de Ioan-Alexandru URSU

În secolul al XXI-lea lumea satului moromeţian specifică literaturii lui Preda încă îşi mai face simţită prezenţa în peisajul rurarului băcăuan. Un peisaj  ros de pecetea timpului  care nu pare a ierta pe nimeni şi nimic! Universul rural încă mai  oferă imagini arhaice, scene care par fantasmagorice pentru timpurile noastre. Însă realitatea dezarmează pe adepţii teoriei conform căreia totul este de un roz inimaginabil.

Aceeaşi zonă, dar timpuri diferite

 La doi paşi de municipiul Bacău (unul dintre cei 12 ,,voinici” care se doresc a fi adevăraţi  poli de dezvoltare), în satul Valea Seacă, comuna Nicolae Bălcescu, clipa pare a încremeni. Neica timpul a uitat să mai scoată ceva din tolbă şi pentru locuitorii acestor meleaguri. Totul pare desprins dintr-un alt film, un film dominat de nonculori şi tristeţe. In ciuda faptului ca se află la nici 4 kilometri de comuna Nicolae Bălcescu, satele Valea Seacă, Buchila şi Lărguţa demonstrează faptul că apropierea de oraş nu dinamizează zona. Ba mai mult, se poate afirma că influenţa citadelei este aproape zero. Cu aproximativ 4100 de locuitori Valea Seacă se înscrie în acea zonă tristă din peisajul rural de sorginte românesc. Totul ţine de mentalitate, după cum sintetizează şi primarul comunei Nicolae Bălcescu, Anton Şiler. ,,Oamenii se simt legaţi de animale şi pământ. Dacă ar avea de ales între un  Mercedes şi o caruţă, aceştia vor opta pentru ultima variantă”, afirmă primarul localităţii băcăuane. Procesul de desprindere de personalitatea arhaică pare a fi una de durată şi fără un deznodământ previzibil.

Probabil aceasta este şi una dintre cauzele care au condos la exodul celor tineri spre alte meleaguri. De la an la an locuitorii acestei zone par a da bir cu fugiţii. Dacă unii se mulţumesc cu simplul fapt de a îşi găsi un loc de muncă la negru în oraş, o mare parte îşi îndreaptă gândurile spre alte zone ale continentului, sperând la un trai decent, atât pentru ei cât şi pentru copii lor, odrasle care sunt uitate acasă. Această şansă, de a-şi părăsi ţinuturile natale, este privită de către săteni ca o evadare dintr-un loc în care evoluţia umană cât şi cea economică este de domeniul basmelor populare. ,,Problema e că o mare parte dintre copii sunt lăsaţi în grija bunicilor, nelăsându-se niciun act oficial la primărie”, susţine edilul comunei.  

 Viitorul?!?

 În ciuda problemelor existente, primarul are planuri mareţe, legate de infrastructură, cât şi de calitatea condiţiilor oferite de instituţiile de învăţământ din comună. ,,Dorim să oferim cele mai bune condiţii pentru elevii din comună, deoarece aceştia reprezintă viitorul localităţii. Astfel dorim să reabilităm terenurile de sport şi grădiniţele din cadrul şcolilor din N. Bălcescu şi Valea Seacă. Deasemenea am dori ca în viitorul apropiat să avem o creşă de copii în satul Valea Seacă”, spune Anton Şiler. Investiţii vor mai fi făcute în alimentarea cu apă şi gaz metan în satele Valea Seacă şi Buchila prin proiecte FADR. Totuşi planurile mareţe sunt umbrite de alte proiecte mai vechi, care încă nu au fost finalizate, proiecte care se încadrează perfect în cadrul sintagmei: la anul… ,,Asfaltarea drumului care leagă Valea Seacă de Buchila trebuia finalizată în cursul anului curent, dar din lipsa fondurilor, lucrările vor lua sfârşit la anul”, anunţă primarul comunei.

Bineînţeles că pentru o dezvoltare sănătoasă a unei comunităţi este nevoie de fonduri, adică veşnicul ban public. Era imposibil ca ambiţiile şi pilele politice să nu-şi facă simţită prezenţa. ,,Întămpinăm serioase probleme din cauza discriminării în alocarea banului public către primării”, conchide primarul comunei Nicolae Bălcescu Anton Şiler.              

Speranţa

Singurii care nu sunt atinşi problemele cotidiene sunt cei mici. În ciuda realităţii sumbre, copii zonei manifestă o veritabilă sete de cunoaştere. Unii dintre ei par absorbiţi de tainele geometriei, alţii încearcă să descopere enigmele literaturii, totul cu un singur scop: o viaţă mai curată. Copii nu au idee de ultimele curente urbane, gen emo, demo, gemo sau care ‘or mai fie ele. Lumea lor se împarte între şcoala şi muncă, între muncă şi şcoală, chiar dacă învăţătura intră de obicei pe al doilea plan. ,,Lipsa interesului pentru carte şi abandonul şcolar sunt marile noastare probleme”, afirmă, directorul Şcolii numărul 1 Valea Seacă, Mariana Gherghişan. Pentru a caracteriza cât mai corect această situaţie, poate fi dat ca exemplu numărul elevilor înscrişi în clasa întâi, la Şcoala numărul 2 Valea Seacă. ,,De pildă, în anul şcolar 2008-2009 au fost înscrişi doar 2 elevi în clasa întâi, din cadrul Şcolii Valea Seacă numărul 2”, spune Mariana Gherghişan. Este îmbucurător faptul că visele joacă un rol important în lumea acestor pitici. Între munca la câmp şi programul de la şcoală, tinerii îşi găsesc timp pentru a visa.  Unii dintre ei se văd piloţi de avion, adevăraţi apărători ai legii, medici, sportivi sau artişti. ,,În calitate de cadre didactice, simţim o puternică motivaţie de a conduce pe drumul cel bun aceste destine, când observăm că mai există elevi care manifestă dorinţă de cunoaştere”, conchide directorul unităţii de învăţământ. Atunci cu toţii avem de învăţat ceva de la aceşti copii, în a căror accepţiune visul este un mijloc de evadare. Te încearcă un sentiment puternic când vezi imaginea unor mâini muncite la treburile câmpului. Probabil că unele dintre aceste imagini, ar trebui expuse omului politic al secolului în care trăim. Poate îl va încerca şi pe dânsul un sentiment, care îi va oglindi realitatea justă, nu cea fabricată la televizor sau prin nu ştiu ce trusturi de presă. Aceasta este veritabila lume rurală a secolului al XXI-lea, o lume bătută de viaţă. Totuşi mai rămâne o şansă: puterea de a visa.