REPORTER LIBER

Azi am regasit o bucatica de Romanie, la firma de curierat Eastlines, cu care trimit(eam) coletele in tara. O doamna (lady, in engleza) mi-a spus ca sunt un client neserios, doar pentru ca un curier (nu al lor, ca apeleaza la DHL, TNT, UK Mail si alte firme) nu a reusit sa ma gaseasca acasa (desi eram acasa) si nu a preluat coletul pe care trebuia sa il trimit la Eastlines Londra si apoi ei sa il trimita in Bacau, Romania. Asa ca am aflat (pe banii mei, ca eu i-am sunat) ca sunt neserios. Nu am apucat sa spun mare lucru, pentru ca angajata Eastlines era in verva si avea sa-mi spuna multe lucruri. Nimic util, din pacate. Ce dor mi-era de Romania… )))

P.S.: de dragul obiectivitatii jurnalistice si al adevarului, trebuie sa mentionez ca toate coletele trimise cu Eastlines au ajuns pana acum cu bine la destinatie, iar serviciile lor au fost ireprosabile. Iaca si putina reclama gratuita, dar meritata. Insa daca tocmai de la ei aflu adevaruri triste, cum ca as fi neserios, trebuie sa ma gandesc serios la o alternativa. Ma mai gandesc.

Angajatul “ideal”

Hm…m-am gândit să fac portretul angajatului ideal din presă. Ideal pentru patronii și șefii cretini. Nu pentru ăia inteligenți (tot mai puțini, din păcate, în acest domeniu). Cum voi explica și la final, e bazat în cea mai mare parte pe experiențe din ultimii 12 ani, trăite, auzite, văzute, aflate, mai ales din trecut. Pentru că prezentul nu poate fi decât un punct de plecare foarte bun pentru viitor, iar în prezent totul este minunat și frumos. Așa gândesc eu, optimistul. Deci. Angajatul ideal al unui patron de presă trebuie:
- să nu aibă niciun interes pentru viața personală, familie și mizerii din astea, care i-ar putea afecta randamentul;
- să nu contrazică niciodată șeful, nici măcar la cretinisme evidente ;
- să aibă o atitudine de sclav 24 din 24 și să nu gândească prea mult ;
- să cunoască limba română la nivelul clasei a cincea ;
- să nu aibă păreri personale în legătură cu ceea ce trebuie să facă;
- să posede permis de conducere, mașină personală și să o folosească non-stop la deplasările de serviciu;
- să facă documentare, să facă fotografii de nivel de fotoreporter profesionist, chiar dacă nu are pregătire în acest domeniu, să fie șofer, ziarist, femeie de serviciu, să aibă cunoștințe solide IT, eventual să fie și agent de publicitate, dar să accepte să facă toate astea pentru un salariu de șofer de autobuz (valabil mai ales în presa locală).
- să accepte fără comentarii crizele de isterie ale șefilor (obicei specific mai ales șefilor-femei, mai ales dacă sunt cretine din naștere și au probleme cu nervii) continue reading…