CODRIN POP

Lumea noastră, văzută din Bedfordshire

Romania lor

34 comments

5991522_640 Sunt in Anglia de cativa ani. De trei, mai precis. Evident sunt foarte multe motive pentru care as ramane aici, si destul de multe pentru care m-as intoarce. Asa cred, uneori. Problema e ca atunci cand ajung in Romania, de 2 sau 3 ori pe an, in vacante, parca motivele de intoarcere se imputineaza brusc.

Ajung in Romania, bucuros ca revad locurile unde am trait mai bine de 30 de ani, ca imi revad parintii, prietenii. Ca sunt “acasa”, chiar si pentru 2-3 saptamani. Dau peste taximetristi dubiosi,  de fapt infractori de drept comun deghizati in taximetristi, peste oameni nepoliticosi si nesimtiti, peste institutii care ne trateaza de parca am fi paduchi. Peste taxe idioate si nejustificate, peste cozi care n-ar trebui sa existe, peste marlani cu volan. Intalnesc vanzatoare arogante si nesimtite, medici lacomi, cu ochii doar dupa spaga, functionari plictisiti sau incompetenti. Peste hartii fara rost, care sufoca firme si oameni. Deschid televizorul. A disparut mizeria de OTV, asta-i bine. E singura schimbare pozitiva, ca in rest tot emisiuni politice gretoase, realizatori fara coloana vertebrala. Emisiuni grotesti, “de divertisment”, cu femei gonflabile care au mai putina demnitate decat o prostituata cinstita. Nunti si divorturi fara noima, mediatizate de parca ar schimba si vietile celor care privesc, manele, evenimente din satrele tiganilor, mediatizate ca mondenitati. Mizerie. Inchid televizorul. Ies afara. Vecini care iti zgarie masina, care iti scutura scrumul de tigara sau iti scuipa in cap, de la balcon. Caini si pisici fara stapan, ignorate de autoritatile locale, care se prefac ca totul e roz in orasul prafuit. Gunoi aruncat de la balcon in fata blocului, de oameni ca noi. Mortaciuni sinistre aciuate in functii de presedinti sau administratori de asociatii, preocupati doar de cum sa mai fure 10-20 de lei de la fiecare, cu apometrul, intretinerea, cu ce s-o putea. Servicii de proasta calitate, produse scumpe si proaste. Dobitoci in BMW-uri din ’97 (eventual cu volan pe dreapta), cu manelele la maxim prin centrul unui oras de provincie, prafuit. Gropile, gropile de acum 3-4 ani, cand conduceam zilnic pe-acolo, si cele noi, pe care nu le stiam. Lucrarile la drumuri, semnalizate deamboulea sau nesemnalizate. Popi aroganti si lacomi, la care oamenii vin cu birul, fie bani, fie produse de tot felul, de parca ar merge in audienta la Satana in persoana. Oamenii care te imping la o coada, in loc sa stea naibii la juma’ de metru distanta, sa putem respire si sa ne miscam in voie. Ghiseele de la Posta, unde cotocarle arogante isi bat joc de oameni, pentru ca ocupa de 40 de ani acelasi post si nu le pasa. Bunul simt e eliminat din orice relatie. Educatoare, invatatoare si profesori au devenit aspiratoare de bani, parintii mai au un pic si le cumpara si masini sau case. Primari si politicieni devin animale devoratoare de bani, care imping licitatii si bani publici spre firmele prietenilor, sotiei, soacrei, ca sa isi asigure averi suficiente pentru 100 de vieti. Le luati cu voi in groapa, fratilor, de ce nu va opriti dupa ce ati dat 1, 2, 3 lovituri ? Puscariasi condamnati sunt vedete media. Inmormantarile se transforma in festivaluri de dat spaga, la preot, la gropar, la soferul dricului, la toata lumea, mai putin la mort. Nimeni nu-ti zambeste, nimeni nu pare bucuros ca traieste. Viata pare o corvoada, iar singurul lucru care ne invioreaza e sa ne batem joc de altii. Taximetristul de client, clientul, care poate e vreun mare functionar, de un contribuabil. Contribuabilul ala e si el ceva important, mecanic auto, sau postas, asa ca isi bate joc de primul client pe care il prinde, il repede si ii zice ca masina o sa fie reparata cand o sa fie reparata. Clientul frustrate nu are nici un job important, e somer. Dar locuieste la etajul 3, asa ca la revenirea acasa, nervos, isi scutura covorul exact cand sta fraierul de la 2 la balcon, la aer curat. Asa, de-al naibii, sa se racoreasca si el. Ala de la 2 da drumul la manele de la ora 11 noaptea pana spre dimineata, iar doctorul de la etajul 1 nu doarme toata noaptea. A doua zi medicul stresat se rasteste la un pacient si apoi ii ignora pe altii, care au dat spaga prea mica. Si asa mai departe, lucruri mici si mari, “arogante” (de ce sa nu lasam analfabetii sa creeze sensuri noi pentru cuvinte ?) marunte sau chestii de viata si de moarte. De la fosila care ocupa un post caldut de administrator de asociatie pana la neurochirurg. De la soferul de autobuz pana la politistul din intersectie. Toti sunt victimele marlaniei si toti (generalizez un pic) devin marlani cu altii mai slabi ori mai ghinionistit. Totul se leaga. E o tara in care ne-am obisnuit sa ne batem joc de altii.

Stiu, asta e viziunea pesimista, aproape tot ce e mai rau. Am uitat sa mentionez codrii verzi, frematand in vantul inmiresmat. Muntii si marea, oamenii simpli si primitori de la tara, gradina bunicilor, ospitalitatea romaneasca. Olimpicii la matematica, gimnastele, pe Zamfir si Brancusi, Eminescu si Cosbuc. Tamaioasa de Cotnari, apa rece de izvor, mamaliga, sarmalutele si cozonacul, carnatii afumati, slanina si palinca. Obiceiurile de Craciun, Marea Neagra, Bucovina si cimitirul vesel continue reading…

diamantCred ca cei din generatia mea, sa zicem cei care acum, in 2013, au intre 30 si 40 de ani, suntem mai norocosi decat altii. Pentru ca am prins cate ceva din anii 80 si vom prinde cate ceva din anii 2050, daca suntem norocosi.

E ceva ca intr-o viata de om sa experimentezi lucruri atat de diferite. De la locurile serioase pana la joaca, totul s-a schhimbat radical si continua sa se schimbe cu o viteza la care acum 20 de ani nu ne-am fi asteptat.

Am tras cu teava cu cornete de hartie si am jucat FIFA 13 sau Diablo 3 pe Playstation. Am folosit abacul, numaratoarea, si lapopuri cu procesoare Intel Core si 6 GB de RAM, si tablete usoare ca un fulg.

Am invatat sa conduc pe Dacia 1310 fara servodirectie, aer conditionat sau sisteme de siguranta, si pot sa conduc orice “ozn”, masini electrice sau hibride, inteligente. Suntem aproape de masina cu pilot automat, probabil va fi lansata inainte de 2040.

Am trecut de la televizorul alb-negru Diamant 210 la televizoare color cu telecomanda, iar apoi la LCD-uri plate. Acum imi pot alege un LCD ca foita de hartie, cat un perete, 3 D cu Blu-ray, USB, Wi-Fi si alte chestii incorporate.

Cumparam paine pe cartela, acum trebuie sa alegi painea de pe un raft cu 50 de sortimente diferite. Telefonul fix, cu disc, era cel mai modern mijloc de comunicare. Acum internetul iti ocupa 80 % din viata, pe internet iti faci afacerile, cunosti oameni, te distrezi, vinzi si cumperi. Am email, facebook, conturi ebay si paypal dar am ramas in urma, nu am si twitter, si nici nu-mi doresc.

Ma uitam la desene cu Mihaela la singurul post de televiziune disponibil, iar in cativa ani am ajuns sa pot alege din 50-60 de canale tv. Si daca as vrea as putea alege din sute sau mii de posturi, tehnologie exista, timp sa ai.

Cumparam totul de la magazine din cartier, uneori erau cozi la tot felul de produse. Acum poti cumpara si plati online, poti merge la un supermarket de unde sa iti cumperi toate cele necesare. Si e bine.

O tabara la munte sau cateva zile la mare erau tot ce puteai spera de la o vacanta, acum Grecia sau Italia par destinatii banale. Iar mei si sotiei mele ne pare rau ca nu vom prinde turismul spatial, pentru ca nu credem ca va fi realizabil in urmatorii 30-40 de ani. Mai tarziu, pentru altii.

Cand faceam fotografii, ma gandeam de doua ori inainte sa apas declansatorul, pentru ca filmul (color, totusi !) din aparat avea doar 36 de pozitii, iar developatul costa. Acum compar fotografiile facute cu o camera performanta si cele facute cu iPhone-ul (doar 4), si nu sunt mari diferente. Le muti prin aer de pe telefon pe laptop, sau le “urci” direct pe Facebook.

Imi notam rezultatele de la fotbal sau tot felul de impresii de vacanta in cate-un caiet dictando. Acum exista bloguri, facebook, social media, like-uri si friends.

Ascultam muzica la walkman (Sony, cu caseta), ascultam radio, si mai foloseam, destul de rar, pick-up-ul din sufragerie, cu discuri vinil. Acum iPhone-ul tine loc de iPod, iar radio ascult doar pe laptop, online, din cand in cand. Si in masina, evident, daca nu prefer mp3 playerul.

Lumea se schimba foarte repede, dar tocmai asta e frumusetea, sa te poti bucura de cat mai multe, in timpul destul de scurt pe care il ai la dispozitie. Nu imi pare rau dupa walkman, televizorul alb-negru, Dacia pe care am facut scoala, cele doua ore de program tv sau cravata de pionier. Prefer aparatele moderne, comunicarea prin toate mijloacele, masinile sigure si cu navigatie prin satelit, procesoarele puternice, tranzactiile online, smartphone-ul si asa mai departe. Dar e interesant sa te gandesti, pentru cateva momente, cat de diferita era viata noastra acum 25 de ani. Totul se schimba. Iar asta e bine. Calatoria in timp nu a fost, inca inventata. Dar exista, pentru fiecare dintre noi.

 

 

Arbitrii de fotbal sunt obisnuiti ca jucatorii sa nu aprecieze intotdeauna deciziile celui de la centru sau ale asistentilor. Ca arbitru, esti pregatit sa auzi anumite comentarii, dar si sa actionezi daca este cazul. Cel care decide ce se intampla este jucatorul, care are libertate totala in alegerea modului in care iti comunica nemultumirea sa. Doua exemple, din meciuri la care am arbitrat in weekendul trecut. Primul, dupa un cartonas rosu, al doilea, dupa un penalty.Le pastrez in engleza, pentru ca traduse isi pierd un pic din acuratete.

Sambata: “Ref, you suck !” Duminica: “Ref, not sure about that penalty decision, but fair-play to you, it’s a tough job, I’ll go with it”. Amandoi jucatorii erau nemultumiti sau nedumeriti de decizii. Primul s-a ales cu un cartonas rosu pentru limbaj nepotrivit, urmandu-si coechipierul eliminat, cel din exemplul de duminica s-a ales cu o explicatie scurta si clara. La finalul meciurilor, primul m-a intrebat daca nu cumva pot sa-i trec un cartonas galben in loc de rosu in raportul de disciplina, dupa care a fost nemultumit de raspuns, cu al doilea am dat mana si atat.

Atitudinea si modul in care iti exprimi nemultumirea pe teren pot sa faca diferenta.

 

imageIn 2014 voi participa la cel putin doua competitii international de tineret: Norhalne Cup, in Danemarca, si Norway Cup. E posibil sa merg si in Spania, la IberCup Costa del Sol.

Turnee de acest fel sunt importante, zic eu, pentru pregatirea unui arbitru, chiar si unul amator, care arbitreaza in fotbalul “judetean”. Daca isi doreste sa promoveze, un arbitru de fotbal trebuie sa munceasca la fel ca un jucator care isi propune sa faca performanta. Pregatirea fizica este doar unul dintre capitolele la care ai mereu de lucru ca arbitru. Cunoasterea teoriei, a legilor jocului de fotbal, este alta conditie. Dar cea mai importanta, dupa parerea mea, este partea practica.

Nimic nu te invata mai multe despre arbitraj decat sa arbitrezi meciuri de fotbal. Si chiar sa vezi alti arbitri facandu-si meseria. Turneele international, fie ele si de tineret si copii, te ajuta sa cresti ca arbitru, sa vezi stiluri diferite de joc, mentalitati diferite. Si sa vezi la lucru arbitri din alte tari, unii foarte experimentati si valorosi, ceea ce este un privilegiu. Turnee de genul acesta sunt excelente pentru arbitrii care vor sa invete, sa isi imbunatateasca nivelul sau pur si simplu sa ia contact cu fotbalul international.

Atentie, participarea la astfel de turnee nu adduce, de regula, vreun castig financiar important, deoarece in cele mai multe cazuri organizatorii asigura doar cazarea, masa si un barem de arbitraj modic. Transportul este platit de participant, iar de regula cheltuiala cu transportul e acoperita, macar partial, de baremul incasat.

Anul trecut am participat la Norhalne Cup – Danemarca si Mytikas Cup – Grecia. Am castigat experienta, am arbitrat in total peste 30 de meciuri de fotbal (meciuri scurte, de regula reprize de cate 25 de minute). Am avut ocazia sa arbitrez pentru prima data in sistem dual, si tot pentru prima data fara asistenti. Am vazut cate-un pic din doua tari frumoase si foarte diferite. Mi-am facut prieteni noi, arbitri si oficiali din Belgia, Cehia, Olanda, Danemarca, Germania, Grecia. Am lasat o impresie buna, sau cel putin suficient de buna ca sa fiu invitat si la editiile urmatoare ale competitiilor.

As fi vrut sa particip in 2014 si la IberCup Estoril, in Portugalia, insa se suprapune un pic cu Norway Cup, si a trebuit sa renunt. S-ar putea sa fie Spania, daca nu e Portugalia.

Pentru un arbitru aflat la prima participare la un turneu de acest fel, e bine de stiut ca continue reading…

In perioada 6-8 Septembrie are loc, la Iasi, festivalul “Hangariada”, un eveniment care se anunta interesant.

Mai multe detalii, pe

www.maideyi.ro-evenimente

www.facebook.com/hangariada

www.hangariada.ro

Acesta este “safety video” care ruleaza in avioanele companiei Thomson. E simpatic, amuzant si relaxant. Enjoy !

 

Uneori se intampla si lucruri normale in fotbalul din Romania. Un gunoi a fost dat afara de clubul sau. Sa speram ca si-a ratat posibila cariera din cauza asta. Un pas inainte. Oricum, facea parte dintr-o echipa nationala a Romaniei (juniori), care a incasat 10 goluri intr-un meci si a facut un egal cu Faroe. Ce campion ! Mai multe detalii, in Adevarul.

AVERTISMENT: Sunt stelist de mic copil, asa ca daca se gaseste vreun tampit sau incult pro-Becali care sa incerce sa ma injure pe blogul meu, il invit sa isi tina comentariile pentru el si ii interzic dreptul la libera exprimare pe teritoriul meu.

Echipa de fotbal Steaua Bucuresti este foarte aproape de a fi exclusa din cupele europene de catre UEFA, din cauza legaturii cu un scandal de coruptie pe care patronul echipei, George Becali, l-a provocat acum cativa ani. Este deja un fapt dovedit ca patronul echipei Steaua, George Becali, este un infractor condamnat defitinitiv de o instant judecatoreasca. In momentul in care scriu aceste randuri (7/6/2013), patronul echipei Steaua este la puscarie, cel mai probabil in celula sa. Nu comentez, nu am cunostinte juridice, asa ca nu stiu daca trebuia sa ia mai multi ani, mai putin ani ori sa fie achitat. Nu e problema mea.

Din cate imi dau seama, parerile in privinta sanctiunii ce trebuie aplicata Stelei de catre UEFA sunt impartite. Evident, pentru orice suporter al echipei, o excludere din Europa ar fi extreme de dureroasa, mai ales ca Steaua a devenit campioana Romaniei dupa sapte ani in care s-a zbatut in mediocritate, castigand doar o Cupa a Romaniei (sau doua, oricum nu conteaza), si participand doar in Europa League (onorabil de cele mai multe ori, ce-i drept).

Palmaresul catastrofal din ultimii ani are legatura stransa cu patronatul Stelei. Cu “stapanul” ei, cum ii place, fara indoiala, sa fie considerat. George Becali este un om care a ajuns bogat si si-a permis, profitand de complicitatea unor gunoaie cu functii, sa cumpere un club de fotbal. L-a cumparat pe cel mai important, cel mai iubit si cu cele mai importante performante international si nationale: Steaua Bucuresti. De atunci, a ajuns celebru, afacerile i-au mers din ce in ce mai bine, a terfelit nume mari (Hagi e doar un exemplu), a dat afara antrenori si jucatori ca si cum ar fi condus o stana de oi, nu cel mai iubit club de fotbal din Romania.  S-a urcat pe Maybach, a jignit continue reading…

In iunie particip la a doua mea competitie internationala de tineret, Mytikas Cup, in Grecia. Mult mai mica decat Norhalne Cup, m-a atras mai ales prin faptul ca are loc in apropiere de Paralia, si am si un zbor direct Luton – Salonic, cu Thomson. Nu stiu daca sunt si echipe din Anglia si Romania, dar ar fi interesant.

Mai multe detalii despre competitie, pentru cei interesati, pe site-ul oficial.

Fluierele Fox40 sunt pregatite, la fel si Fox-ul Sonic Blaster, pe care il am doar asa, sa-l stiu cu mine, ca nu intentionez sa-l folosesc la meciuri de junior, l-am cumparat pentru meciurile de adulti. Mai lipseste un kit Umbro Diamond, dar deocamdata e bun si vechiul Wembley. Mare, soare, muzica si fotbal. Greece, I’m coming !

 

 

468px-Xbox1Presati probabil de noutatile lansate de concurenta (Playstation 4, PS Vita, Nintendo WiiU), cei de la Microsoft au anuntat ca vor lansa, probabil in acest an (2013), noua consola, denumita, simplu, Xbox One. “All-in-one home entertainment system”, cam asa suna descrierea oficiala, ceea ce ar insemna ca noua consola va putea asigura toate functiile de entertainment pe care le putem avea in acest moment. Kinect va fi modificat si va “veni” la pachet cu consola. Posesorul de One va putea porni sistemul simplu, rostind “Xbox On”. Controllerul va fi si el “redesenat”, in timp ce specificatiile tehnice suna interesant: CPU 8-core, hard de 500 GB (ma asteptam la cel putin 1 TB, desi nu stiu cat de util sau necesar ar fi), 8 GB memorie.

Microsoft a anuntat ca va avea si 15 jocuri exclusive pentru noul Xbox. Deocamdata nu ma pot declara impresionat. Evident, nu sunt specialist, dar urmaresc din cand in cand domeniul, ca sa fiu la curent cu preturile si noutatile. Mie mi se pare o mutare un pic fortata, care totusi nu aduce ceva cu adevarat spectaculos, nici la configuratie si nici la titlurile anuntate. Pare ceva facut un pic pe fuga, si nu da chiar bine faptul ca n-au mai lansat ceva cu adevarat nou de vreo 8 ani (daca nu ma insel), iar imediat dupa ce Sony anunta PS 4, hop si Microsoft cu un Xbox nou, care, zic unii, mai rautaciosi, seamana un pic cu videorecorderele din anii ’80.

In plus, la ce preturi are Xbox 360 (Xbox classic nu mai conteaza cu adevarat, poti cumpara una folosita si cu 15-20 de euro), s-ar putea ca pretul lui ONE sa fie unul care sa tina la distanta multi continue reading…