REPORTER LIBER

Cateva fotografii mai vechi, de la meciuri de fotbal jucate de jurnalistii bacauani in urma cu cativa ani.

1. Stadionul Municipal, 2002, inaintea unui meci cu SC/FCM Bacau old-boys. Daca imi aduc bine aminte, unul sau doua din cele patru goluri pe care le-am primit au fost de la Daniel Scanteie, un atacant cum putini au fost in echipa Bacaului, de-a lungul timpului. (multumiri lui Nelu Basca pentru foto)

 

 

 

 

 

 

2. PressClub, prima echipa de minifotbal din care am facut parte. 2006, parca.

 

 

 

 

 

 

 

3.Prea mic pentru o poarta atat de mare… Si da, a fost gol. Primit

 

 

 

 

 

 

4. “Pe-aici nu se trece !” Zid, nu gluma…

 

 

 

 

 

 

5. Meci de fotbal in 6, pe sinteticul de la Aerostar, 8 iunie 2006. Presa bacauana – Gloriile SC/FCM Bacau, scor final “doar” 4-7 prin mila fostilor componenti ai echipei de prima liga a Bacaului. Am incasat vreo 4 sau 5, dar pot spune ca a fost o onoare, tinand cont de numele adversarilor, fosti jucatori de liga 1: Scanteie, Gireada, Cristi Popovici, I.Munteanu, Firici, Fl.Pavel & comp. Putea fi 5-7 dar Doru Arvinte mi-a aparat un penaly in final (asa se intampla cand echipa il lasa sa execute penalty pe portar…).

 

 

 

 

 

 

 

6. Fly away … (multumiri Iulius Filip pentru ca m-a prins in plin zbor). Si nu, de data asta n-a fost gol !

E ziua lui Gica Hagi (La multi ani ! si multumiri pentru sute de goluri si faze reusite si bucurii). Ziarele de sport ii dedica articole, asa cum e si normal, celui mai bun fotbalist roman din toate timpurile. Regele.

Iar eu ma gandesc ca tot felul de ratati (gen Mutu, baiatul ala cu drogurile si bataile) au fost vazuti / supranumiti / considerati “noul Hagi”. Niste goluri lesinate pentru o nationala de nivelul Insulelor Feroe sau pentru echipe de club de care nu a auzit nimeni in Europa i-au facut pe jurnalistii mai exaltati sa-i declare “Hagi” pe niste neica-nimeni.

Curios, unii inca insista pe ideea ca generatia Mutu-Chivu-…hm…aici fac pauza, pentru ca nu stiu altul…- ar fi comparabila cu generatia Hagi – Petrescu – Popescu – Belodedici  – Dumitrescu – Raducioiu – Lupescu – Lacatus etc.

Sa ne gandim… NU !!! Uitati-va doar la golurile si driblingurile lui Hagi. Trecea ca rapidul pe langa Roberto Carlos sau Matthaeus. Suturile de la 30-35 de metri ii faceau pe portari sa se uite secunde in sir la locul ala unde ar fi trebuit sa doarma linistit un paianjen. Si pe unde trecuse suierand o minge, ca o ghiulea.

Hagi a marcat pentru Barcelona si Real, a castigat trofee in Europa, a ajuns la cateva secunde de o semifinala de Cupa Mondiala. Nu a fost perfect, a facut si greseli, dar a fost un fotbalist magnific. Adi Mutu, ilustru jucator al “galacticilor” de la Cesena Calcio (e o echipa din Italia, deocamdata in Serie A, dar mi se pare ca are un trecut bine definit in Serie B,mai ales), nu doar ca nu se poate compara cu Hagi. Nici macar nu are ce cauta pe o lista a jucatorilor importanti din nationala Romaniei.

Hagi. Primul nume pe care mi l-a spus un englez din Birmingham, cand i-am spus ca sunt roman. Hagi e numele pe care inca il spun americani, chinezi, columbieni, ghanezi si alte natii, cand aud de Romania. Iar asta se intampla la multi ani dupa ce Hagi s-a retras din activitatea de jucator. Ideal ar fi ca strainii sa aiba si alte motive sa ne complimenteze, nu doar Hagi sau Nadia. Dar tot e bine ca-i avem si pe ei.

La Multi Ani !

Sa ramanem la sportul national - da’ ce zic eu, national e putin spus, chiar antinational – care a devenit, recent, hocheiul. Daca jucatorii unguri din nationala Romaniei de hochei se duc – pe gheatza – in ma…pardon, in tara lor, hocheiul romanesc ramane in criza profunda. Si stim cu totii ca pentru romani hocheiul e o chestie de viata si de moarte, cu care ne trezim si ne culcam, pentru care ne batem nevestele si ne neglijam amantele sau invers, in functie de gusturi, despre care vorbim dimineata, la pranz si seara. Hocheiul e viata noastra, am stabilit. Deci pleaca ungurii pe gheatza in tara lor si ramane Romania fara jucatori in echipa nationala. Doamne, cum o sa mai castige Romania meciurile alea tari cu Statele Unite, Canada, Rusia sau marii nostri rivali in ale hocheiului, finlandezii ? Cand mai prindem noi finale de Campionat Mondial, European sau Olimpiada ? Nu mai prindem.
Dar exista solutii. Am facut putin scouting (parca asa se numeste ce face gigibecali la Steaua, cand se uita pe dvd-uri, dupa gloabe, nu ?) si am descoperit pe Yahoo salvarea hocheiului romanesc.
AICI e linkul. Bunicuta hocheista ar putea sa fie piesa de baza a nationalei Romaniei. Si daca vrea sa cante imnul american in locul celui romanesc, sau OzoSep sau orice cantec unguresc, american sau de alta nationalitate si cetatenie, foarte bine, da’ s-o bage in poarta si sa ne califice la Olimpiada. Hai Romania, hai Brenda ! …. aaaand the hoooome of the braaaaaave !

Ma mira agitatia din jurul echipei nationale de hochei (eu nu stiam ca avem asa ceva, sincer). Care e formata in cea mai mare parte din minoritari maghiari. Jucatori care au intonat imnul Ungariei si l-au ignorat pe cel al Romaniei, la un meci de hochei disputat recent intre cele doua echipe. Echipe, nu tari, nu popoare, nu natiuni. Dupa care un baiat care e presedintele Federatiei Romane de Hochei (din nou – nici asta nu stiam ca exista) ar fi spus prin presa verzi si uscate despre cum ar putea el sa ii ia pe jucatori si sa plece in Ungaria.

Bun. Eu am o cultura sportiva destul de solida. Cand ma gandesc la hochei, ma gandesc la NHL, la S.U.A., la Canada, la Cehia, la Rusia, Suedia. Echipe de care am auzit. Nationala Romaniei joaca printr-o liga inferioara. Si e formata din maghiari. Acum, daca maghiarii pleaca in tara lor, cu tot cu presedintele federatiei, probabil nationala de hochei a Romaniei va juca intr-o liga si mai mica. Asa. Si ? Sau nu vom avea echipa de hochei. Si ? Unde-i paguba ?

Tanko Barna sau Tancoz sau cum ti-o zice, mai presedintele secolului, du-te, baiete, in Ungaria sau unde vrei, si joaca pentru cine vrei, cu tot cu superstarurile tale de care nu a auzit nimeni in Romania, Balcani sau Europa. Zau ca sunt milioane de romani, unguri, secui, nemti, tigani, lipoveni, turci si ce-or mai fi pe-aici carora li se rupe total de sportul asta si de faptul ca Romania e in liga a doua, a treia sau a patra europeana. Sau ca Romania bate Ungaria sau invers. Urmeaza-ti chemarea, Tancszo sau cum ti-o zice, destinul tau nu e aici, tu trebuie sa joci cu baietii tai in Liga Mondiala sau Cosmica, pentru tara ta, Ungaria, nu pentru Romania. Du-te si sa vii inapoi cand te-or chema milioanele de fani ai hocheiului de aici. Ia-l si pe Picamer sau Tichamer sau cum i-o zice, baiatul ala tanar care bate campii despre cat de ungur sau secui – nici el nu stie exact - se simte el cand joaca pentru Romania. Si cum de fapt nationala tinutului secuiesc a jucat contra Ungariei, nu cea a Romaniei. Deci ca sa dai cu crosa-n puc nu trebuie coeficient de inteligenta pozitiv. Bun, confirmarea vine de la hocheistul Ticamer. Ia-l si sa ajungeti in NHL !

Deci. La un meci de hochei, nici nu stiu daca oficial sau amical, daca era pentru vreo competitie sau doar la un vin fiert, o echipa nationala de doi lei, cea a Romaniei, a batut cu 4-1 o echipa nationala si mai slaba, cea a Ungariei. Bravo lor. Ma rog, un rezultat fara importanta pe plan mondial. E treaba baietilor din echipe ce imnuri au cantat si in ce limba si-au urat ce-si ureaza hocheistii de obicei. Dar sa vina un neica-nimeni in sportul mondial, presedintele unei federatii care nu conteaza si nu a obtinut niciodata performante de vreun fel, sa spuna ca isi ia echipa si o muta in Ungaria, asta e o idiotenie care depaseste frontierele si etniile, si ma face sa imi aduc aminte ca, dintre romani si unguri, cei cel mai tare ii dispretuiesc pe prosti.

 

Faptul ca dispretuiesc total echipele de fotbal din Romania, inclusiv echipa nationala, nu inseamna ca nu ma mai intereseaza fotbalul. Aseara ma uitam la rezumate din ligile a doua, a treia si a patra din Anglia.  Fara sa ma intereseze cine cu cine joaca. Erau echipe mici, Chesterfield, Dagenham, MK Dons, Bristol, Crewe, Burnley. Meciuri superbe, jucate pana in ultimele secunde. Meciuri incheiate cu 4-4, 3-6, reveniri de la 0-3 la 3-3, angajament, o frumusete de fotbal. Sheffield Utd – Exeter 4-4, cu trei goluri marcate in ultimele opt minute, in League One. Barnet – Burton Albion 3-6, in League Two. Copii ale derbyurilor din PL. Chelsea – Arsenal 3-5, Man.Utd.-Arsenal 8-2, Man.Utd.-Man.City 1-6. Ce sa mai spui ???

In lume se joaca fotbal. Italia are in continuare un campionat minunat, Spania ofera spectacol etapa de etapa, Premier League e o nebunie. Poti vedea meciuri senzationale din Argentina, din Brazilia, de unde vrei. La televizor / pe net, deocamdata :)

Asa ca de ce sa ne pierdem vremea urmarind niste lesinati carora nu le pasa de nimic ? Avem ce vedea in campionatele adevarate din Europa. Avem un Messi, care e un adevarat spectacol, cel mai bun din lume. Cel mai bun in prezent. Pentru ca si trecutul a avut geniile lui. Mi-am adus aminte de Maradona. Si de mana lui din meciul cu Anglia. Trebuie sa fi fost o indignare nationala, la cat de corecti sunt oamenii astia de-aici, vorbind la modul general. Regulile sunt sfinte pentru cei mai multi englezi. Iar “mana lui Dumnezeu” trebuie sa-i fi revoltat din cale-afara. Si totusi, regulile nu pot fi respectate mereu, pentru ca suntem oameni. Maradona ramana cel mai bun, pana cand Messi va ajunge sa faca ceva important pentru Argentina. Iar “la mano di Dio” nu a fost o crima, ci o solutie mai putin conventionala. Un gest ”naughty”, cum ar spune multi dintre britanici. Prefer un gol cu mana, din cand in cand, decat o incremenire in reguli si monotonie. Maradona ramane cel mai bun, dar Messi e aproape de el.

P.S.: de ce avem atat de multe locuri in cupele europene ? Stiu ca Steaua si Rapid au jucat un sfert de UEFA in urma cu cativa ani, iar Steaua a prins si o semifinala, dar in momentul de fata campionatul Romaniei ar trebui sa primeasca doar un loc in Europa League, pentru echipa campioana. Poate si unul pentru castigatoarea Cupei, undeva in preliminarii. Locurile din Champions League trebuie atribuite campionatelor unde se joaca fotbal si unde sefii federatiilor nu ajung sa dea declaratii la Parchet si sa se gandeasca la viitorul lor dupa gratii…

 

 

Nu stiu cum sa incep. Cu “Draga Gigi” nu pot, ca nu mi-e drag. Cu “Bai, Becali”, iar nu pot, ca parca prea ma cobor la un anumit nivel. Asa ca nu am formula de deschidere la scrisoarea asta. E o scrisoare de demisie. Vine dupa meciul de fotbal Maccabi Haifa – Steaua Bucuresti, 5-0, disputat pe 20 octombrie 2011 in grupele Europa Leauge.

Imi dau demisia din calitatea de suporter al echipei de fotbal Steaua Bucuresti. Am inceput sa tin cu Steaua prin 1984-1985, iar in 1986 am vazut la televizor finala cu Barcelona, cu Duckadam, cu trofeul ridicat de Iovan. Apoi golul lui Hagi din Supercupa. Eram copil, dar inca tin minte bine cat ma bucuram cand ajungea Steaua prin semifinale si finale de cupe europene. Meciul cu Benfica l-am asculatat la radio, si stiu ca s-a terminat la egalitate, si Steaua s-a oprit in semifinalele Cupei Campionilor in acel an.

Apoi am vazut pentru prima data o echipa “galactica”, “extraterestra”. Era Milanul lui Van Basten. 4-0 in finala cu Steaua. Am inghitit in sec si am recunoscut ca se gasise, in sfarsit, o echipa mai buna decat Steaua, in Europa.

Apoi a trecut timpul, am crescut, dar am ramas stelist. S-au mai castigat titluri, s-au obtinut calificari in Champions League-ul ala nou. Pierdeam cu 5-3 cu Borussia Dortmund, in perioada de glorie a nemtilor, apoi meciuri echilibrate in anii’90 cu Juve (Del Piero inca joaca, nu ?), cu Atletico Madrid. Calificari in grupe, la meciuri de baraj cu echipe din tari cu fotbal de un nivel apropiat cu al Romaniei de-atunci. In general calificari fara probleme.

Apoi Steaua a ajuns proprietatea lui George Becali. Un om care a crescut oi si apoi a pus mana pe niste terenuri de la MApN, le-a vandut, ce-a facut – ce n-a facut, a facut bani. Asa zice presa. Multi bani. Foarte bine. Si s-a gandit ca el e omul de care are nevoie Steaua. In fine, i-a trecut prin cap sa candideze si la presedintie, si-a facut partidulet, dar s-a linistit cu astea. Problema e ca nu se linisteste cu Steaua. Daca as fi miliardar, i-as oferi cat cere,chiar si cat nu face, as cumpara clubul si as lasa niste profesionisti sa incerce sa-l resusciteze. Pentru ca de resuscitare e nevoie la Steaua. Asa ca fac un efort si ii scriu lui George Becali, zis si “Gigi”.

Gigi,

Ti-ai luat pe cap o sarcina prea grea. E prea mult, nu o poti duce. Nu onorabil, in orice caz. Stiu ca e mare lucru sa fii patronul echipei Steaua. Sa iti legi numele de o campioana a Europei, de cel mai iubit club din Romania (asa era candva, ho, nu sariti !), de o legenda. Esti tare. Ai demonstrat tuturor, ai cumparat Steaua, ai castigat, parca, si-un titlu sau o cupa, ai jucat o semifinala de UEFA. Tu. Tu, Gigi. Nu jucatorii, nu antrenorii, nu golanii aia din tribune. Gigi, tu ai facut toate astea. Hahalerele din teren doar ti-au urmat sfaturile. Antrenorii pe care i-ai dat afara sau i-ai obligat sa plece doar au parut nemultumiti. De fapt, ei sunt fericiti ca au fost atinsi de geniul antrenoratului care esti tu.

Glumesc. Tu, Gigi, ai ajutat Steaua sa treaca de la anii ’90 la o noua era. La una a rusinii si mediocritatii. Aproape ca Dinamo, asa de rau a ajuns Steaua. Doar in cupele europene reusea Steaua sa nu se faca de ras, chiar sa face meciuri bune uneori. Aseara m-am uitat la meciul Maccabi Haifa – Steaua. Frumos meci. Pe la 3-0 mi-am dat seama ca imi place meciul. Ca imi plac fazele reusite de israelieni. O echipa mica, in niste tricouri verzi, cu jucatori care alergau la 4-0 de parca erau condusi. Alergau pe langa niste baieti in rosu-albastru, cu figuri de bovine ratacite in curtea abatorului (stiu ca n-a jucat Tanase, dar si altii din echipa arata cam la fel uneori). Aia, baietii aia rataciti, indolenti, indiferenti si incompetenti, aveau pe tricouri emblema Stelei. Si erau penibili. Dar eu ma bucuram, daca-ti vine sa crezi ! Ma bucuram ca vad un meci frumos si o echipa buna, cea israeliana. Nu aveam nici o suparare. Nu eram nici nervos, nici trist, nici agitat din cauza ca ia Steaua bataie cu 5-0. Si mi-am dat seama. Nu mai tin cu Steaua. Nu imi mai pasa ce face echipa asta. De mult timp. Da’ pana acum am crezut ca inca ma intereseaza rezultatele ei. Ei bine,nu.

Haifa n-a castigat Cupa Campionilor si nici n-a jucat vreo finala. Da’ se vede ca e condusa de oameni destepti, au progresat enorm in ultimii ani. Aici e diferenta. La IQ. Al jucatorilor, dar mai ales al conducatorilor cluburilor. Gigi, Steaua a mai luat 4-5 in Europa, dar de la Milan, Eindhoven, echipe mari. Acum cativa ani, daca Ceahlaul Piatra Neamt, Concordia Chiajna sau FCM Bacau ar fi jucat cu o echipa din Israel si ar fi luat 5-0 dupa un joc jenant, mi s-ar fi parut chiar si pentru ele o umilinta, ceva inacceptabil. Asa ca Steaua de la Haifa chiar a “reusit” sa ma surprinda.

Gigi, pe cuvantul meu ca te inteleg. Ai vrut sa faci bine. Sa ajungi si mai mare decat esti. Sa arati ca faci Steaua si mai mare decat era cand ai luat-o. Am avut rabdare, te-am urmarit. De un an nu mai sunt in Romania, dar tot m-am uitat la meciurile echipei. Si am inteles. Nu poti mai mult. Ca om, ca patron, manager, antrenor, bun crestin. Nu poti. Ti-ai atins limita. Poti sa ajuti milioane de oameni, daca vrei, cu banii tai. Poti construi sute de biserici sau case. Poti vinde terenuri, poti cumpara. Poti sa le oferi absolut orice copiilor tai, sotiei, parintilor. Poti fi un om fericit. Da’ la Steaua e nevoie de altceva, nu de bani, Gigi. Bani se gasesc, multi oameni sunt bogati, dar nu toti oamenii bogati sunt si fericiti, nu toti reusesc tot ce isi propun. Si nu toti oamenii fericiti sunt bogati. Dar divaghez )) (bat campii, adica). Tu nu ai ce trebuie ca sa faci din Steaua o echipa mare. Tu o distrugi, Gigi. Sunt sigur ca o distrugi fara sa vrei, dar banii multi si intentiile bune nu sunt de-ajuns. Nu ai ce trebuie pentru chestia asta.

Ceea ce iti lipseste tie nu poate fi cumparat cu bani. Nici doctorii nu pot sa-ti dea. Stiinta nu a ajuns atat de departe incat sa-i poata inzestra pe oameni la capitolul asta. Nu-i nimic. Nimeni nu-i perfect.  Insa anumiti oameni, lipsiti de anumite calitati, nu trebuie sa faca anumite lucruri. Tu, Gigi, de exemplu, nu poti sa conduci eficient, bine, un club de fotbal. Nu unul ca Steaua, in orice caz. Nu poti. Nu bine, nu cu niste rezultate decente.

Asa ca te rog vinde echipa, actiunile, tot ce detii legat de Steaua, si o sa vezi ca echipa isi va reveni. Poate si mie imi va pasa din nou de ce rezultate are Steaua, ce titluri castiga, unde ajunge in cupele europene, ce jucatori transfera sau cine e antrenor. Nu stiu. Acum oricum nu imi pasa. Dar chiar daca nu imi pasa, m-am gandit sa iti dau un sfat care sa ajute echipa asta si pe suporterii ei, cati or mai fi ramas. Nu te urasc, ca nu mi-ai facut nimic rau. Nici macar nu imi esti antipatic, ca ma amuzau intr-o vreme “perlele” tale. Nici simpatic, e drept, dar oricum nu am nimic cu tine. Incerc doar sa te ajut, inainte sa fii cu adevarat urat de si mai multi oameni decat esti acum. Fa ca mine. Demisioneaza. Pleaca, si vei primi recunostinta multora ! Multumesc anticipat (adica inainte sa o faci).

 

Un fost suporter

 

Campionatul Spaniei ofera spectacol, dar ar trebui ca Barcelona si Real sa inceapa cu un handicap de vreo 25 de punte fiecare, ca sa mai fie cat de cat interesant. Sau ar putea sa nu joace deloc, iar dupa ce se termina toate cele 38 sau 40 de etape, sa joace un singur meci, finala, care sa decida campioana si locul 2.
Apropo, a inceput campionatul in Spania.
Prima etapa:
F.C. Barcelona – Villareal 5-0
Real Madrid – Real Valladolid 6-0
Si nici “submarinul galben”, nici Valladolid nu-s chiar niste desculti…
Cum spuneam…mai are vreun rost ?

Cum ziceam si pe Facebook, ma cam plictisesc si am intrat pe gsp, la rezultatele unei faze obscure, aproape promiscue daca e sa exagerez , a Cupei Romaniei. La fotbal.

A meritat efortul. Pentru ca am gasit nume de echipe geniale. Stiu, nu-i prima data, am auzit si eu de Avantul Prabusirea si alte minunatii mai mult sau mai putin reale, dar AS Zmeii Ogrezeni ?! Cum suna asa ceva ! Cum ar fi un meci Steaua – Zmeii Ogrezeni ? Sau Dinamo – Zmeii Ogrezeni ? Sau Milan – Zmeii Ogrezeni, in Champions League. Hm, stati un pic, ca deja avem in prima liga pe Sageata Stejaru, Concordia Chiajna, Vointa Sibiu. Care se bat de la egal la egal cu echipe din care-a ramas doar numele, precum cele amintite mai sus. Deci nu e chiar o utopie.

Sa revenim. Meci intre echipe cu nume sonore: Damila Măciuca – CS Vişina Nouă 1-3

Viteazul Sinoe. Daca era echipa de fotbal feminin, se chema Viteaza Sinoea ?

Olimpia San Petru. Pana la Dumnezeu, adica finala, i-au mancat sfintii de la Tarlungeni. Unirea Tarlungeni. Nu radeti, ca Unirea Urziceni batea pe Glasgow Rangers cu 4-1, in Scotia, acu’ 2-3 ani. Bine, acum nu mai exista. Urziceniul.

Vointa Ion Creanga. Luceafarul Mihai Eminescu. Sa mai zicem ca fotbalistii nu le au cu literatura…

Ralbex Turcinesti. Ralbex e probabil bufetul care sponosrizeaza chermeza echipei de dupa meci. Nu si acum, ca au luat-o la trei goluri de la minerii din Matasari.

Alt meci de legenda, rezultat necunoscut deocamdata: CS Recolta Dănceu – CS Prometeu Craiova. Ceva imi spune ca va ramane necunoscut pentru mult timp de-acum incolo. Rezultatul.

Millenium Giarmata – Autocatania Caransebeş 5-4. Millenium – cu doi de L, corect !!! – merge mai departe.

Va ajunge ? Si mie.

Nu sunt un fan al lui Arsenal, insa meciul lor din seara asta, cu Barcelona, a fost incantator. Mai ales datorita revenirii “tunarilor”, de la 0-1 la 2-1. M-am uitat la transmisiunea de la TVR cu sufletul la gura, iar ceea ce au spus comentatorii la inceputul meciului (“Lasati-va si copiii sa se uite la acest meci !”) s-a dovedit 100 % justificat. Abia astept meciul retur !

Mircea Dominte scrie bine, documentat si interesant, despre unul dintre portarii importanti ai Europei: Fabien Barthez – campionul gafeur.

“Înger și demon adesea, Barthez a fost și un personaj excentric și controversat: a refuzat să stea în poartă în momentul în care arbitrul a acordat ușor un penalty, a lovit adversarii fără ca arbitrul să vadă sau prefera să iasă și să dribleze atacanții adverși când nu era cazul. Toate acestea l-au îndepărtat puțin de faima unui Kahn, Buffon, Casillas sau Schmeichel, dar titlurile câștigate vorbesc cel mai mult despre fotbalistul Fabien Barthez.”. Articolul in intregime, AICI.