COMPACT. 31 de ani. Astăzi au început un nou turneu naţional, cu un concert la Târgu Mureş. Am înţeles de la Ştiri că vor cânta în 40 de oraşe. Nu pot decât să mă bucur.

Acum câţiva ani, am stat aproape trei ore în faţa hotelului “Dumbrava” ca să le iau nişte interviuri, după ce unul dintre membrii trupei , Emil Laghia, murise. Îmi era teamă că nu voi avea sincroane cu ei, nimic. “Alergasem” cu 160 la oră de pe la Comăneşti, unde m-a prins momentul, de-am scos timp record, iar de la motor se simţea miros de încins. La hotel, cât am aşteptat, mă întrebam dacă ne vor evita, dacă nu cumva sunt în “silenzio stampa”. Dar oamenii erau profesionişti. În doliu, abătuţi, însă nu au refuzat să discute cu presa nici într-un asemenea moment. Poate mai puţin decât de obicei, în mod sigur mult mai sobri, chiar trişti. Nenorocirea venea după dispariţia lui Teo Peter, dar când l-am întrebat pe Paul Ciuci ce se va întâmpla cu Compact, mi-a răspuns clar: “Avem un concert de susţinut în Bacău, ne-am sfătuit şi am ajuns la concluzia că trebuie să continuăm. Vom cânta !”.  A urmat singurul concert rock la care am stat lipit de scenă, undeva în lateralul acesteia. A fost greu de descris în cuvinte, de la început până la ultima piesă. Totul, dedicat colegilor de trupă dispăruţi prea repede. Apoi, interviurile de la final, când Leluţ Vasilescu avea ochii “transpiraţi”, iar lumina lămpii de la camera lui Sebi mi se părea nemilos de indiscretă. Abia când s-a stins şi am lăsat jos microfonul şi reportofonul m-am simţit uşurat, pentru că îi lăsam, în sfârşit, în pace pe oamenii ăştia un pic bătrâni, un pic obosiţi, dar atât de dedicaţi publicului.

Compact rămâne, pentru mine, simbolul rockului românesc. Unele formaţii “rock” taie ananas cu săbii ninja prin emisiuni de calitate îndoielnică, în timp ce alţii se pregătesc de turnee prin toată ţara, la mai bine de 30 de ani de la debut. Sper să ajungă şi în Bacău.