A fost odată ca niciodată, căci dacă n-ar fi fost nu s-ar fi mai povestit, un băieţel, viitor matelot, ale cărui vise străpungeau limitele bunului simţ. El, purtătorul unui nume de mare împărat şi conducător, visa ca într-o zi să fie…. SUPREMUL CONDUCĂTOR. Şi cum visa el la pătrunsul nepătruns se trezi şi realiză că trebuie s-ajungă şi la ore, dar na…, pauza nu ţine o veşnicie, ci doar sărăcia.
Şi cu mult blonc-dronc-tulubuc…. Traianel apucă cu chiu-cu-vai să intre în sala de clasă! Profesoara ,,încântată” de genialul incomprehensibil al elevului îl atenţionează că există o crasă lipsă de respect din partea lui şi că nu reuşeşte să adere şi el la categoria elevilor mai răsăriţi! Da’ Traianel nu se poate lasa umilit si scoate biciul discursului la inaintare si ii raspunde celei care a avut curajul sa-i ,,rastoarne calul cu boi”: ,, Doamna, succesurile (AGRAMATICALITATILE SE MOSTENESC DIN GENERATIE IN GENERATIE) mele nu se vor datora dumneavoastra, scolii, educatiei, ci doar istetimii mele debordante si a modului in care reusesc sa ma fofilez de …. VOI!”
Profesoara ingalbenita il urmari stupefiata pe elevul Traian care evidentia a lui strategie de viata, in timp ce se napustea cu pasi marunti spre locul sau din clasa, fara permisiunea profesoarei de a merge la locul lui.
Ajuns la locul lui, in ultima banca, Traian se aseza langa Mircea, fratele lui de sange, (alaturi de care va infaptui multe acte marete datatoare de sperante sangerande), scoase caietul si incepu ora lui desen semi-artistic! Traian optase pentru ultima banca. Stia ca de acolo are o vizibilitate senzationala. Vedea, miroasea si simtea tot. Era arhicunsocuta pasiunea lui pentru sendvisurile cu magiun ale colegelor sale blonde, in special pentru sendvisul Lenutei Baicoi.
Ora de matematica incepu. Profesoara deja umpluse doua table. Traianel era de neclintit, doar a lui manuta ,,cotrobaia” foaie caietului de matematica cu ajutorul unui creion. El era in plin act de creatie: picta viitoarea lui flota. Din nou, impertinenta de profesoara observa ca Traian, pentru n-a oara, se teleportase intr-o alta realitate! Cadrului didactic ii trecuse prin cap ideea sa-l lase, mergand pe principiul pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti, dar etica achizitonata in nenumaratele ore de pedagogie o impiedica. Ajungand la ,,sediul” elevului său, luă proasta decizie de a-l scarpina putin cu un discurs.
,,Traian… noi suntem la ora de algebra, iar tu desenezi … vapoare?!?!? E corect? Ce vrei sa faci cu viitorul tau? Tu crezi ca bogatia ta spirituala si materiala sta intr-o…. flota desenata prost pe o hartie? Pentru asta vei avea scazuta nota la matematica si la purtare cu 25% !”
Traian, incremenit de imensul tupeu avut de aceasta fiinta care a avut curajul sa-l infrunte… V-am pacalit ! Traianel adoptse un calm englezesc! Ii dadu un cot colegului frate Mircea. Acesta din urma intelese ideea si scoase din ghiozdan arma si munitia – o teava si cateva boabe de fasole. Incarca teava cu boabele si incepu sa traga la foc automat in profesoara! Ochii, gura si urechile profesoarei au fost tinta atacului. Astfel, cei doi au sters orice urma, in cazul unei reconstituiri. La final Traianel, pentru a parea mai istet, zambi, scoase un racnet de victorie si spuse: ,Ale cui simturi sunt cu minus 25% acum cucoana?”
Dupa ce au rapus bestia, au falsificat toate dovezile, astfel incat, iubitul lor « preten », Emi Gog sa fie tras la raspundere pentru dezastrul comis.
Dupa ani si ani au venit si anii negri, ani in care Traian si-a dus visul la indeplinirea neimplinirii altora.
Si v-am spus povestea asa, incalecand pe o sa, jurand ca …… voi lupta, ca tara sa nu mai fie asa!
Acesta este un pamflet (nu foarte reusit) si trebuie tratat ca atare!
) Vad ca nu ti-ai pierdut ironia si sarcasmul, ba chiar ti-a prins bine vancanta si ti le-ai dezvoltat. Il astept pe urmatorul;)
Mult’am fain ambelor Andrushti! 
Comments