Deci scad salariile bugetarilor, pensiile, ajutoarele de şomaj şi aşa mai departe. Întâiul marinel al ţării ne-a dat vestea asta, nu fără să “înjure” guvernele dinainte de Boc-cioc-poc, că ăia dinainte sunt vinovaţi de toate relele de-acum. Jenant, jale, jumuleală…na, că numai cuvinte cu “J” îmi ies din tastatură, iar următorul ar fi de-a dreptul…jignitor… sau nu neapărat. În fine, avem datorii la FMI, varianta cu TVA mărit nu ebună, ok, strângem cureaua şi mergem înainte. E criză.

Îi înţeleg pe guvernanţi şi pe întâiul guvernant Băsescu, atâta pot, iar îmbogăţirea lor (şi a clientelei politice, a nepoţilor, amantelor, prietenilor) presupune sacrificii importante. Toate escrocheriile unor îmbogăţiţi peste noapte ne costă acum scump. Aşa că hai să facem sacrificii. Ce nu înţeleg este idioţenia celor care se bucură că “doar bugetarii” vor suferi. Îi pot numi – fără teama că exagerez – cretini. În primul rând, bugetarii sunt mulţi. Foarte mulţi. Nu ştiu câte familii nu au măcar un membru angajat în sistemul bugetar. În plus, salarii mici înseamnă mai puţină “atractivitate” pentru domenii care şi aşa nu reuşeau să ţină valorile în România. Salarii mici pentru nişte milioane de oameni, chiar şi pensiile reduse, înseamnă, automat, consum mai mic. Care afectează şi sectorul privat. Scad profiturile, etc, etc. Efectul de domino sau cum i-or spune spcialiştii. În plus, unul din ăştia bucuroşii se poate lovi de următoarea situaţie: într-o dimineaţă, când ajunge la servici, la fabrica particulară de trotinete, şi începe să-i înjure pe net pe cei care îi critică pe El Lider Maximo şi El Premiero Minimo, intră nenea patronul şi-i zice: “Gigi, ai văzut, bugetarii au salarii cu 25 % mai mici. Din păcate, afacerea noastră merge mai prost, pentru că oamenii nu mai cumpără trotinetele pe care le producem. Aşa că sunt nevoiţi să îţi reduc salariul cu 20 la sută, de mâine. Hai, să ai o zi bună şi bagă mare, că am mărit şi norma zilnică !”. Sau află Gigi că a rămas şomer. Şi că nici nu se poate angaja ca bugetar, că “nu e bani şi nu e posturi libere”. Orice măsură are efecte logice, pentru că bugetarii nu trăiesc pe o insulă în Marea Neagră, ci în ţărişoara numită România şi condusă de mulţi ani doar de tâmpiţi. Pe scurt, fără prea multă teorie, am o singură concluzie ştiinţifică: ăia care se bucură de răul bugetarilor şi de genialitatea guvernului Băsescu sunt doar proşti. Ştiu, mulţi, foarte mulţi. Dar şi foarte proşti. Păcat că nu doare prostia…