Azi am fost până la Bucureşti, cu maşina. Şi am trăit, în sfârşit, bucuria nevinovată de a vedea un prost pedepsit pentru prostia sa. Da, exisă şi astfel de miracole. Mă grăbeam un pic, aşa că nu am oprit să îl fotografiez, dar povestea e clară şi nu necesită neapărat imagini…

Ora 8, pe undeva, prin judeţul Buzău, pe drum cu o singură bandă pe sens: un nene cu un Ford aflat în faţa mea începe o depăşire. Ajunge în dreptul maşinii depăşite, iar în faţa sa începe depăşire şi un Fiesta vechi, cu numere de Italia, care urma să fie depăşit. Practic, se bagă ca – scuzaţi – boul şi cretinul şi sinucigaşul, în faţa ăluia aflat în plină depăşire. Flashuri, claxoane, nimic. Boul cu numere de Italia îşi face depşirea şi mai bagă un slalom mic, pe linie continuă. Eu zic, profetic (am martoră !): “Pe boul ăsta o să-l vedem, probabil, într-un stâlp”. Mai mergem cam 2-3 minute, intrăm într-o localitate şi traficul se îngreunează.  Şi trecem pe lângă două maşini implicate într-un accident. Şi (o, da, vă mulţumesc vouă, zeităţi ale traficului rutier, care totuşi existaţi), maşina care lovise din spate altă maşină era chiar Fiesta condusă de cretinul cu numere italiene. Nu părea italian, că era cam întunecat la faţă. Şi nu numai de supărare. Aşa era culoarea naturală.

Botul maşinii lui era făcut praf, la fel ca şi spatele maşinii “victimă”. Nu vreau să par răutăcios, de obicei nici nu sunt, dar îl văzusem pe tâmpit cum îşi bătea joc de ceilalţi oameni şi se juca cu vieţile noastre. Mergea şi puţin sânge, dar se pare că cineva s-a gândit să-i dea, pentru început, doar un avertisment. Bun şi ăsta, mi-a făcut ziua mai frumoasă. Iar şoferul blocat de el în depăşire cred că l-a şi salutat cu bucurie şi cu semnele binemeritate…