REPORTER LIBER

Radiourile din UK ne bombardeaza cu melodii celebre de Craciun. Nu obosesc sa le repete, insa nu e nimic neplacut in rutina asta, pentru ca sunt cantece minunate, fie ele mai vechi sau mai noi.
De pe masa de Craciun nu a lipsit “Christmas Pudding”, o chestie simpatica, intr-un fel de castronel. Seamana un pic cu turta dulce de casa, plina insa de fructe uscate, stafide si alte chestii. Plus 9 la suta cidru. Bunutza. Evident, am cumparat si o cutie cu 12 “mince pies”, placintzele mici cu umplutura de fructe, intr-un aluat untos (o exista cuvantul asta) si sfaramicios. Delicioase. Masa de aseara, pe langa chestiile de baza, a avut si elemente de Spania, datorita colegilor spanioli care au adus aperitivele si un vin rosu. Aseara stiam si cum se cheama A, si un sos de usturoi fooooarte bun, care merge si pe paine prajita. Alioli, parca.
In fata caselor sunt peste tot instalatii luminoase, iar vecinul de peste drum chiar a dat dovada de exces de zel. Nu doar reni, sanie si alte chestii luminoase, ci si un mare si rosu “You’ll Never Walk Alone”, semn ca e fan Liverpool. Nice
Vinul nostru pentru seara asta este un rose dulce din Portugalia, intr-o sticluta pantecoasa, foarte simpatica. Apropo. Aici au sticle de Coca cola, Schweppes sau Dr.Pepper nu doar la 2 litri, ci si la 3 !
Iar zilele trecute am baut suc de “dandelion & burdock”.
La televizor e invazie de filme de Craciun. Dar nu numai. Am vazut sau am “rasfoit” “Masina timpului” (versiune veche, de prin 70 si ceva), “Casablanca”, un Ebeneezer Scrooge modern, un fel de recuperator, interpretat – surpriza ! – de Ross Kemp (cine se uita la Discovery sau NatGeo il stie, din reportajele cu forte speciale si cu cartiere rau-famate). Si multe alte filme. Am descoperit Top Gear – editia “la zi”, pe BBC Two, si mi-a urat Craciun Fericit chiar Jeremy Clarkson, care va reveni in ianuarie. Pana atunci, vad editii reluate pe “Dave”, un canal de divertisment. Nici cu serialele nu stam rau, mai ales ca am descoperit pe diverse canale “Two and a Half Men”, “The Simpsons” si “South Park”. Sa mai ascultam o muzica. Si Merry Christmas, everyone !

Azi am program de fotbal. Acum e Tottenham – Liverpool (cred ca in FA Cup. Sau in campionat. Ma lamuresc eu). Pe BBC Sports era meciul Norwich – Ipswich Town, cu doua echipe de care nu mai auzisem de mult timp. Nu am urmarit meciul, dar mi-a placut atmosfera. Si faptul ca era subtitrat. Ceea ce spuneau comentatorii aparea si pe ecran cu cateva secunde intarziere. Nice.

Tot azi e Steaua – CFR Cluj. Poate fi un meci interesant, intre doua echipe care au nevoie de o victorie ca sa mai spere. La ceva.

Peste vreo 40 de minute incepe Galatasaray – Besiktas, in Turcia. La Galata e antrenor Hagi. Nu stiu daca ma uit la meci, dar e printre optiuni. Daca ar fi jucat Hagi, era altceva. Nu-l pierdeam pentru nimic in lume

Din Serie A nu m-a interesat nimic astazi. Din alte sporturi, imi pare rau ca am uitat de meciul de rugby al Romaniei cu Uruguay, in urma caruia Romania s-a calificat la Cupa Mondiala din Noua Zeelanda. Macar rugbystii sa fie mereu in elita, daca fotbalisti nu mai avem…

Eu nu-mi amintesc prea mult din desenele astea, dar stiu ca erau printre favoritele copiilor, acum multi ani. Am dat pe youtube peste desene animate cu Lolek si bolek si m-am gandit ca merg pentru o duminica dupa-amiaza .
Intrebarea cea mare este: stie cineva care-i Lolek si care Bolek ?

Zilele astea, mi-au placut “Sicko”, documentar de Michael Moore, difuzat pe Pro Cinema (vechi, dar nu conteaza), “Che” – pe HBO Romania (ma uit acum la prima parte, va fi si a doua parte zilele astea) si “Joe’s House”, tot la HBO, cu actorul britanic Michael Gambon. Pe care eu il stiu, scuzata fie-mi lipsa de cultura cinematografica, de la emisiunea Top Gear. Bun actor. Serios vorbesc. Vreau sa mai vad filme cu el.
Azi am vazut si o bucata dintr-o aiureala cu Will Smith, in care el e un fel de Superman negru, cu chielea impenetrabila, saritor (la toate modurile posibile, inclusiv propriu si figurat) si face tot felul de fapte bune, evident. Pana o intalneste pe Charlize Theron (care arata din ce in ce mai bine, evident, de la un film la altul, desi mereu as fi tentat sa cred ca mai bine nu se poate), care-i tot ca el, da’ undercover. Adica pe-ascunselea, ca-i maritata si cu copil si nu poate sari ca nebuna peste trenuri si zgarie-nori, cum face Will, care-i mai sturlubatic de felul lui. Si el afla ca tipa e de fapt nevasta lui de vreo 3000 de ani si sunt un soi de zei nemuritori. Wow ! Si aia rai vor sa-i omoare, logic, da’ el nu-i lasa, ba de fapt reusesc sa o omoare pe ea, care era casatorita cu un pamantean normal si aveau si un copil, si apoi il omoara si pe el, da’ el (Will Smith) se trezeste nu’sh cum asa deodata, plin de sange, incet dar sigur, si sare de vreo trei-patru ori, ca un cangur pe Ecstasy, ultima data pana prin cer, si brusc nici ea nu mai e moarta, incepe sa bipuie aparatul ala cu liniute, de zici ca-i seismograf, ea deschide ochii ca am uitat sa va spun ca de fapt ei erau vulnerabili – adica nevolnici – doar daca erau unul langa altul – nasol ! – si daca el a facut un jump s-a indepartat de ea si ea a inviat ca alba-ca-zapada. Si el cred ca a trait mai departe, pana la adanci batraneti, sa faca fapte bune, da’ nu stiu cum se face ca mie nu mi-a facut fapta buna pe care o asteptam, adica sa-mi aduca un Aston Martin DB 9, de exemplu. Prost film. Iar acum imi pare rau ca m-am apucat sa scriu despre el, ca trebuie sa-i caut titlul pe net, ca sa il cautati si voi si sa ziceti daca am exagerat cu ceva. Scuzati fraza de 1.992 de cuvinte, dar m-a apucat strechea numai cand m-am gandit la ce porcarie m-am uitat. Ma rog. Asta e.
Filmul – filmul ?!…haida, de ! – se numeste “Hancock”, adica asa cum il cheama pe supereroul-superzeul-supersaritorul intruchipat – nu stiu de ce – de Will Smith. Buenas noches !

Fotografii din Venezia, de anul trecut. Un oraş în care vom mai ajunge.

De astăzi, deschid sertarul cu amintiri. Primul capitol va fi Venezia, cu filmuleţe şi fotografii. De exemplu: