Cum gândesc oamenii care dau bani cerşetorilor ? Nu copiilor amărâţi, nu unei familii nevoiaşe. Baragladinelor şi bărbaţilor în toată firea care întind mâna, cu nesimţire. Oamenii ăia nu muncesc pentru bani ? Nu ţin la banii lor ? Cum să trec pe lângă o ţigancă înfofolită bine, care stă cu mâinile băgate în buzunare, mormăie ceva şi să bag mâna în buzunar să îi dau din banii mei ? Aia e întreagă, aptă de muncă, şi totuşi are nesimţirea să stea lângă gardul bisericii şi să ceară bani de la alţi oameni. Bun. Să ceară. Să o lase în pace Poliţia Primăriei şi jandarmii şi poliţiştii, cum de altfel şi fac, de cele mai multe ori. Dar să îi dau eu bani ? No way !

Le daţi bani cerşetorilor ? Se duc la capii reţelelor, la ţigani care se hlizesc la noi din maşini de neam prost, cu manelele la maxim. La cei care coordonează reţele de prostituţie, cerşetorie şi crimă organizată. Băieţi deştepţi, trebuie să recunosc. Se organizează bine. Le daţi bani ? Nu aveţi ce face cu banii ? Nu le mai daţi cerşetorilor. Puneţi-i în cutiile organizaţiilor neguvernamentale, cumpăraţi o prăjitură vecinei de la doi, o ciocolată unui copil, nu ştiu. Aruncaţi-i, poate îi găseşte cineva care să îi merite ! Dar nu mai daţi cerşetorilor. Cum să mă impresioneze vaietele prost interpretate ale unei ţigănci bine îmbrăcate, care stă relaxată, cu mâinile în buzunare ? Cerşetorii există, iar reţelele de cerşetorie prosperă tocmai pentru că sunt mulţi proşti miloşi care le dau bani.