Săptămâna viitoare ne mutăm din România. E o ţară care nu mi se mai pare potrivită ca să trăiesc în ea. Nu favorizează ideea de familie normală, ceea ce intră încontradicţie cu principiile noastre de viaţă. Aşa că ne mutăm în Anglia. Blogul va rămâne funcţional, mai ales acum, că nu mai cade, dar va avea un aer aşa, mai internaţional, cumva. Mi s-a pus un pic pata pe Paris, că e multă vreme de când nu m-am plimbat pe Champs Elysees. Străduţele înguste pe care te pierzi, Sena, terasele, Gara de Nord, turiştii. Totul.
Paranteză: În 2000, într-o noapte de iunie, am stat de vorbă de la 3 dimineaţa până pe la 7, în faţa Gării de Nord din Paris, cu un scoţian. Vorbeam de toate, despre ţările noastre şi ce facem prin Franţa, ca să treacă mai uşor orele alea chinuitoare. Gara se închisese pentru curăţenie şi stăteam aşezaţi pe o bordură, cu bagajele lângă noi, într-un Paris tăcut şi adormit. Din cauza oboselii, mă trezeam vorbind în italiană, franceză sau română, îmi ceream scuze şi reluam dialogul în engleză. Aşteptam fiecare trenul lui şi ne-am despărţit buni prieteni, convinşi că nu ne vom mai vedea şi auzi niciodată. Aşa a fost, însă acum Gara de Nord din Paris mă aşteaptă cu o amintire interesantă. Într-o zi va trebui să scriu mai mult despre luna petrecută în Franţa, în 2000, cu chefurile cu alţi 20 de colegi din 20 de ţări, cu vizita la un uriaş muzeu Renault, cu mine în vreo 10 maşini de Formula 1, conduse pe vremuri de Hill, Prost, Mansell, Fisichella, cu spectacolul de cabaret la Lido, cu prietenii brazilieni şi steagul primit de la ei, cu castelele magnifice vizitate, cu incredibilul Mont Saint Michel, cu şampania franţuzească, cu tequila de la Juan Carlos Avila din Guadalajara, cu pozele făcute acolo cu un Unomat cu film şi multe multe altele…
Paranteză închisă. Să revin la ale noastre.
Sigur, întâi vom vizita Londra, că va fi la o aruncătură de băţ de casa noastră. Abia aştept să compar Londra cu Parisul, să văd unde mă simt mai bine, care îmi place mai mult, pe care îl preferă Alina, unde găsim acel “je ne sais quoi”. Am zis “je ne sais quoi” ? Asta nu înseamnă nimic, Londra are şansele sale să ne impresioneze, sunt sigur…Până atunci, să ne franţuzim un pic…

Edith Piaf – L’Accordéoniste
Asculta mai multe audio diverse

edith piaf – padam, padam
Asculta mai multe audio diverse

Joe Dassin- Champs Elysees
Asculta mai multe audio diverse