CODRIN POP

Lumea noastră, văzută din Bedfordshire

După o noapte şi o zi de iarnă de toată frumuseţea, cu zăpadă pusfoasă şi albă, iarna a fugit. Nu ştiu unde, dar azi soarele chiar a avut tupeul să-şi arate faţa. Parcă în ciuda celor care s-au bucurat prea devreme de frumuseţea iernii.
Cine ştie unde s-a dus iarna este rugat să îmi spună. Sper să nu rămân aşa, sedus şi abandonat, iar iarna să se întoarcă, măcar pe la începutul lui decembrie (cum ar fi şi normal) pentru că e urât fără zăpadă.

Poliţiştii au închis cazul copilului din comuna Sănduleni, pus de băieţi mai mari să sară în cap şi filmat. Ancheta Poliţiei s-a încheiat fără urmări.
Mai multe amănunte AICI.

Sportul va ocupa un loc important pe blog. Joc fotbal pe teren mic, minifotbal adică, dar şi pe teren mare, 11 la 11, cu prieteni şi colegi, când am ocazia. Sunt portar. Minifotbalul îl joc în cadru organizat, într-un campionat tur-retur, de 30 de etape, urmate de un play-off. Azi am avut meci.


Victorie simplă: CORIOLAN – TRANSPORT BISTRIŢA 4-0 (4-0)

Înca o victorie pentru echipa la care joc, în Campionatul Municipal de minifotbal organizat de LiderSport. Azi am jucat cu echipa de pe locul 6, noi fiind pe 5 înaintea etapei. Două meciuri pierdute (cu Ermacom şi Legendele) ne ţin departe de podium, deocamdată. După ce în meciul de săptămâna trecută (4-1 cu Dedeman) am apărat, fără să am mari probleme (cu excepţia unui cot primit în barbă), azi a fost rândul meu să stau pe bancă. Meci uşor, prima repriză la discreţia noastră, a doua ceva mai echilibrată, dar Vasile şi-a făcut treaba în poartă. Deci nu sunt chiar de neînlocuit :) )) Ştiam…
Supergol Gaie, vole în vinclu, dar foarte bun şi Dragoş.
Chiar dacă nu s-a terminat nici turul, e clar că nu putem rata playoff-ul (se califică primele 8 din cele 16 echipe înscrise). Numai că pentru campioana en-titre (Coriolanul “vechi”, că noul Coriolan a rezultat din fuziunea cu Ghost Team, la care am jucat sezonul trecut) calificarea în play-off nici nu trebuie să fie un obiectiv, iar jocul scârţâie uneori…
Uneori cred că merită mai mult urmărite meciurile de minifotbal, cele ale amatorilor, decât echipele de rataţi cu fiţe, conduse de patroni incompetenţi şi inculţi, din Europa League. Din păcate mă refer la toţi, Steaua nu face excepţie…
Astăzi, impresionanţi cei de la Dedeman. Au făcut ce-au vrut pe teren, ce-i drept, cu un adversar mai slab, dar nu au semănat cu echipa învinsă lejer de noi acum o săptămînă. Îi văd în primele opt la finalul campionatului.
Pe http://www.lidersport.ro/ se găsesc şi clasamentul, şi programarea meciurilor.

Am scris vineri despre cazul unui copil de şase-şapte ani care a apărut într-un filmuleţ pe youtube, preluat de contrasens.com, zoso.ro şi alţii. Băiatul a fost filmat de tovarăşi de joacă mai mari, în timp ce, la îndemnul lor, sărea în cap, de pe un postament. În imagini, copilul se ridică, se plânge că-l doare capul şi spune că nu mai vrea să sară. Este felicitat de “colegi”, care sunt mulţumiţi că l-au filmat cu telefoanele mobile.

Am scris AICI.
Bun. Care-i problema, până la urmă ? m-au întrebat unii. Ba chiar “şi noi ne jucam aşa, mai cădeam şi-n cap şi nu păţeam nimic”, au zis alţii. Căzătura în cap explică multe, aş fi răspuns eu, dar m-am abţinut. Deci. Care-i problema ? De ce o investigaţie pentru atâta lucru, de ce un articol, de ziar ? E simplu. În afară de specularea subiectului şi transformarea în ştire, anchetă sau alt gen jurnalistic, adică respectarea fişei postului, pe mine şi colegii din presă care au abordat subiectul ne-au interesat şi urmările căzăturii în cap. Şi faptul că, în 2009 (de fapt, 2008, după cum a rezultat din ancheta Poliţiei), nişte tineri dintr-un sat nu au altceva mai bun de făcut decât să-l prostească pe un copil de clasa întâi să sară în cap. Şi ei să-l filmeze şi să urce imaginile pe youtube. Poate văd şi alţii şi sar în cap.

Am scris, pentru că suntem jurnalişti. Pentru că nu puteam să-i caut pe retarzii care l-au pus să sară în cap, să îi dau cap în cap şi să îi întreb: Idioţilor, cum e să dai cu capul de ceva tare ? Iar cei care spun că un asemenea joc e ceva normal, să facă bine şi să-şi imagineze că propriul lor copil este pus să sară în cap, pe pământ bătătorit şi că propriul lor copil stârneşte râsetele unora care îl filmează. Vorba unei colege de la Iaşi, copilul ăla poate să facă peste câteva luni un accident vascular cerebral. O lovitură în cap poate avea orice urmări, în timp. Aşa că era normal să scriem. “Mărunţişurile” urcate pe net ne fac să arătăm ca o ţară de retarzi, ne arată unde suntem cu adevărat din punct de vedere al educaţiei şi civilizaţiei, iar situaţia, inclusiv sau mai ales în sate, este dezastruoasă.
Hai să sărim în cap cu toţii, poate ne filmează cineva şi ajungem pe net …

A venit momentul să vi-l prezint pe BEBE MIC. Să v-o prezint, dar când am găsit-o am trăit un timp cu impresia că e motănel, ceea ce s-a dovedit a fi eronat. Nu contează, oricum.
Bebe mic este pisicuţa maidaneză pe care am salvat-o din spatele blocului de pe strada Henri Coandă, unde s-a născut. A fost abandonată de mămica ei, care avea alţi pui preferaţi, şi am găsit-o mieunând de mama focului, înfometată, murdară şi slabă, când nici nu făcuse ochi. Avea probabil o săptămână de viaţă şi nu foarte multe zile înainte. Aşa că am primit imediat, prin telefon :) , aprobare de adopţie şi familia a crescut cu încă un membru. Membră, mă rog. Vor mai fi poveşti despre Bebe mic, dar în acest post doar o prezint pe scurt. Acum a mai crescut, are vreo 3 luni (cred) aleargă foarte mult şi mănâncă de parcă ar fi sfârşitul lumii. Mănâncă orice, mai puţin croncănele pentru pisici.
Se bate tot timpul prin casă cu pisica mai mare şi atacă tot ce prinde. În restul timpului doarme. În general, când e trează, unicul ei scop este să înfulece. Orice. Un cartof fiert uitat pe masă, gogoşi, carne de orice fel, brânză, caşcaval, ou, lapte, mezeluri. Hrana de bază rămâne mâncarea pentru pisici, dar la pliculeţ. Niciodată croncănele, indiferent de marcă şi de nivelul de foame.
Bebe mic îşi merită totuşi mâncarea pentru că este o mâţă foarte jucăuşă, foarte frumoasă şi un prilej de relaxare de fiecare dată.

EDITORIAL

Ce veţi găsi pe Reporter Liber ?
Pe scurt…de toate pentru toţi. Ştiri, reportaje, editoriale, călătorii, sport, animale şi tot ce vă mai interesează. Multe lucruri despre şi din Bacău, dar nu numai.
Poate fi “încă un blog de jurnalist” sau poate fi “REPORTER LIBER”, locul în care găseşti informaţii serioase, dar şi chestii interesante sau pur şi simplu drăguţe, fără ca în spatele ştirilor, reportajelor şi editorialelor să fie vreun partid politic, patron de ziar, om politic, mogul sau bişniţar.
Ca om care a lucrat mulţi ani şi continuă să lucreze în presa scrisă, nu cred că presa online va elimina complet printul. Ziarul are în continuare farmecul său şi va supravieţui. Sigur, cu sacrificii, cu ziare care vor ceda (deja acest lucru se întâmplă), dar şi cu supravieţuitori, care nu ignoră segmentul online şi îi acordă importanţa cuvenită, în timp ce hârtia tipărită îşi păstrează fanii săi, câţi sunt.
Totuşi jurnalismul online oferă posibilităţi mai rapide de a ajunge la cititor, iar bloggerii au devenit un fel de jurnalişti. Încet-încet, linia de demarcaţie între oamenii “obişnuiţi” şi jurnalişti este tot mai greu de trasat, deoarece oricinefilmează o scenă, o întâmplare, poate să o “urce” pe un site, inclusiv pe cele ale televiziunilor. Practic, fiecare se poate simţi reporter pentru câteva minute, indiferent cu ce se ocupă în viaţa de zi cu zi. Ne ajută asta, pe noi, jurnaliştii sau ne încurcă ? Eu cred că este bine aşa, deoarece informaţia este (sau trebuie să fie) liberă. Sigur că filmările “amator” nu vor înlocui niciodată ştirea de televiziune, iar blogul unui student nu va avea numărul de cititori şi popularitatea site-ului unui ziar central. Dar informaţia circulă mult mai uşor, mult mai repede, iar asta este bine. Pentru că jurnaliştii nu pot fi peste tot, întotdeauna, nu pot “prinde” toate evenimentele. Iar imaginile “amatorilor” ne ajută uneori să ne completăm jurnalele de ştiri, ziarele şi tot ce înseamnă produs jurnalistic.
Cel care are de câştigat este cititorul, omul din public. Care poate lua informaţia din sursele “clasice” sau de pe blogulunui copil de 14 ani care a asistat la eveniment, în timp ce echipele de filmare goneau pe străzi cu maşinile, către “locul faptei”. Este informaţie liberă, în stare pură, dacă pot să spun aşa.
Aşa că e de înţeles entuziasmul utilizatorilor de internet şi dorinţa lor de a informa pe bloguri, “boală” care m-a cuprins de ceva timp şi pe mine. Cum însă sunt destul de ocupat, iar priorităţile sunt viaţa personală şi munca la ziarul la care sunt angajat, nu am găsit timp şi energie până acum pentru a face primii paşi în exprimarea pe web. Totuşi, de pe 7 noiembrie, aveţi la dispoziţie şi blogul “REPORTER LIBER”. Ce puteţi face aici ? Vă relaxaţi, vă informaţi, vă enervaţi, vă completaţi informaţiile deţinute, vă cunoaşteţi mai bine oraşul şi oamenii care trăiesc aici, vă comparaţi, vă bucuraţi. Comunicaţi. Şi multe altele, în funcţie de ceea ce veţi citi, de ce aşteptări aveţi şi de ce aveţi nevoie.
Intraţi. Uşa e deschisă…
Codrin POP

El este Il motano di Burano. Trăieşte (bine-merci) pe insuliţa Burano, apropiată de Venezia şi vecină cu insula Murano. L-am urmărit pe 25 octombrie pe străduţele înguste şi pustii, în timp ce căutam o cale de-a ajunge în centrul insuliţei fără să ne udăm la picioare, deoarece multe străduţe erau inundate, iar localnicii încă munceau la “împins apa”. Pe Burano trăiesc şi comercianţii de dantelărie, mileuri şi alte lucruri frumoase, inclusiv suveniruri alimentare sau bahice, la preţuri pentru turişti, evident. Ferestrele cu flori sunt la ele acasă, la fel ca şi liniştea, tulburată regulat de grupurile de turişti care coboară de pe vaporaşele sosite de la Venezia. Şi care aduc bani, evident, ceea ce se reflectă, cu siguranţă, în nivelul de trai al locuitorilor de pe Burano. Şi al motanului din Burano, care a binevoit să stea la poză fără să ceară bani de la cei doi turişti rătăciţi pe străduţe, care l-au urmărit un timp de parcă era calea către Piaţa San Marco (care cale, odată pierdută, te pune în faţa uneia din cele mai plăcute rătăciri pe care le poţi experimenta pe planetă. Dar despre asta, într-o postare viitoare).

Bun venit !

1 comment

Bine aţi venit. În curând veţi găsi aici informaţii, ştiri, reportaje şi multe lucruri interesante. Daţi-mi doar putin timp, pentru că sunt începător. :) Mulţumesc. Vă aştept să reveniţi !