Da, şi anul ăsta este iarnă grea. Da, şi anul ăsta ninge mult. Da, şi anul ăsta bate vântul şi avem viscol puternic. Nu e nicio surpriză. După cum drumurile blocate de zăpadă devin ceva aproape normal. Se întâmplă şi în Statele Unite, şi în Canada, şi în Germania şi în toate ţările în care ninge, indiferent de gradul de civilizaţie şi dezvoltare. Încă nu reuşim să ne punem de-a curmezişul hachiţelor naturii, aşa că ar fi mai bine să încercăm pur şi simplu să supravieţuim.

Şi atunci de ce rămân sute de oameni înzăpeziţi pe drumuri, în maşini fără anvelope de iarnă, fără lanţuri antiderapante, fără o pungă de nisip sau sare, fără provizii, fără benzină suficientă ?

 Nu vreau să aud că sunt oameni care au avut urgenţe, este imposibil aşa ceva, or fi unul-doi, dar nu toţi. Voiam să merg în weekend până la Bucureşti, cu maşina. Am anvelope mixte, dar noi, care nu m-au trădat niciodată iarna asta. Dar m-am uitat la televizor, am căutat prognoze şi pe net şi am aflat că partea de sud a ţării urma să fie în cod portocaliu de viscol. Am scos nasul din oraş la ora 6 dimineaţa, am văzut că începea să ningă şi am renunţat la drumul spre Bucureşti, în favoarea unuia spre Iaşi.  Într-o zonă care nu era ameninţată de viscol în următoarele zile. Dacă şi spre nordul Moldovei erau anunţate ninsori şi viscol, renunţam la drum. Sigur, nu am avut o urgenţă, dar, repet, sunt sigur că nu toţi cei înzăpeziţi au plecat la drum de nevoie…

Iar acum stau liniştiti la laptop şi scriu de la căldurică. Nu tremur în maşina acoperită de zăpadă, cu benzina terminată, eşuat într-un şanţ, fără mâncare şi apă, aşteptând armata. Nu dau interviuri din maşină despre cât de incompetente sunt autorităţile astea, domnule, că nu reuşesc să deszăpezească drumurile şi au uitat de noi ! Nu stau pe autostrada aştepând să vină autoplatforma care să ridice epava maşinii mele, după o ciocnire în lanţ. Nu spun “drumul era bun, dar a apărut o porţiune cu gheaţă şi m-a surprins. Am derapat şi m-am lovit de maşinile din faţă”. E iarnă, oameni buni. E normal să te aştepţi să dai şi peste o porţiune cu gheaţă pe un drum de câteva sute de kilometri lungime, chiar dacă arată impecabil o perioadă.

E viscol, cod portocaliu, roşu, zăpadă peste tot, cât vezi cu ochii ? Nu ai o urgenţă, un caz extraordinar ? Atunci e simplu să supravieţuieşti: nu pleca la drum cu maşina. Nu calcula pe sistemul “Mie nu mi se poate întâmpla”. Nu te gândi “Ăştia de la Ştiri sunt nebuni, nu poate fi aşa de rău”. Ai o Dacia 1300 şi i-ai pus cauciucuri de iarnă pe faţă şi vrei să ajungi la ţară, la socri, că ţi s-a terminat vinul ? Ştiu că pare incredibil, dar dacă e cod roşu de viscol şi ninsoare s-ar putea să mori îngheţat în Dacie cu tot cu nevasta şi copilul, după câteva zeci de ore de chin. Anvelopele de iarnă nu garantează supravieţuirea în condiţii de iarnă grea. Nu scrie nicăieri pe etichetă că veţi rămâne în viaţă după o noapte în ger. Şi nu, autorităţile nu sunt vinovate pentru chestia asta. Când ninge zeci de ore la rând, când bate vântul cu 120 kmh, când se înzăpezesc şi utilajele de deszăpezire, iar şcolile, gările şi aeroporturile sunt închise, supravieţuirea unui individ nu depinde numai de ce fac autorităţile. Ci şi de felul în care îi funcţionează creierul. În alte vremuri, asta se numea selecţie naturală…