REPORTER LIBER

Nu sunt expert in masini, dar imi place sa cred ca imi dau seama cand o masina e ok si cand e jaf. Am cumparat recent un Citroen C2 ieftin, cam vechitura, tocmai din 2004, si nu ma asteptam la cine stie ce.

Surpriza ! Motorasul HDi de 1.398 cmc are neasteptat de multa vitalitate, e mult mai putin zgomotos decat ma asteptam si inghite deocamdata 5 litri la suta, dar daca m-as forta un pic ar scoate mai bine. Sau poate daca nu ar avea anvelope de 195. Sau daca n-ar fi iarna.

In fine, cert e ca motorul de 1.4 HDi e unul reusit, agil, suficient de silentios si de “harnic”, si excelent din punct de vedere al consumului. Si vorbesc despre un motor de pe o masina alergata aproape opt ani !

Si uite asa, incet-incet, devin fan diesel, dupa ce am detinut si condus numai “benzinare” din 1997 pana in 2011…

Merita, pentru ca fac masini bune, nu foarte scumpe, iar dealerii lor pe care i-am cunoscut la nivel local au fost mereu la inaltime. Ma refer la Doly Iasi, de la care am cumparat Swiftul, si la TopixAuto Bacau, la care nu am ajuns cat de des as fi vrut (nu ma refer la reparatii, evident !). Asa ca am gasit acest articol pe Facebook-ul TopixAuto si m-am gandit sa vi-l ofer, ca sa va ajut sa alegeti mai usor masina visurilor voastre sau, hai sa nu exagerez, macar o masina care sa va multumeasca prin raportul pret-calitate.

Am cateva masini care mi-au atras de ceva timp atentia, prin felul in care arata. Si nu e vorba de OZN-uri, ca Aston Martin Vantage, McLaren Mercedes sau Lambo Murcielago. Nu, nu chestii de  200.000 de euro, pentru ca la pretul asta ar fi infractiune sa nu-ti dea o masina (si) frumoasa. Aproape ca m-am impacat cu ideea ca nu o sa am niciodata un McLaren Mercedes. Nu unul nou-nout, oricum. Asta e. Nu putem avea toti ”avioane”. In principiu, trebuie sa ma orientez spre chestii mai accesibile, ca nu putem fi toti miliardari. Asa ca aici ma refer la cele care au preturi mai omenesti. Nu mici, dar nici imposibile pentru un om obisnuit.

Iar in perioada asta ma intereseaza foarte mult frumusetea. Felul in care arata. Motorizarea ti-o poti alege, la fel si dotarile, echipamentele, insa felul in care masina arata nu il poti schimba. Asa ca sa vedem care ar fi frumusetile din fanteziile mele auto. Frumusetile accesibile. Nu neaparat cele mai noi, cele mai rapide, cele mai hi-tech, cele mai nu stiu cum, cele mai cele. Ci doar cele care-mi plac. Daca uit vreuna, fac update cat de curand, fiti linistiti.

Volkswagen Scirocco. Chiar imi place. Arata cumva. Mai multe detalii despre masina, pe site-ul Wolkswagen, bineinteles. Cam 17.000 – 18.000 de euro, cel mai ieftin model. Rezonabil. Evident, as prefera un motor cu oarecare personalitate. Benzina, obligatoriu.

Renault Megane Coupe. Nu stiu a cata editie e cea de anul asta, ca au scos si astia modelele unul dupa altul. Noul Megane e mereu altul. Peste trei luni va aparea altul, tot nou. In fine. E problema lor. Problema mea e ca am asa, un fel de prejudecata legata de marca Renault, pe care mi-o cam scoate din cap felul in care arata coupe-ul lor. Alte detalii, pe site-ul Renault. Incerc sa ma abtin de la varianta Sport, ca se duce pe la vreo 25.000 de euro. Dar cu 16.000 – 17.000 poti cumpara o masina frumoasa foc. Se “bate” cu Scirocco.

Kia ProCee’d. Acum un an – doi mi-as fi vandut un sfert de rinichi pentru ea. Mai ales ca o puteam cumpara cu un zece mii plus trei rable. Pana la urma, a fost invinsa de Suzuki Swift, datorita pretului si dotarilor. Ramane una din frumoasele la care ma uit din cand in cand, dar nu mai este pe locul unu. Si ea a vut face-lifturi, schimbari, si a ajuns si mai frumoasa. Pleaca de la 12.200 pe website-ul Kia Romania. Chiar e un pret interesant. Dar parca tot pe locul 3 ramane pentru mine. Kia are si avantajul ca o cunosc, dupa ce am avut Picanta vreo patru ani si am fost foarte multumit de ea.

Revin cu altele, daca imi mai vin idei

In ultimele doua zile am condus pe A 2 (autostrada care face legatura intre Londra si Dover) si in orasul Canterbury. Conduc, evident, o masina cu volan pe dreapta. Nu e foarte confortabil pentru cineva care a condus 13 ani pe cealalta parte a drumului. Insa te obisnuiesti. Iar aici ceilalti soferi sunt mult mai dispusi sa ierte greselile colegilor de trafic.

Desi am mai gresit cate ceva de 5-6 ori, doar o singura data am fost claxonat de cineva din spate. In rest, liniste si oameni rabdatori. Ce-i drept, si eu i-am iertat pe doi grabiti care nu mi-au acordat prioritate la “roundabouts” (sensuri giratorii). E un pic ciudat. Intri in roundabout si trebuie sa te uiti in dreapta, pentru ca de acolo vin cei care au prioritate.

Nu e foarte complicat, dar trebuie mai multa atentie decat de obicei. In localitati, limita de viteza este, din cate am vazut pana acum, de 30 mile pe ora. Sau 40 mph in cazul strazilor mai largi. Pe autostrada limita era de 70 mph. Nu am mers cu mai mult de 60 mph, am stat doar pe prima banda si i-am admirat cuminte pe cei care “zburau” pe langa mine pe banda a doua sau a treia.

Imi plac la nebunie Mini-urile de tip vechi, din anii 70-80. Plus niste masinute decapotabile joase si micute, tot asa, mai de moda veche

In doua zile de condus, mi s-a intamplat o singura data ca, la o intersectie care nu era aglomerata, sa ma pozitionez linistit pe partea dreapta, asteptand sa se faca verde. Si intrebandu-ma de ce imi da flashuri un domn din fata Mi-am dat seama ca nu eram pe partea corecta a drumului, asa ca am revenit imediat unde imi era locul, adica in stanga. I-am multumit celui care m-a atentionat. Nu am fost nici injurat, nici nu mi s-au facut semne obscene, nici macar nu s-a incruntat la mine cineva. Cam atat despre trafic, deocamdata, dar in mod sigur voi mai avea ce povesti, de la bordul Fiatului Bravo, cu motor de 2 litri, pe  benzina, pe care il conduc deocamdata.

Astăzi, în a doua zi a festivalului Maşina de presă, jurnaliştii înscrişi au chinuit paisprezece vehicule din categoria “SUV”. Au fost şi off-road-uri adevărate şi urbane, şi mixte. Mie mi-au plăcut cel mai mult Range Rover Sport şi Mitsubishi Pajero, dar şi L 200, iar printre surprizele plăcute aş enumera Dacia Duster şi Skoda Yeti, ţinând cont şi de preţ. Nici Nissan Murano nu e rău deloc. În aceeaşi zi am condus şi Skodele (Fabia, Superb şi Octavia). Plus Audi A 3 şi Volkswagen Polo.

Seara mi-a adus un binemeritat masaj din partea Mercedesului S Klasse absolut minunat pe care l-am condus înceeeeet, ca să prelungesc la maxim plăcerea de a trăi pentru câteva momente într-o lume cu totul diferită de cea a maşinilor “normale”.

Mi-au rămas nouă maşini de testat duminică. Nu doar maşinile primesc note, ci şi noi, jurnaliştii. Primii cinci se vor califica în finală, unde vor participa la probe, cred, de îndemânare. Sau aşa ceva. Oricum, tot probe cu volanul în mână. Lupta este echilibrată, oricine poate să se califice.

Adevărul e că Volkswagen Sharan e o denumire lungă şi complicată. Literele alea cromate costă şi ele ceva prin târg, cred că tre’ să fie vreo 5 lei bucata. Aşa că dacă ai maşină cu nume lung şi nici nu buchiseşti foarte bine, mai bine faci ca domnul cu maşina din imagine, şi le pui cum apuci. Până la urmă, cine vrea tot înţelege corect. E fix ca la mesajele alea sublimitatoare, sau subliminele, cum s-or chema…

Uneori am chef să mă simt bine în trafic. Sunt mici lucruri care te fac să îţi fie mai drag să conduci, aşa că le recomand cu căldură oricui. Încercaţi să:

- lăsaţi un şofer grăbit să se bage în faţa dumneavoastră. Cei mai mulţi vă vor mulţumi

- acordaţi prioritate unui pieton chiar dacă schimbarea semaforului de pe verde pe roşu îl surprinde pe marcaj

- zâmbiţi îngăduitor cretinului care face spume la gură cu sau fără motiv

- îi faceţi loc şi lui Dorel cu maşina de gunoi, pe aleea îngustă de la bloc. Nu sunt mari şanse să-şi arate aprecierea, dar face bine la starea de spirit

- lăsaţi să traverseze căţelul care foloseşte trecerea de pietoni tocmai pentru că a văzut că oamenii care trec pe-acolo nu sunt loviţi de maşini. Majoritatea.

- nu claxonaţi inutil, dacă sunteţi blocat în trafic. Claxonatul nu face decât să crească niveluld e nervozitate propriu şi pe al celorlalţi

- arătaţi îngăduinţă pentru începătorii cărora li se opreşte motorul la semafor, îngălaţii de la Mama Natură care uită să plece la verde sau posesorii de Dacii din 1973 care se strică în faţa dumneavoastră

- dacă aveţi o maşină decentă, lăsaţi-o, atunci când condiţiile de drum o permit, să vă bucure şi să vă ofere senzaţiile pe care le meritaţi

- nu vă enervaţi. Ascultaţi muzică, bucuraţi-vă de condus, admiraţi “natura”, dar,mai presus de toate, nu vă enervaţi ! E mai bine.

Azi, de la ieşirea din Iaşi până pe la Leţcani am numărat vreo trei maşini de poliţie cu aparat radar. Mi se pare exagerat…
De data asta nu am “luat” nici unul, pentru că am mers încet, menajând maşinuţa. O menajez pentru că e nouă şi nu e recomandată “forjarea” ei la început… Primii 130 de kilometri din “viaţa” ei au fost, de altfel, pe traseul Iaşi – Bacău, pentru că de la Iaşi am ridicat-o, cu kilometrajul la zero. continue reading…