CODRIN POP

Lumea noastră, văzută din Bedfordshire

Browsing Posts tagged Anglia

ThatcherAm vazut ”The Iron Lady” pe Channel 4 si sunt incantat pentru ca, in sfarsit, am gasit un film memorabil. Meryl Streep merita nu un Oscar, ci zece. Iar Margaret Thatcher e unul din “motivele” pentru care Marea Britanie este acolo unde este, din punct de vedere economic, politic, social… Un film impresionant.
Si ultima data cand am fost impresionat cu adevarat de un film…chiar nu-mi aduc aminte cand a fost. Chiar mai mult decat atat, a fost un film emotionant, daca stai sa te gandesti ca toti putem ajunge candva sa vorbim singuri, sa fim bantuiti de decizii sau greseli din trecut, sa depindem de altii. Toti, indiferent de cata putere am avut, cine am fost si chiar ce am facut. Viata e scurta de tot, putem deveni si face ce gandim ca putem deveni si face, ne putem gandi singuri destinul. Trebuie sa facem asta cat avem timp si suntem sanatosi. Putem sa ne decidem destinul. Pana la un punct, cel putin…
Pe scurt, cum a spus Margaret Thatcher, citandu-l pe Lao Tse (cred): “Watch your thoughts for they become words. Watch your words for they become actions. Watch your actions for they become… habits. Watch your habits, for they become your character. And watch your character, for it becomes your destiny! What we think we become”.

In Romania, cu 550 de euro iti poti lua o Dacia 1310 din 1998, cu vreo 80.000 km la bord. Din cate stiu, nu are servodirectie, airbaguri, geamuri electrice, ABS, EBD, ESP si multe alte chestii. Sau vreun Opel sau Renault din ’93 cu 290.000 km la bord. Sau ceva un picut mai bun, doar daca ai noroc.

In Anglia, cu aceiasi bani, dupa ce am vandut micutul Fiat Seicento visiniu, am cumparat pe eBay un Citroen Xsara, o masina de care aveam nevoie temporar, dar care chiar a inceput sa-mi placa. Am vandut Fiatul mult mai repede decat estimasem, asa ca am avut la dispozitie 20 de minute sa caut o masina, ca sa nu raman pe jos in ziua respectiva. Si am gasit o Xsara visinie, foarte ieftina. Am luat-o, gandindu-ma ca poate ma tine o saptamana-doua, pana gasesc ceva decent :)  Acum o am de vreo 2 luni si chiar sunt multumit de ea, e absolut ok pentru o masina veche, fara pretentii. In Romania obtii pentru banii astia un volan, patru roti si niste tabla, in Anglia ai o masina decenta, cu servo, ABS, geamuri si trapa electrice, airbaguri, jante aliaj, niste scaune extreeeeeem de confortabile si un motor de 1.4 decent, silentios si “reliable”. O masina in general surprinzator de placuta si bine legata pentru o vechitura second-hand. Desi trebuia sa fie doar ceva insignifiant, o includ in istoria auto personala. Este, oficial, a sasea (dupa Oltcit Club11 RM’90, Citroen AX’93, Kia Picanto2006, Suzuki Swift 2010 si Fiat Seicento 2001).

Acum mi s-a pus pata pe motorizarile Diesel, asa ca urmatoarea masina va fi un diesel cu motor micut, economic. Carburantul e cam 1.40 £/litru, asa ca motoarele “nesatule” nu sunt printre favoritele mele. Dupa 14 ani de condus “benzinare” aproape zi de zi, sa vad cum o sa ma impac cu o lenesa pe motorina. Desi am condus cateva zile un Lupo cu motor de 1.7 diesel si era foarte fasnet. Revin cu amanunte din noua mea viata de sofer lent, dupa ce gasesc un Diesel convenabil… :)

UPDATE 06.12.11: Xsara e de vanzare (in UK) s-a vandut. Cu profit :)

M-am gandit ca e momentul sa impartasesc cate ceva din intelepciunea mea popoarelor lumii, presedintilor si regilor,dar si oamenilor simpli, astfel incat popoarele care vor trai in viitor pe aceasta planeta sa evite tot felul de neplaceri. :) Gratis, deocamdata.
Asa ca astazi ofer primul sfat, dedicat cuceritorilor de teritorii, colonizatorilor, razboinicilor, etc.: stati cuminti la voi acasa, ca peste 100, 300, 500 sau 1.000 de ani se va intoarce roata si urmasii urmasilor vostri vor fi invadati de urmasii urmasilor celor pe care i-ati cucerit voi acum ‘jde mii de ani.
Aceasta teorema, axioma sau cum s-o chema se bazeaza pe o constructie logica argumentata complex, dar nu necesariamente exhaustiv, care are drept piatra de temelie ceea ce se intampla in prezent. Spun “prezent” deoarece acesta este cuvantul prin care incercam in mod conventional sa portretizam o perioada care, fara o asemenea conventie, ar fi imposibil de definit, deoarece, desi la prima vedere pare concreta, in realitate este abstracta, “mai abstracta” – daca imi pot permite aceasta deviatie de la conventionalitatea cuvintelor – decat trecutul sau viitorul. Dar despre trecut si viitor, cu alta ocazie, cand vor fi tratate la timpul prezent.
Sa revenim. Ce se intampla in prezent, ce sprijina constructia mea logica si concluzia inteleapta si utila pe care, in marinimia mea, o impartasesc popoarelor lumii ?
Acum multi ani (nu risc sa spun cati, ca nu am mai pus mana pe-o carte de istorie din copilarie) romanii (care aveau treburi pe la Roma si in general pe teritoriul care acum gazduieste Italia) s-au pus pe cucerit popor dupa popor, teritoriu dupa teritoriu. O chestie faina, ca asa au aparut filmele gen “Columna” si jocul ala cu soldatei din plastic, albi si rosii, “Dacii si Romanii”, parca. Au mai fost si alte consecinte, casatoriile mixte fiind gustate de ex-combatanti si cuceritoarele locale. Bun. Sa nu divagam, pentru ca am bagateliza o teorie totusi interesanta.
Dupa niste ani, sute de mii de urmasi ai lui Decebal si Traian au luat cu asalt Italia si au cucerit piata locurilor de munca (legale si ne-). Evident, armata de romanasi a avut si ajutoare, de la populatia de culoare care s-a aciuat cumva pe teritoriul Romaniei, iar de-a lungul anilor s-a inmultit in mod necontrolat si periculos, pentru ca nu a fost nimeni care sa ii mai tempereze. Culmea ironiei, tiganii nostri s-ar chema in mod oficial rromi, asa ca bietii de ei au cazut in confuzie si au crezut ca au ajuns acasa, drept pentru care au inceput sa isi ia singuri ceea ce credeau ca e al lor din motive istorice: masini, portofele, carduri bancare, bani, femei, rulote si in general cam tot ce le cadea in mana.
E primul argument in favoarea a ceea ce am spus mai sus. Colonizati, iar peste 2000 de ani sau chiar mai repede, veti fi la randul vostru colonizati. Poate chiar mai rau decat ati facut-o voi…

Al doilea argument vine din Anglia a.k.a Marea Britanie, United Kingdom sau tara Beatlesilor. Acum ceva timp (aici chiar sunt in ceatza) s-au apucat omuletii si au cucerit bucata de pamant dupa bucata de pamant. Si-au bagat nasul si prin India, unde s-au apucat sa-i invete pe bastinasi engleza, sa-i dreseze si sa ii ajute sa-si adune mai eficient mirodeniile, metalele pretioase si alte minunatii, pe care nu aveau unde le depozita si s-au bucurat probabil sa afle ca suspusii Reginei se ofera se le pastreze bine cateva sute de ani de-atunci incolo. Numai ca istoria face glume, iar acum vezi din cand in cand englezi care se plang – discret, e drept – ca din cauza indienilor si pakistanezilor – si altor minoritati vizibile sau nu – nu mai sunt locuri de munca.
Plus ca m-am lovit si eu de invazia culinara, e ceva de speriat. Nu vezi supermarket fara curry de 6-7 feluri, tikka masala, garam massala, biryani, chapati, tandoori, naan bread, mirodenii de 77 de culori si arome, dal, ardei iuti la modul violent (ar trebui interzisi dupa parerea mea) si multe alte chestii, atat in magazine cat si in puzderia de restaurante indiene, pakistaneze si de alte culori si natii. Nu-i neaparat rau, e frumos, e colorat totul, dar parca au exagerat un pic, cand au decis sa-si lase tara pe jumatate goala si au venit incoace.
Deci colonizarea Indiei – cu sau fara succes, cum a fost ea – are acum reversul: invazia pasnica a sute de mii (or fi milioane ? posibil…) de indieni si vecini de-ai lor, care au accentul ala delicios cand vorbesc in engleza.

Teorema e demonstrata complet, coerent si corect. Si asa i-am gasit si numele, chiar acum, pe loc, spontan: Teorema COCOCO privind colonizarea reversibila ineluctabila. Fuga la dictionar ! (eu asa am facut). Desi…la naiba…daca stra-stra-mega-strabunicii nostri aveau inspiratia sa dea o fuga pana in Germania si sa o faca teritoriu daco-romanesc…va dati seama…conform teoriei COCOCO, acum am fi avut sute de mii de nemti veniti la munca in Romania.
Si tiganii nostri ar fi avut si ei de lucru aici, fara sa mai fie nevoie sa plece sa ne faca de ras…ca daca ii aveau pe nemti la noi acasa… aia ocupati cu munca, puradeii, hap ! la buzunarul neamtului, in ziua de salariu. Daca ma nasteam cu 1000 de ani in urma…si aveam si internet si blog…si-mi urma poporul sfatul…acum ne-ar fi cerut nemtii vize de munca si ar fi venit sa ne fure Loganurile, sa le faca acte false si sa le vanda in Ucraina si Rusia…
Good night si nu va apucati de cucerit ! Ca e cu efect intarziat. Si ineluctabil, cum spuneam :)

Azi am regasit o bucatica de Romanie, la firma de curierat Eastlines, cu care trimit(eam) coletele in tara. O doamna (lady, in engleza) mi-a spus ca sunt un client neserios, doar pentru ca un curier (nu al lor, ca apeleaza la DHL, TNT, UK Mail si alte firme) nu a reusit sa ma gaseasca acasa (desi eram acasa) si nu a preluat coletul pe care trebuia sa il trimit la Eastlines Londra si apoi ei sa il trimita in Bacau, Romania. Asa ca am aflat (pe banii mei, ca eu i-am sunat) ca sunt neserios. Nu am apucat sa spun mare lucru, pentru ca angajata Eastlines era in verva si avea sa-mi spuna multe lucruri. Nimic util, din pacate. Ce dor mi-era de Romania… :) )))

P.S.: de dragul obiectivitatii jurnalistice si al adevarului, trebuie sa mentionez ca toate coletele trimise cu Eastlines au ajuns pana acum cu bine la destinatie, iar serviciile lor au fost ireprosabile. Iaca si putina reclama gratuita, dar meritata. Insa daca tocmai de la ei aflu adevaruri triste, cum ca as fi neserios, trebuie sa ma gandesc serios la o alternativa. Ma mai gandesc.

Val si blogul lui  (un blog cu scrieri altfel decat pe alte bloguri, amarui, colorate si uneori doar un pic dulci-acrisoare, care te pun pe ganduri si iti lasa mereu un gust greu de definit), pe care nu-l mai citisem de ceva timp, mi-au amintit de o alta minunatie de blog, de care am uitat in ultimele luni: Japonia, departe, aproape. Merita citit fiecare milimetru de text de-acolo, merita vazuta cu zoom maxim si cu ochii mari fiecare poza.

Dar nu despre asta vreau sa scriu. Nici macar despre tsunami, solidaritate, modul in care au reactionat japonezii in fata unui dezastru. Ci despre cat de deprimanta este diferenta dintre lumea civilizata si tara in care, din pacate sau din fericire, ne-am nascut. Nici macar nu putem face comparatii intre tari, intre oamenii care le populeaza. Si nu, Anglia nu e raiul pe pamant.

Sunt si aici probleme, nu merge totul perfect. Iar confortul, linistea, seninatatea si bucuria de a trai nu sunt date in primul rand de strazile curate si fara gropi, de trenurile care vin si pleaca la timp sau de politistii zambitori, discreti si gata oricand sa te ajute. Nici de salariile decente, preturile omenesti din supermaketuri, spitalele curate si autostrazile impecabile ori emisiunile de bun simt de la televiziuni. Sunt si astea importante, contribuie si ele la diferenta imensa. Poate nici macar respectul fata de spatiile verzi, de copaci (magnoliile arata minunat in fata unei casute, pe un covor de gazon verde), de natura, total diferit de ce se intampla la noi.

Nu. Ceea ce face totul diferit – cel putin, pentru mine – e atitudinea oamenilor fata de ceilalti oameni. Faptul ca iti zambeste fara motiv sau interes un strain, la cumparaturi, un “Bless you !” adresat de o batranica ce te-a auzit stranutand in supermarket, femeia care abia daca te cunoaste si care te intreaba daca esti bine, pe care o intrebi, la randul tau, acelasi lucru, dupa ce i-ai multumit politicos. Nu, sa nu fim naivi (chiar am momente in care ma loveste cinismul, ce-i drept, tot mai rare), nu le pasa cu adevarat, nu are nimeni in lumea asta timp sa se intereseze cu adevarat daca unui strain oarecare de pe strada ii este bine. Ar fi absurd. Dar, oricat de artificiala ar fi politetea asta, ea ofera un anumit confort. Tine de educatie, de bun simt, de regulile de convietuire intr-o societate. Nu te inghesui, nu ii impingi pe ceilalti, lasi pe cineva grabit sa treaca in fata ta, iar altul te va lasa la randul lui. Zambesti cand platesti la casa, zambesti cand dai restul clientului, zambesti cand ii aduci corespondenta sau ii spui din fuga un “Cheers!” daca a schitat o miscare ca sa iti faca putin loc pe langa el, in timp ce-ti faci joggingul de dimineata. Nu trantesti, nu te repezi, nu ii iei altuia de sub nas ce a comandat inaintea ta. E de-ajuns sa fii corect. Sa nu trisezi, sa nu furi centimetri daca e coada la ghiseu, sa nu te repezi spre casa de marcat, daca se mai apropie cineva. Sa nu iei sacosa cu carti lasata/donata de cineva la usa unui charity-shop, in strada. Sa respecti si sa-ti primesti dovezile de respect cu gratie. Sa stii sa ii multumesti unui strain pentru orice maruntis, si sa accepti scuzele cuiva cu zambetul pe buze. Sa-i multumesti cu un zambet sau un gest marunt soferului care a oprit la trecerea de pietoni, ca sa iti acorde prioritate, desi tu erai la 3-4 metri distanta de marginea trotuarului. Chiar daca trebuie sa faci asta de 20 de ori pe zi. E chiar simplu. Probabil cu atat e mai frustrant sa stii cat de imposibil e de realizat asa ceva in Romania, cu cat e mai simplu in Anglia.

Sa vezi oameni zambindu-si unii altora, fara sa se cunoasca, e o experienta de-a dreptul spectaculoasa, mai ales pentru un om venit din Romania. Importanta bunului-simt, a elementarei politeti, a comunicarii, mi-a fost si mai clara in timpul vacantei in Romania. Dupa cateva luni petrecute in Anglia, mi-au sarit in ochi mitocaniile, gesturile nelalocul lor, nesimtirea.

Oamenii care te imping ca sa-si faca loc, cersetorii care-ti arunca apa pe parbriz, fie ca vrei, fie ca nu, idiotii din trafic, care te pun in pericol in fiecare secunda. Masinile care trec razant pe langa tine pe “zebra”, la cativa centimetri sa te spulbere. Dobitocii care asculta manele cretine la maxim, in blocurile cenusii sau in BMW-uri de 12 ani, prin centrul vreunui targ prafuit. Mizeria de la televiziuni, cu gunoaie umane transformate in vedete, care divorteaza, se bat, se umilesc, incurajate de moderatori jenanti. Emisiuni de ore intregi, cu neica-nimeni invitati sa spuna ce ar trebui sa faca japonezii, de ce au sau nu au dreptate americanii, libienii, afganii, francezii, nemtii,  ce cutremur va avea loc peste doua zile, cand vine sfarsitul lumii. Neica-nimeni capabili sa vorbeasca ore in sir despre orice, tratati de televiziuni ca si cum ar sti despre ce vorbesc, ca si cum ar fi somitati in vreun domeniu. Iti vine sa urli: “Baaaaaa…..chiar a innebunit lumea in tara asta ? Treziti-va, puneti osul la munca, lasati scandalul, mizeria, barfa. Educati-va copiii, sa invete sa munceasca, sa vorbeasca si sa scrie corect, sa zambeasca, sa respecte, sa stie cum sa accepte demn victoriile si esecurile in viata, nu sa isi doreasca sa fie dedetevei, columbeni sau zavorance !!!”. Cine are interes sa transforme 90 % din populatie in tampiti, in niste legume ? Ca asta se intampla.

Daca lucrezi in strainatate, o vacanta in Romania are toate sansele sa te faca sa te bucuri ca ai un bilet de intoarcere. In Anglia, in Franta, chiar in Italia. In Canada, State sau, de ce nu, Japonia.

Si nu, nu mi-e rusine sa spun ca-s roman si (inca) nu m-am lovit de oameni cu prejudecati legate de nationalitate sau cetatenie. Mi-e rusine doar sa traiesc in Romania, o tara care pare sortita mojiciei, mitocaniei, prostului-gust si mizeriei morale. O tara lovita parca zilnic de cate un tsunami, in care oamenii nu au chef, vlaga, educatie, responsabilitate, bun-simt, imaginatie, nimic din ceea ce ar fi necesar unei reconstructii.

Stiu ca poate sa para doar ceva ”la moda”, dar pot sa jur ca gandul asta mi-a aparut printr-un colt al mintii cu mult inainte de tsunami si de reactia extraordinara a unui popor miraculos: mi-as dori sa ma fi nascut in Japonia. Nu ma intrebati de ce, sunt prea multe motive.

Dar daca eram japonez, probabil nu as fi spus toate lucrurile astea despre Romania. Nu mi-ar fi permis educatia…

Probabil ati observat ca in ultimele zile nu am mai scris nimic. Explicatia e simpla: mi-a fost lene. Si incepe sa-mi iasa din reflex sentimentul ca am obligatia sa scriu ceva in fiecare zi. Asa ca nu am mai scris. Asta nu inseamna ca nu voi scrie mai des. Deocamdata ma bucur de atmosfera de Craciun care mi se pare un pic exagerata, fata de cea cu care eram obisnuit in Romania. In schimb ma bucur ca posturile de radio transmit tot mai des melodii de Craciun si de iarna, pe care imi place sa le ascult in masina.
Daca ma intrebati ce-mi doresc de Craciun, referindu-ma strict la cadouri, si nu la pace in lume, fericire, intalnire cu familia si prietenii etc… as zice ca un Citroen DS m-ar multumi. Cu volan pe stanga. Sau pe dreapta. Cine are nevoie de adresa mea ca sa imi trimita cadoul poate sa imi scrie, ca sa ii ofer si detalii despre preferintele mele…culoare, etc. Multumesc. Daca sunteti mai mult de 3 care vreti sa-mi cumparati un DS vechi, voi fi nevoit sa trag la sorti. Noroc !

Aseara conduceam printr-un orasel din Anglia si la radio a “aparut” melodia lui John Lennon. Am considerat-o un cadou in avans, pentru ziua mea, asa ca acum o pot oferi si cititorilor blogului. Enjoy !

Putin fotbal…

1 comment

Azi am program de fotbal. Acum e Tottenham – Liverpool (cred ca in FA Cup. Sau in campionat. Ma lamuresc eu). Pe BBC Sports era meciul Norwich – Ipswich Town, cu doua echipe de care nu mai auzisem de mult timp. Nu am urmarit meciul, dar mi-a placut atmosfera. Si faptul ca era subtitrat. Ceea ce spuneau comentatorii aparea si pe ecran cu cateva secunde intarziere. Nice.

Tot azi e Steaua – CFR Cluj. Poate fi un meci interesant, intre doua echipe care au nevoie de o victorie ca sa mai spere. La ceva.

Peste vreo 40 de minute incepe Galatasaray – Besiktas, in Turcia. La Galata e antrenor Hagi. Nu stiu daca ma uit la meci, dar e printre optiuni. Daca ar fi jucat Hagi, era altceva. Nu-l pierdeam pentru nimic in lume :)

Din Serie A nu m-a interesat nimic astazi. Din alte sporturi, imi pare rau ca am uitat de meciul de rugby al Romaniei cu Uruguay, in urma caruia Romania s-a calificat la Cupa Mondiala din Noua Zeelanda. Macar rugbystii sa fie mereu in elita, daca fotbalisti nu mai avem…

Un interviu

No comments

Mai gasesc si chestii extraordinare in presa din Romania. In gsp, de exemplu, un interviu pe care l-am citit cu sufletul la gura, cu Dan Puric. E drept ca titlul e ales neinspirat, erau cel putin 5 variante mai bune din ceea ce a spus intervievatul. Dar trec cu vederea, e ziar de sport, pana la urma, si oricum de multe ori are chestii mult mai interesante decat presa “serioasa”. Il gasiti AICI. Pacat ca nu gandesc mai multi ca omul asta.

Am facut cumparaturi in mai multe supermarketuri din cateva orase de pe-aici. Maruntisuri, mancare, nimic senzational. Dar mi se pare extrem de interesant faptul ca au o multime de produse low cost, sa le spun asa. De buna calitate si pe care nu le cumpara neaparat oamenii cu posibilitati materiale scazute, ci toti clientii. Cam toate supermarketurile au si propriile marci, evident mai ieftine decat cele internationale.Sigur, in medie, produsele alimentare si de igiena sunt mai scumpe decat in Romania. Dar clientul nu umple cosul cu statistici, ci cu ceea ce isi permite si ii trebuie.
Cateva exemple. Cu aproximatie. Carne si produse din carne, ca astea mi se par cele mai scumpe: 400 de grame de sunca de porc,gen sunca de Praga, in jur de 1 £. Un pui refrigerat, cam 2 £. Sau 5 £, daca il cumperi de la alt magazin. O bucata de 1,2 kg de carne de porc (spata, cred), fara os, 2,5 £. Sigur, carnea poate ajunge si la 8-12 £ kilogramul. Pestele, la fel. Dar sunt si preturi omenesti.
O cutie mare de fulgi de porumb cu miere si alune: 1 £. Calitate foarte buna. Gasesti si cu 0,70 p (pence), dar si cu 3,5 £.
750 ml de sirop concentrat: 30 p. Sau 1 £.
Paine feliata, mare: 0,47 – 0,60 p. Se poate cumpara si cu 1 £ bucata.
Lapte: 90 p pentru 2 litri si ceva.
Pringles: 1 £. Alte chipsuri/snacksuri: mult mai ieftine.
Gel de dus: 10 p (culmea, cu un miros placut !!!). Adica vreo 50 de bani. Flacon normal, nu pliculet :) Sau 1,5 £. Sau 3 £, daca vrei unul mai scump.
Pizza congelata, excelenta: 1 £. continue reading…