CODRIN POP

Lumea noastră, văzută din Bedfordshire

Browsing Posts in Relaxare

Muzica !

No comments

DSCN8447Am petrecut recent 4 zile la Lisabona. Ceea ce nu mă face un expert, dar pot împărtăşi câteva impresii. E un oraş superb, cu bulevarde largi şi străduţe înguste şi întortocheate. Cel mai fermecător mijloc de transport în comun este tramvaiul. Liniile 12 şi 28 au, cred eu, traseele cele mai interesante. Cel mai eficient şi rapid e metroul. Lisabona are o reţea de linii de metro de o simplitate uimitoare, cel puţin în comparatie cu Londra. Tot în comparatie cu Londra, oamenii mi s-au părut mai relaxaţi, mai puţin grăbiţi. Şi am văzut mult mai puţine smartphonuri, tablete şi e-readere butonate în vagoanele de metro. Lumea se grăbeşte şi în Lisabona, dar se grăbeşte…mai încet. Aşa mi s-a părut.

Patru linii, patru culori – Azul, Verde, Vermelha şi Amarelha (ultimele doua inseamna rosie si galbena). Cu 6 euro cumperi un card Viva Viagem, valabil 24 de ore. L-am folosit cu succes şi pentru tramvai, cred că e valabil şi pentru autobuz. Pentru tramvaiul 28, ideal e să urci la staţia Martim Moniz, ca să prinzi loc pe scaun, pentru că după câteva staţii se aglomerează. O calătorie cu tramvaiul costă 3.60 euro, la fel ca una cu metroul. Cardul de 24 de ore este mai avantajos. Nu m-a interest cardul lor pentru turişti, cu intrări la muzee şi transport nelimitat, pentru că nu mi-am propus să-mi petrec trei sferturi din vacanţă în muzee şi biserici. Prefer străzile. Cât am umblat cu metroul, de luni până vineri, am fost impresionat de curăţenie şi de faptul că rareori s-a întâmplat să fie aglomeraţie. În metrou am văzut o singură dată un cerşetor. În Barcelona întâlneam 3-4 în fiecare călătorie. În schimb m-a şocat numărul mare de ţigani români care pretind că sunt trubaduri, pe străzile din cartierele turistice. În Chiado e jale. Se ceartă între ei pentru locurile “cu vad”, zdrăngăne 3-4 minute aceleaşi refrene false în apropierea unei terase şi apoi se apropie cu mâna întinsă de turişti, cerşind fără ruşine. Poliţiştii nu sunt deranjaţi, deci cerşetoria asta muzicală nu e o chestie ilegală, se pare.

DSCN8429Dacă vrei un tratament 100% turistic, poţi lua tramvaiul roşu, “sightseeing”, care te plimbă cam o oră şi douăzeci de minute pe străduţele înguste şi pline de farmec. Preţul e de 19 euro. Dacă vrei să vezi şi bulevardele, monumentele, clădirile şi pieţele este recomandabil un tur cu autobuzul “sightseeing”. Am observat că sunt două, unul roşu şi unul galben. Am mers cu cel galben, a costat 18 euro, şi am văzut, printre altele, podul de 3  kilometri (parcă 5 Aprilie se numeşte), Praca d Espanha, Rossio, Praca do Comerco, reşedinţa preşedintelui Portugaliei, închisoarea, Torre Belem, muzee, biserici şi multe altele. Cu audioghid intrerupt doar de reprize plăcute de fado.

Sunt multe de văzut şi de făcut în Lisabona. Mie mi-au plăcut Praca do Comercio (foto 1), Chiado (foto 2), Rossio (o zonă puţin mai colorată), Grădina Zoologică, plimbarea cu tramvaiul 28. Din cartierele Alfama şi Barrio Alto nu am văzut sufficient ca să-mi pot face o impresie clară. La capitolul ”Mâncare portugheză” chiar nu am absolut nimic de spus. Am căzut pradă tentaţiei restaurantelor cu specific chinezesc şi japonez şi nu prea am gustat delicatese locale, dar nu mi-a părut rău. O masă normală costă între 10 şi 25 de euro de persoană, în funcţie de gusturi şi buzunar. Nici măcar vin nu am băut, ci bere, dar am avut grijă să iau acasă, drept suveniruri, două sticle de Porto şi una de Madeira.

Nu ştiu decât un singur hotel în Lisabona, cel la care am stat, Turim Iberia, pe Avenida 5 de Ottubro. 4 stele care “bat”un pic spre 3.8, dar nu mai jos. Mi-au plăcut câteva lucruri: curăţenia desăvârşită din cameră (în fiecare zi), amplasarea destul de aproape de o staţie de metrou (Campo Pequenho), autobuz şi de centrul comercial – mall (Campo Pequenho), micul dejun variat (o dulceaţă de portocale senzaţională), faptul că recepţionera vorbea impecabil engleza şi franceza (cel puţin !), muzica de calitate de la staţia hotelului (cu panou de comandă pe perete), patul extraordinar de confortabil.

Mai puţin placute au fost: bâzâitul discret din panoul electric (noroc că era în hol), televizorul foarte mic (nu foarte important, că nu pentru tv am fost acolo), şamponul şi gelul de duş mediocre (din fericire, am avut altele cu noi). Şi, pentru cei mai pretenţioşi dintre noi, lipsa roşiilor la micul dejun :)  Per total, o experienţă plăcută, nu perfectă, şi un raport calitate – preţ foarte bun.

În Portugalia am ajuns cu avionul, am zburat ieftin, cu EasyJet, totul a fost în regulă, fără neplăceri. Nu evit liniile low-cost pentru că până acum nu am avut probleme mari (doar o singură întârziere mare şi o valiză distrusă – ambele, cu BlueAir). Am zburat şi cu Ryanair şi Thompson (dacă e low-cost) şi a fost totul ok. În vară încerc şi Norwegian.

Lisabona merită vizitată. Nu e un oraş ieftin, dar nu rămâi cu vreun regret după ce petreci câteva zile acolo. Dimpotrivă, te simţi tentat să revii.

Voi încerca să scriu şi despre Sintra, oraşul care trebuie vizitat dacă vă plac palatele.

Următoarea destinaţie: Bergen, Norvegia. Peste câteva luni.

 

In perioada 6-8 Septembrie are loc, la Iasi, festivalul “Hangariada”, un eveniment care se anunta interesant.

Mai multe detalii, pe

www.maideyi.ro-evenimente

www.facebook.com/hangariada

www.hangariada.ro

Acesta este “safety video” care ruleaza in avioanele companiei Thomson. E simpatic, amuzant si relaxant. Enjoy !

 

In iunie particip la a doua mea competitie internationala de tineret, Mytikas Cup, in Grecia. Mult mai mica decat Norhalne Cup, m-a atras mai ales prin faptul ca are loc in apropiere de Paralia, si am si un zbor direct Luton – Salonic, cu Thomson. Nu stiu daca sunt si echipe din Anglia si Romania, dar ar fi interesant.

Mai multe detalii despre competitie, pentru cei interesati, pe site-ul oficial.

Fluierele Fox40 sunt pregatite, la fel si Fox-ul Sonic Blaster, pe care il am doar asa, sa-l stiu cu mine, ca nu intentionez sa-l folosesc la meciuri de junior, l-am cumparat pentru meciurile de adulti. Mai lipseste un kit Umbro Diamond, dar deocamdata e bun si vechiul Wembley. Mare, soare, muzica si fotbal. Greece, I’m coming !

 

 

Paula SelingDa, recunosc ! Mi-am dorit ca Romania sa nu primeasca puncte la Eurovision 2013. Stiu, e tradare, e grav de tot. Nimic nu e mai important decat punctele de la Eurovision. Sunt multi oameni care chiar traiesc concursul asta ca pe ceva important. Asa ca I-am acordat atentie. Recunosc, am avut un soc. Nu cand l-am vazut pe Cezar, ca e problema lui ce costumatie isi alege. Ci atunci cand l-am auzit cantand. Iar piesa nu a fost nici ea vreo chestie deosebita. Slab de tot.

Da, recunosc. M-au distrat la culme loserii care se dadeau cu capul de pereti pe Facebook, pentru ca “diaspora” nu l-a votat pe Cezar. Au inceput cu “romanii nostri” din Spania si Italia, si au terminat cu “sclavi”, “salahori”, “ratati care nu au un euro pentru un telefon”, etc. Cei din UK au ramas “ai nostri”, ca au venit 4 puncte de acolo pentru Ouatu.

Nu e vorba de bani. Problema e ca nu am cum sa votez o chestie care nu imi spune nimic. Probabil imaginea de Lord Gaga i-a adus punctele castigate, plus relatiile geo-politice care joaca un rol decisive la Eurovision, pentru ca asa functioneaza sistemul.

Romania a fost reprezentata onorabil la Eurovision, dar nu in 2013. Sper sa mai avem reprezentanti cum am avut in 2010, si sa mai prindem clasari pe podium, dar nu cu Cezar Ouatu se va intampla chestia asta.

Comentatorul BBC One a sintetizat foarte bine evolutia romanului, imediat dupa ce acesta a terminat de … cantat: “just because you can do something, doesn’t mean you should !”

Azi am vazut de multe ori referiri la diaspora…”unde e diaspora?”, “sa voteze continue reading…

CLICK PENTRU VERSIUNEA IN LIMBA ROMANA

I recently became a REFEX member and I took part, as a FA referee, at Norhalne cup competition, in Aalborg Denmark. I was the only English referee in a “sea” of Danish referees, Germans, Belgians, Dutch, Czechs and Bulgarian. I thought some information about REFEX is useful. continue reading…

incalzireCLICK HERE FOR ENGLISH VERSION.

Nørhalne Cup este o competitie de fotbal pentru copii si juniori, care se desfasoara in Danemarca, in mai multe locatii apropiate de orasul Aalborg. In acest an, peste 500 de echipe de fotbal de fete si baieti, de la 9 la 18 ani, au participat la turneu. Evident, o asemenea competitie are nevoie si de arbitri, iar la Norhalne Cup au fost 160 de arbitri din Danemarca, Germania, Belgia, Olanda, Cehia, Anglia si Bulgaria. Printre ei, si eu, aflat la prima competitie de o asemenea anvergura si prima experienta in fotbalul international. Am gasit competitia pe Google, deoarece, dupa finalul sezonului 2012-2013 in Anglia, cautam un turneu international la care sa am de invatat, sa vad stiluri diferite de arbitraj si sa castig experienta. Imediat dupa ce am aplicat pentru Norhalne Cup, am devenit membru REFEX, deoarece mi s-a parut o idee buna, extreme de utila pentru un arbitru care incearca sa se dezvolte si sa participle la cat mai multe competitii international. Avand mai putin de un an experienta in arbitraj, m-am bucurat cand federatia de fotbal din Anglia, The FA, mi-a dat “verde” pentru participare.

Pe 8 mai am decolat din Stansted si am ajuns in Aarhus, unde am intrat imediat pe mainile gazdelor. Ospitalitatea daneza (sau danezo-germana, pentru ca in stafful REFEX sunt si multi germani) a intrat imediat in functiune, iar gazdele au avut grija sa ma simt ca acasa. In prima zi a turneului am arbitrat in Norhalne, meciuri de 11 la 11 dar si de 7 la 7, under-15 si under-12, baieti. La meciul de 11 la 11 am avut si observator, un arbitru german cu experienta, care mi-a explicat ce i-a placut la modul in care am arbitrat si care sunt aspectele la care ar trebui sa mai lucrez. Interesant, in Danemarca, in fotbalul amator si turneele amicale, arbitrul de centru nu are asistenti, iar deciziile sale privind offside-ul sunt acceptate fara mutle comentarii. In Anglia, atunci cand nu avem asistenti, folosim “club assistants”, fie managerii echipelor, fie jucatori de rezerva, dar intotdeauna avem asistenti, cu responsabilitati limitate (offside, corner, aut, lovitura de poarta). In Danemarca arbitrul de centru trebuie sa se descurce fara asistenti.

Evident, stilul britanic de arbitraj pe care il practic, lasand jocul un pic mai liber, s-a “ciocnit” putin cu rigoarea germana. “Ar fi bine sa fluieri mai des, sa opresti jocul cand sunt faulturi marunte, nu sa il lasi asa de liber”, a fost principala observatie. Justificata, daca ma gandesc bine. Au urmat 5 meciuri pe teren mic, cu copii. Majoritatea echipelor au fost din Danemarca, Suedia si Norvegia, iar ceea ce am remarcat imediat a fost disciplina. Majoritatea jucatorilor nordici, cel putin cei de la 10 la 18 ani, nu comenteaza sau comenteaza foarte rar deciziile arbitrului. Simularile sunt practice inexistente, la fel ca si tragerile de timp.

swedishA doua zi am fost repartizat la Elite Cup, competitia “de elita”, unde am arbitrat un meci U17, intre o echipa din Danemarca si una din Suedia (foto). Am avut asistenti, pe Emil din Danmerca si Jesko din Germania, si a fost un meci interesant, o experienta placuta. Din nou am avut observator german, care m-a ajutat sa identific la ce trebuie sa mai lucrez ca sa devin un arbitru mai bun. Apoi am fost asistent in 4 meciuri, toate cu arbitrii germani si danezi, cu care am comunicat foarte bine si am reusit sa ne face treaba bine, fara incidente. Cand credeam ca am scapat de vremea englezeasca, o repriza de 30 de minute de ploaie torentiala a avut grija sa-mi aminteasca de unde am venit.

A treia zi a turneului m-a gasit la Vaadum, un orasel mic de tot, cu o baza sportiva bine organizata, cu 6-7 terenuri. Am arbitrat un meci de fete (intre echipe daneze), terminat 0-0, si mai multe meciuri de copii, la cea mai mica categorie de varsta, U-10. Mult fair-play, atmosfera placuta, copii incantati ca ii arbitreaza un arbitru FA. Si trei cartonase galbene in 5 meciuri, toate pentru faulturi. Festivitati de premiere, cupe, medalii si multa bucurie.

Un lucru care m-a impresionat placut a fost organizarea ireprosabila pentru arbitrii: programul a fost respectat cu precizie, totul a fost organizat aproape perfect. Stiam de unde sa luam continue reading…

Nu uit

3 comments

lacu rosuAbia astept sa vad Danemarca, sa revad candva Parisul, sa vad tari si oameni noi, sa mananc mancaruri pe care nu le-am mai gustat, sa vizitez locuri de care doar am auzit. NewYork, Maldive si alte bazaconii imi/ne umbla prin cap. Cine stie cate dintre ele vor deveni realitate si cate vor ramane la stadiul de vis…Dar orice realitate porneste de la un vis, eu asa cred. Barcelona a fost minunata. Imi plac vacantele, calatoriile, cui nu-i plac ? Si uneori aproape uit.
Aproape uit ca, de fapt, cel mai mult astept vacanta din vara, in Romania, chiar daca nu avem planuri turistice deosebite. Parinti, prieteni, pisici, amintiri, locurile unde am copilarit si am trait cea mai mare parte din viata. Oameni, din ce in ce mai batrani sau mai putini. Locuri, din ce in ce mai schimbate. Amintiri, din ce in ce mai…importante. Toate astea sunt mai importante si decat Londra sau Oxford, si decat Parisul, si decat Venetia, si decat Barcelona. Chiar si decat Maldive :) E bine. Nu am uitat. Du-ma ! :)

 

 

Abia astept sa ajung in  Danemarca, peste o luna. Sunt curios cum o sa percep Europa nordica si civilizatia de acolo, e o experienta noua. aalborgPutinele tari vazute pana acum, in afara de Anglia, sunt Franta, Italia, Spania si Bulgaria. Imi propusesem Norvegia si Suedia, dar daca am fost invitat in Danemarca, e foarte bine. In Spania, Franta si Italia m-am simtit ca pestele in apa, probabil si pentru ca vorbesc mai mult sau mai putin fluent limbile respective. Tari calde, cu oameni comunicativi, cu galagie, agitatie, nu foarte multa ordine. Totusi am fost mereu atras de ideea ordinii si civilizatiei aproape extreme (cel putin dupa reputatie) din nordul Europei. Am lucrat cu jurnalisti norvegieni si am ramas placut impresionat de caldura lor, de prietenie, de simtul umorului, de lipsa “racelii” pe care, poate, o asteptam de la niste nordici, pe baza prejudecatilor de care, uneori, nu scapam. Sau, mai degraba, a stereotipurilor.

Imi imaginez ca in Danemarca, Suedia, Norvegia, Finlanda e chiar mai multa civilizatie decat in Marea Britanie sau Germania. Germania, inca o tara pe care as vrea sa o vizitez o data. Lista e lunga, dar deplasarea in Danemarca ma va ajuta sa imi clarific un pic imaginea despre nordul Europei. Si am sentimentul ca imi va incurca si mai mult planurile de vacanta pentru urmatorii 5-10 ani, obligandu-ne sa gasim timp si pentru o tara sau doua din zona respectiva.

Pana atunci, tot de la unii “reci”, putina muzica. Helene Fischer. Nemtoaica de origine rusa, parca. Mie nu mi se pare “rece” deloc.