmund, in perioada de glorie a nemtilor, apoi meciuri echilibrate in anii’90 cu Juve (Del Piero inca joaca, nu ?), cu Atletico Madrid. Calificari in grupe, la meciuri de baraj cu echipe din tari cu fotbal de un nivel apropiat cu al Romaniei de-atunci. In general calificari fara probleme.

Apoi Steaua a ajuns proprietatea lui George Becali. Un om care a crescut oi si apoi a pus mana pe niste terenuri de la MApN, le-a vandut, ce-a facut – ce n-a facut, a facut bani. Asa zice presa. Multi bani. Foarte bine. Si s-a gandit ca el e omul de care are nevoie Steaua. In fine, i-a trecut prin cap sa candideze si la presedintie, si-a facut partidulet, dar s-a linistit cu astea. Problema e ca nu se linisteste cu Steaua. Daca as fi miliardar, i-as oferi cat cere,chiar si cat nu face, as cumpara clubul si as lasa niste profesionisti sa incerce sa-l resusciteze. Pentru ca de resuscitare e nevoie la Steaua. Asa ca fac un efort si ii scriu lui George Becali, zis si “Gigi”.

Gigi,

Ti-ai luat pe cap o sarcina prea grea. E prea mult, nu o poti duce. Nu onorabil, in orice caz. Stiu ca e mare lucru sa fii patronul echipei Steaua. Sa iti legi numele de o campioana a Europei, de cel mai iubit club din Romania (asa era candva, ho, nu sariti !), de o legenda. Esti tare. Ai demonstrat tuturor, ai cumparat Steaua, ai castigat, parca, si-un titlu sau o cupa, ai jucat o semifinala de UEFA. Tu. Tu, Gigi. Nu jucatorii, nu antrenorii, nu golanii aia din tribune. Gigi, tu ai facut toate astea. Hahalerele din teren doar ti-au urmat sfaturile. Antrenorii pe care i-ai dat afara sau i-ai obligat sa plece doar au parut nemultumiti. De fapt, ei sunt fericiti ca au fost atinsi de geniul antrenoratului care esti tu.

Glumesc. Tu, Gigi, ai ajutat Steaua sa treaca de la anii ’90 la o noua era. La una a rusinii si mediocritatii. Aproape ca Dinamo, asa de rau a ajuns Steaua. Doar in cupele europene reusea Steaua sa nu se faca de ras, chiar sa face meciuri bune uneori. Aseara m-am uitat la meciul Maccabi Haifa – Steaua. Frumos meci. Pe la 3-0 mi-am dat seama ca imi place meciul. Ca imi plac fazele reusite de israelieni. O echipa mica, in niste tricouri verzi, cu jucatori care alergau la 4-0 de parca erau condusi. Alergau pe langa niste baieti in rosu-albastru, cu figuri de bovine ratacite in curtea abatorului (stiu ca n-a jucat Tanase, dar si altii din echipa arata cam la fel uneori). Aia, baietii aia rataciti, indolenti, indiferenti si incompetenti, aveau pe tricouri emblema Stelei. Si erau penibili. Dar eu ma bucuram, daca-ti vine sa crezi ! Ma bucuram ca vad un meci frumos si o echipa buna, cea israeliana. Nu aveam nici o suparare. Nu eram nici nervos, nici trist, nici agitat din cauza ca ia Steaua bataie cu 5-0. Si mi-am dat seama. Nu mai tin cu Steaua. Nu imi mai pasa ce face echipa asta. De mult timp. Da’ pana acum am crezut ca inca ma intereseaza rezultatele ei. Ei bine,nu.

Haifa n-a castigat Cupa Campionilor si nici n-a jucat vreo finala. Da’ se vede ca e condusa de oameni destepti, au progresat enorm in ultimii ani. Aici e diferenta. La IQ. Al jucatorilor, dar mai ales al conducatorilor cluburilor. Gigi, Steaua a mai luat 4-5 in Europa, dar de la Milan, Eindhoven, echipe mari. Acum cativa ani, daca Ceahlaul Piatra Neamt, Concordia Chiajna sau FCM Bacau ar fi jucat cu o echipa din Israel si ar fi luat 5-0 dupa un joc jenant, mi s-ar fi parut chiar si pentru ele o umilinta, ceva inacceptabil. Asa ca Steaua de la Haifa chiar a “reusit” sa ma surprinda.

Gigi, pe cuvantul meu ca te inteleg. Ai vrut sa faci bine. Sa ajungi si mai mare decat esti. Sa arati ca faci Steaua si mai mare decat era cand ai luat-o. Am avut rabdare, te-am urmarit. De un an nu mai sunt in Romania, dar tot m-am uitat la meciurile echipei. Si am inteles. Nu poti mai mult. Ca om, ca patron, manager, antrenor, bun crestin. Nu poti. Ti-ai atins limita. Poti sa ajuti milioane de oameni, daca vrei, cu banii tai. Poti construi sute de biserici sau case. Poti vinde terenuri, poti cumpara. Poti sa le oferi absolut orice copiilor tai, sotiei, parintilor. Poti fi un om fericit. Da’ la Steaua e nevoie de altceva, nu de bani, Gigi. Bani se gasesc, multi oameni sunt bogati, dar nu toti oamenii bogati sunt si fericiti, nu toti reusesc tot ce isi propun. Si nu toti oamenii fericiti sunt bogati. Dar divaghez )) (bat campii, adica). Tu nu ai ce trebuie ca sa faci din Steaua o echipa mare. Tu o distrugi, Gigi. Sunt sigur ca o distrugi fara sa vrei, dar banii multi si intentiile bune nu sunt de-ajuns. Nu ai ce trebuie pentru chestia asta.

Ceea ce iti lipseste tie nu poate fi cumparat cu bani. Nici doctorii nu pot sa-ti dea. Stiinta nu a ajuns atat de departe incat sa-i poata inzestra pe oameni la capitolul asta. Nu-i nimic. Nimeni nu-i perfect.  Insa anumiti oameni, lipsiti de anumite calitati, nu trebuie sa faca anumite lucruri. Tu, Gigi, de exemplu, nu poti sa conduci eficient, bine, un club de fotbal. Nu unul ca Steaua, in orice caz. Nu poti. Nu bine, nu cu niste rezultate decente.

Asa ca te rog vinde echipa, actiunile, tot ce detii legat de Steaua, si o sa vezi ca echipa isi va reveni. Poate si mie imi va pasa din nou de ce rezultate are Steaua, ce titluri castiga, unde ajunge in cupele europene, ce jucatori transfera sau cine e antrenor. Nu stiu. Acum oricum nu imi pasa. Dar chiar daca nu imi pasa, m-am gandit sa iti dau un sfat care sa ajute echipa asta si pe suporterii ei, cati or mai fi ramas. Nu te urasc, ca nu mi-ai facut nimic rau. Nici macar nu imi esti antipatic, ca ma amuzau intr-o vreme “perlele” tale. Nici simpatic, e drept, dar oricum nu am nimic cu tine. Incerc doar sa te ajut, inainte sa fii cu adevarat urat de si mai multi oameni decat esti acum. Fa ca mine. Demisioneaza. Pleaca, si vei primi recunostinta multora ! Multumesc anticipat (adica inainte sa o faci).

Un fost suporter

Al doilea argument vine din Anglia a.k.a Marea Britanie, United Kingdom sau tara Beatlesilor. Acum ceva timp (aici chiar sunt in ceatza) s-au apucat omuletii si au cucerit bucata de pamant dupa bucata de pamant. Si-au bagat nasul si prin India, unde s-au apucat sa-i invete pe bastinasi engleza, sa-i dreseze si sa ii ajute sa-si adune mai eficient mirodeniile, metalele pretioase si alte minunatii, pe care nu aveau unde le depozita si s-au bucurat probabil sa afle ca suspusii Reginei se ofera se le pastreze bine cateva sute de ani de-atunci incolo. Numai ca istoria face glume, iar acum vezi din cand in cand englezi care se plang – discret, e drept – ca din cauza indienilor si pakistanezilor – si altor minoritati vizibile sau nu – nu mai sunt locuri de munca.
Plus ca m-am lovit si eu de invazia culinara, e ceva de speriat. Nu vezi supermarket fara curry de 6-7 feluri, tikka masala, garam massala, biryani, chapati, tandoori, naan bread, mirodenii de 77 de culori si arome, dal, ardei iuti la modul violent (ar trebui interzisi dupa parerea mea) si multe alte chestii, atat in magazine cat si in puzderia de restaurante indiene, pakistaneze si de alte culori si natii. Nu-i neaparat rau, e frumos, e colorat totul, dar parca au exagerat un pic, cand au decis sa-si lase tara pe jumatate goala si au venit incoace.
Deci colonizarea Indiei – cu sau fara succes, cum a fost ea – are acum reversul: invazia pasnica a sute de mii (or fi milioane ? posibil…) de indieni si vecini de-ai lor, care au accentul ala delicios cand vorbesc in engleza.

Teorema e demonstrata complet, coerent si corect. Si asa i-am gasit si numele, chiar acum, pe loc, spontan: Teorema COCOCO privind colonizarea reversibila ineluctabila. Fuga la dictionar ! (eu asa am facut). Desi…la naiba…daca stra-stra-mega-strabunicii nostri aveau inspiratia sa dea o fuga pana in Germania si sa o faca teritoriu daco-romanesc…va dati seama…conform teoriei COCOCO, acum am fi avut sute de mii de nemti veniti la munca in Romania.
Si tiganii nostri ar fi avut si ei de lucru aici, fara sa mai fie nevoie sa plece sa ne faca de ras…ca daca ii aveau pe nemti la noi acasa… aia ocupati cu munca, puradeii, hap ! la buzunarul neamtului, in ziua de salariu. Daca ma nasteam cu 1000 de ani in urma…si aveam si internet si blog…si-mi urma poporul sfatul…acum ne-ar fi cerut nemtii vize de munca si ar fi venit sa ne fure Loganurile, sa le faca acte false si sa le vanda in Ucraina si Rusia…
Good night si nu va apucati de cucerit ! Ca e cu efect intarziat. Si ineluctabil, cum spuneam

Dar nu despre asta vreau sa scriu. Nici macar despre tsunami, solidaritate, modul in care au reactionat japonezii in fata unui dezastru. Ci despre cat de deprimanta este diferenta dintre lumea civilizata si tara in care, din pacate sau din fericire, ne-am nascut. Nici macar nu putem face comparatii intre tari, intre oamenii care le populeaza. Si nu, Anglia nu e raiul pe pamant.

Sunt si aici probleme, nu merge totul perfect. Iar confortul, linistea, seninatatea si bucuria de a trai nu sunt date in primul rand de strazile curate si fara gropi, de trenurile care vin si pleaca la timp sau de politistii zambitori, discreti si gata oricand sa te ajute. Nici de salariile decente, preturile omenesti din supermaketuri, spitalele curate si autostrazile impecabile ori emisiunile de bun simt de la televiziuni. Sunt si astea importante, contribuie si ele la diferenta imensa. Poate nici macar respectul fata de spatiile verzi, de copaci (magnoliile arata minunat in fata unei casute, pe un covor de gazon verde), de natura, total diferit de ce se intampla la noi.

Nu. Ceea ce face totul diferit – cel putin, pentru mine – e atitudinea oamenilor fata de ceilalti oameni. Faptul ca iti zambeste fara motiv sau interes un strain, la cumparaturi, un “Bless you !” adresat de o batranica ce te-a auzit stranutand in supermarket, femeia care abia daca te cunoaste si care te intreaba daca esti bine, pe care o intrebi, la randul tau, acelasi lucru, dupa ce i-ai multumit politicos. Nu, sa nu fim naivi (chiar am momente in care ma loveste cinismul, ce-i drept, tot mai rare), nu le pasa cu adevarat, nu are nimeni in lumea asta timp sa se intereseze cu adevarat daca unui strain oarecare de pe strada ii este bine. Ar fi absurd. Dar, oricat de artificiala ar fi politetea asta, ea ofera un anumit confort. Tine de educatie, de bun simt, de regulile de convietuire intr-o societate. Nu te inghesui, nu ii impingi pe ceilalti, lasi pe cineva grabit sa treaca in fata ta, iar altul te va lasa la randul lui. Zambesti cand platesti la casa, zambesti cand dai restul clientului, zambesti cand ii aduci corespondenta sau ii spui din fuga un “Cheers!” daca a schitat o miscare ca sa iti faca putin loc pe langa el, in timp ce-ti faci joggingul de dimineata. Nu trantesti, nu te repezi, nu ii iei altuia de sub nas ce a comandat inaintea ta. E de-ajuns sa fii corect. Sa nu trisezi, sa nu furi centimetri daca e coada la ghiseu, sa nu te repezi spre casa de marcat, daca se mai apropie cineva. Sa nu iei sacosa cu carti lasata/donata de cineva la usa unui charity-shop, in strada. Sa respecti si sa-ti primesti dovezile de respect cu gratie. Sa stii sa ii multumesti unui strain pentru orice maruntis, si sa accepti scuzele cuiva cu zambetul pe buze. Sa-i multumesti cu un zambet sau un gest marunt soferului care a oprit la trecerea de pietoni, ca sa iti acorde prioritate, desi tu erai la 3-4 metri distanta de marginea trotuarului. Chiar daca trebuie sa faci asta de 20 de ori pe zi. E chiar simplu. Probabil cu atat e mai frustrant sa stii cat de imposibil e de realizat asa ceva in Romania, cu cat e mai simplu in Anglia.

Sa vezi oameni zambindu-si unii altora, fara sa se cunoasca, e o experienta de-a dreptul spectaculoasa, mai ales pentru un om venit din Romania. Importanta bunului-simt, a elementarei politeti, a comunicarii, mi-a fost si mai clara in timpul vacantei in Romania. Dupa cateva luni petrecute in Anglia, mi-au sarit in ochi mitocaniile, gesturile nelalocul lor, nesimtirea.

Oamenii care te imping ca sa-si faca loc, cersetorii care-ti arunca apa pe parbriz, fie ca vrei, fie ca nu, idiotii din trafic, care te pun in pericol in fiecare secunda. Masinile care trec razant pe langa tine pe “zebra”, la cativa centimetri sa te spulbere. Dobitocii care asculta manele cretine la maxim, in blocurile cenusii sau in BMW-uri de 12 ani, prin centrul vreunui targ prafuit. Mizeria de la televiziuni, cu gunoaie umane transformate in vedete, care divorteaza, se bat, se umilesc, incurajate de moderatori jenanti. Emisiuni de ore intregi, cu neica-nimeni invitati sa spuna ce ar trebui sa faca japonezii, de ce au sau nu au dreptate americanii, libienii, afganii, francezii, nemtii,  ce cutremur va avea loc peste doua zile, cand vine sfarsitul lumii. Neica-nimeni capabili sa vorbeasca ore in sir despre orice, tratati de televiziuni ca si cum ar sti despre ce vorbesc, ca si cum ar fi somitati in vreun domeniu. Iti vine sa urli: “Baaaaaa…..chiar a innebunit lumea in tara asta ? Treziti-va, puneti osul la munca, lasati scandalul, mizeria, barfa. Educati-va copiii, sa invete sa munceasca, sa vorbeasca si sa scrie corect, sa zambeasca, sa respecte, sa stie cum sa accepte demn victoriile si esecurile in viata, nu sa isi doreasca sa fie dedetevei, columbeni sau zavorance !!!”. Cine are interes sa transforme 90 % din populatie in tampiti, in niste legume ? Ca asta se intampla.

Daca lucrezi in strainatate, o vacanta in Romania are toate sansele sa te faca sa te bucuri ca ai un bilet de intoarcere. In Anglia, in Franta, chiar in Italia. In Canada, State sau, de ce nu, Japonia.

Si nu, nu mi-e rusine sa spun ca-s roman si (inca) nu m-am lovit de oameni cu prejudecati legate de nationalitate sau cetatenie. Mi-e rusine doar sa traiesc in Romania, o tara care pare sortita mojiciei, mitocaniei, prostului-gust si mizeriei morale. O tara lovita parca zilnic de cate un tsunami, in care oamenii nu au chef, vlaga, educatie, responsabilitate, bun-simt, imaginatie, nimic din ceea ce ar fi necesar unei reconstructii.

Stiu ca poate sa para doar ceva ”la moda”, dar pot sa jur ca gandul asta mi-a aparut printr-un colt al mintii cu mult inainte de tsunami si de reactia extraordinara a unui popor miraculos: mi-as dori sa ma fi nascut in Japonia. Nu ma intrebati de ce, sunt prea multe motive.

Dar daca eram japonez, probabil nu as fi spus toate lucrurile astea despre Romania. Nu mi-ar fi permis educatia…

Eu nu am prea auzit Liga Studenteasca a Universitatii “Vasile Alecsandri” din Bacau (asa se numeste pe websiteul propriu) sa se zbata foarte mult pentru conditiile in care locuiesc si invata studentii. Sau pentru alte chestii importante, drepturi, facilitati, chestii de-astea. Asa ca eu zic ca e bine ca si-au stabilit destul de clar obiectivele si se ocupa de lucruri precum numele unei statii de autobuz. Ma rog, poate nu reusesc eu sa percep corect importanta acestui demers, poate ca in urmatorii ani mii si mii de studenti veniti din Transilvania, Ardeal, Dobrogea, Muntenia, Franta, Spania si Marea Britanie vor gasi mai usor universitatea si nu se vor intoarce acasa dezamagiti (“Mama, tata, imi pare rau, dar eu nu pot merge la universitate, pentru ca aia din Bacau nu au nicio statie de autobuz cu numele asta si nu am reusit sa o gasesc. Ma duc la o scoala profesionala si ma fac reparator de pantofi, asta-i situatia…”).

Oricum, e bine de stiut. Cand ma intorc in Bacau si trec prin zona Tic-Tac (oare n-o fi interzis sa folosesc vechea denumire ?) ma voi simti cu totul diferit, gandindu-ma ca trec prin zona “Universitate”.

Acu’ pe bune, in felul asta cei care trec prin Bacau vor afla ca avem universitate. S-ar putea sa fie singurul mod in care pot afla chestia asta. Dar statia nu se poate numi doar “Universitate”, pentru ca in Bacau avem doua universitati. Asa ca statia Tic Tac ar trebui sa se numeasca “Universitatea Vasile Alecsandri din Bacau”. Pe o placuta mareeee. Eventual pe spatele placutei sa fie scris “dupa o idee de Liga Studentilor din Univ…etc etc”. Mai propun ca statia de autobuz de la Policlinica sa se numeasca “Universitatea George Bacovia”. Asa, pentru echitate.

Inca o data, felicitari Ligii Studentesti. Si edililor locali. E mare lucru sa ai idei in vremurile astea de criza ! La mai mare !

P.S.: nu am chef acum, dar site-ul LS merita un articol separat. Am citit vreo doua “comunicate de presa” si m-a luat rasul cand am vazut combinatia exotica de “limba de lemn”, exprimare puerila si formulari defectuoase. UVAB (adica universitatea) nu are si o sectie de Romana ?

Ba am chef. Doar un pic. E vorba de comunicate mai vechi, nu de probleme de actualitate, dar nu e vorba de subiectul comunicatului, ci de formularea defectuoasa. Un mic exemplu: “”Acestia nu au fost informati corespunzator asupra modernizarilor  ce  vor avea loc  in campusul universitar “Spiru Haret”.
Nefiind in cunostinta de cauza cu privire la imbunatatirile care se vor aduce campusului “Spiru Haret” (corp C), acest grup mic de studenti a fost foarte revoltat la taierea celor 10 arbusti. Acest grup de studenti au fost informati de catre domnul profesor Epuran  Gheorghe  si de catre doamna viceprimar al municipului Bacau Mironescu Roxana ca toti copacii din cadrul campusului “Spiru Haret” vor fi defrisati.
Liga studentilor are proiecte pentru combaterea poluarii si a  defrisarilor din Bacau si nu numai, avand, impreuna cu UNSR, unul din cele mai mari proiecte nationale “Orasul tau e casa ta!”. De asemenea, tinem sa va aducem la cunostinta faptul ca arbusti taiati ieri nu sunt specii protejate de lege , lucrul aceasta fiind aflat astazi de catre cei de la “Garda de Mediu” Bacau. Noi credem ca studentii care au iesit astazi in fata corpului C sunt manipulati de catre unele cadre didactice care nu doresc binele studentilor si al Universitatii“.
“Nu doresc binele studentilor”. WTF ? Suntem in 1988 ? ”Deeeci, acest mic grup de studenti nu stiau ce se petrece si nu au actionat “corespunzator”. Deci da. Deci fiind necorespunzatori, au fost informati corespunzator de cei care le doresc bineeeleee, iar in viitor multe lucruri bune si corespunzatoare se vor petrece, datorita sefilor nostri intelepti”… Bleeeeah… Tu, ala, de-ai scris “comunicatul”, cati ani aveai la ora aia: 9 sau 68 ? C’mooon….PCR-ul a disparut de ceva timp, mai baieti. Get real, puneti mana si pe-o carte de Romana, mai uitati-va cum vorbesc oamenii reali si incercati sa va exprimati mai putin scremut.

Si succes cu statiile de auzobuz !

Voi reveni.