Am aflat cu satisfactie ca un ratat care a fost jurnalist si care scrie mizerii pe un blog obscur, despre fostii sai colegi, a fost dat in judecata de una din victimele “articolelor” (in fapt, colectii de injurii, vulgaritati si minciuni de o abjectie totala). Asta dupa ce a pierdut deja un proces de calomnie cu fostul primar Sechelariu, cu un minus de vreo 5.000 de lei, drept daune. Suma mica, dar macar s-a spart gheatza ! Trebuie sa fii cretin sau un pic deranjat la mansarda ca sa repeti greseli stupide, doar pentru a-ti satisface fantezia bolnava, dar exista o creatura care face asta. Si are si blog. Vestea buna e ca mizeriile astea il costa bani pe faptuitor. Daune. Vestea proasta e ca legea e prea blanda cu animalele online, iar in puscariile statului roman nu este loc si pentru astfel de exemplare. Nu-i nimic. Asteptam urmatoarele dedicatii pentru jurnalistii bacauani, de la aguitza sau cum il cheama pe cel care nu mai are loc in nicio redactie si injura pe la usi. “Fara numar, fara numar, fara numar !”, asa sa-i zboare banii din cont/buzunar, conform sentintelor date de instante !
))
Faptul ca prostia nu are limite e confirmat si de afirmatia “Lucrez de 17 ani in presa”, scrisa intr-o postare de-a bloggerului-aruncator-de-rahat. Sa spui asta dupa ce ai disparut din randul ziaristilor de ceva ani – si ai condus spre groapa o brosurica obscura – e inca un semn de paranoia. Cu banii pierduti prin salile de judecata si-ar fi putut permite un tratament psihiatric de calitate, care sa mai intarzie manifestarile bolii psihice de care sufera… O sa-l vedem peste niste ani, intrebandu-se obsesiv, in timp ce-si numara cei 20 sau 30 de ani imaginari de presa: “Da’ calomnia, cat e calomnia ?”
