…unii dintre cei mai importanţi bloggeri de acum ar fi fost, probabil, tot susţinători ai Puterii. Fără bruma de subtilitate pe care o au acum, când şi când. Probabil că orice îndemn al “tovarăşului” ar fi fost urmat de articole furibunde pe blog, în care s-ar fi înfierat cu mândrie proletară duşmanii poporului. Să zicem că tovarăşu’ s-ar fi supărat, dintr-un motiv sau altul, pe bugetari şi pensionari. Atunci, un zoso al anului 1987 ar fi scris exact asta: “la muncă, nu la întins mâna !”. Nu ar fi scris mizeria asta dezinteresat, poate ar fi fost promovat în partid. Poate ar fi primit dreptul să scrie şi chestii de capul lui, mici picături de libertate. Poate ar fi fost mândru că el nu suge sângele poporului, ca amărâţii ăia care au ridicat glasul împotriva Tătucului. La urma urmei, unii ajung să trăiască bine doar dând sfaturi altora, ce și cum ar trebui să facă. Pe românește, făcând pe deștepții. Fără motiv.

Am urmărit amuzat micile războaie dintre  Mircea Badea și bloggerul Zoso (mă rog, Vali sau cum îl cheamă), Reporter Virtual și Mircea Badea, cârcotașii și Mircea Badea.  Era să ajung la concluzia că Badea e cam zuzu, că se ceartă cu toată lumea. Mai ales că Huidu și Găinușă îmi sunt mult mai simpatici decât Badea, care uneori e mult prea plin de el. De multe ori, fără motiv. Dar, cel puțin în privința bloggerilor care pupă dosul prezidențial toată ziua, iar uneori jignesc milioane de români, Badea nu este nebun. Am stat eu și-am analizat și am ajuns la concluzia că Badea are dreptate în problema asta, oricât ar fi el de antipatic, în felul său. Are dreptate în privinţa bloggerilor de care se ia, contribuind, astfel, la bucăţica lor de celebritate. Dacă domnul Zoso s-ar fi născut mai devreme cu niște ani, ar fi fost, probabil, poet de curte pe la un șef de Consiliu Popular sau, dacă ar fi avut noroc, pe lângă cel mai iubit fiu al poporului. Așa cum este, cu toate aerele capitaliste pe care le găsim pe blogul lui, cu toate învățăturile și sfaturile date românilor, cu toate. Bloguri nu existau pe atunci, așa că ar fi fost ceva, un poet, un cronicar, un creativ. Un PR-ist propagandist :) Ziarist la vreun organ de presă al partidului. Și i-ar fi înfierat pe cei care deranjau, într-un fel sau altul, Puterea.

În fine, fiecare face ce vrea pe blogul lui, dar este jenant să vezi, la 20 de ani de la revoluţie, oameni tineri încercând să manipuleze mase doar ca să fie buni “soldaţi” ai unor oameni politici. Respect orice opţiune politică, a oricui, dar cu condiţia să fie asumată, nu să ne fie prezentată ca un adevăr din partea unuia pretins neutru.

Este valabil şi pe plan local, în Bacău fiind o situaţie oarecum asemănătoare, dar la cu totul altă proporţie. Dacă la început blogurile păreau o alternativă la ziarele “clasice”, “confiscate” de oamenii politici, iată că prea multe bloguri importante au parcus acest drum în jos mult mai repede decât presa “veche” şi au ajuns trompetele online ale Puterii politice. Sper, pentru binele celor care se autoproclamă bloggeri independenţi şi slujesc Partidul şi Conducătorul mai ceva decât jurnaliştii dinainte de 1989, că măcar pe plan financiar merită efortul… La luptă, tovarăşi, să cucerim internetul !