REPORTER LIBER

Prin 2009, parca, au fost alegeri prezidentiale. Eram inca in Romania, asa ca am votat. Cum sunt o fiinta cu un IQ decent, cu o educatie ok si cu principii rezonabile, nu am votat clovnul national Basescu, ci alti candidati. Nu ca as fi fost dat pe spate de candidatii respectivi, dar stiam ca Basescu presedinte inseamna inca o rusine imensa pentru Romania si cetatenii ei. Pana la urma, dezastrul a avut loc, iar Romania are un presedinte de tot rasul, probabil cel mai ridicol din intreaga sa istorie.
Povestea o stim cu totii, Basescu pierdea firesc alegerile daca nu intrau in joc voturile diasporei, ale cetatenilor romani care traiesc in alte tari. Bun. Acum, nici nu ma mai intereseaza daca voturile au fost pe bune sau “inventate”, “gasite”, etc. Se poate spune ca, daca nu veneau voturile diasporei, Basescu nu era acum presedinte, iar romanii aveau un motiv in minus sa le fie jena.

Sa revenim. Eu acum traiesc in Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, asa cred ca se cheama. Pe scurt, UK. LA La niste mii de mile/km de Romania. Sigur, merg in Romania de doua ori pe an (poate trei, in viitor), citesc presa locala (Bacau) si presa nationala, ambele online, si cam atat. La televiziunile romanesti am renuntat, desi le-as putea urmari pe net. Probabil peste un an sau doi sau cinci ma voi intoarce in Romania. Dar deocamdata, sincer, nu imi pasa prea mult de politica de acolo, de presedinte si alte chestii de felul asta. IAr Iar ca mine sunt multi, in UK, Italia, Spania, Franta, etc. Oameni care muncesc. Sau care fura. Sau care cersesc. Sau care stau degeaba. Oricum, oameni un pic rupti de ceea ce se intampla in tara. Unii rupti complet de realitatea romaneasca, altii, ca mine, doar partial. Ca sa nu o lungesc, parerea mea este ca cetatenii romani care traiesc in alte tari nu ar trebui sa voteze.

Poate 90 % din “stranierii” care au votat nu se vor mai intoarce niciodata in Romania. Si atunci, care-i rostul votului ? De ce sa stabileasca ei soarta oamenilor care traiesc, si inca destul de greu, in Romania ? De ce un programator din New York, o piranda cersetoare din Paris, un sef de santier din Manchester sau un somer din Milano sa decida ca in fruntea tarii trebuie sa avem un clovn ? Deciziile trebuie luate de cei care le suporta consecintele, nu de oameni aflatii la mii de kilometri distanta de Romania. Asa ca, atata timp cat voi trai in afara Romaniei, nu voi considera normal sa stabilesc, prin votul meu, cine trebuie sa ii conduca pe romanii de acasa.

Ar trebui sa fie schimbata legislatia, dupa parerea mea.

Presa băcăuană a ajuns jos de tot. Din păcate. Nu, nu pentru că am lăsat eu jurnalismul, pe moment. Nu sunt atât de important. Şi nu a ajuns brusc, ci încet şi sigur. Pentru că patronii de presă preferă să angajeze oameni care să îi pupe prin locurile la care nu ajung singuri. Indiferent de calitatea lor umană sau profesională. Pentru că salariile sunt sub orice critică. Pentru că doar lingăii au şanse să primească de la patron bani destui cât să nu moară de foame. Din păcate, politica de resurse umane a patronilor de presă are consecinţe neplăcute zi de zi, asupra calităţii materialelor publicate.
Orice ediţie a unui cotidian local – fie că e Deşteptarea, Ziarul de Bacău sau Adevărul de Seară – oferă destule motive de amuzament amar. Aşa că nu mă surprinde să văd că nici măcar un redactor-şef nu ştie că virgula nu are ce căuta între subiectul şi predicatul propoziţiei. Mă rog, probabil asta nu contează pentru un corifeu al jurnalismului de Bacău. E doar limba română, putem face ce vrem cu ea, important e să-i placă ziarul stăpânului …
Eu zic că ar mai fi încăput nişte virguliţe: “Ok, am aflat, informatia de la TV, pentru ca, momentan, Prefectura, are o jena, in a, comunica”.
Citiţi ziarele locale. Sunt făcute de profesionişti. Punct. Pardon, virgulă, că oricum nu contează…
Concluzia, că era să uit: la şcoală, domnu’ redactor-şef ! Dar nu aia de partid… ))

…unii dintre cei mai importanţi bloggeri de acum ar fi fost, probabil, tot susţinători ai Puterii. Fără bruma de subtilitate pe care o au acum, când şi când. Probabil că orice îndemn al “tovarăşului” ar fi fost urmat de articole furibunde pe blog, în care s-ar fi înfierat cu mândrie proletară duşmanii poporului. Să zicem că tovarăşu’ s-ar fi supărat, dintr-un motiv sau altul, pe bugetari şi pensionari. Atunci, un zoso al anului 1987 ar fi scris exact asta: “la muncă, nu la întins mâna !”. Nu ar fi scris mizeria asta dezinteresat, poate ar fi fost promovat în partid. Poate ar fi primit dreptul să scrie şi chestii de capul lui, mici picături de libertate. Poate ar fi fost mândru că el nu suge sângele poporului, ca amărâţii ăia care au ridicat glasul împotriva Tătucului. La urma urmei, unii ajung să trăiască bine doar dând sfaturi altora, ce și cum ar trebui să facă. Pe românește, făcând pe deștepții. Fără motiv.

Am urmărit amuzat micile războaie dintre  Mircea Badea și bloggerul Zoso (mă rog, Vali sau cum îl cheamă), Reporter Virtual și Mircea Badea, cârcotașii și Mircea Badea.  Era să ajung la concluzia că Badea e cam zuzu, că se ceartă cu toată lumea. continue reading…

Deci scad salariile bugetarilor, pensiile, ajutoarele de şomaj şi aşa mai departe. Întâiul marinel al ţării ne-a dat vestea asta, nu fără să “înjure” guvernele dinainte de Boc-cioc-poc, că ăia dinainte sunt vinovaţi de toate relele de-acum. Jenant, jale, jumuleală…na, că numai cuvinte cu “J” îmi ies din tastatură, iar următorul ar fi de-a dreptul…jignitor… sau nu neapărat. În fine, avem datorii la FMI, varianta cu TVA mărit nu ebună, ok, strângem cureaua şi mergem înainte. E criză.

Îi înţeleg pe guvernanţi şi pe întâiul guvernant Băsescu, atâta pot, iar îmbogăţirea lor (şi a clientelei politice, a nepoţilor, amantelor, prietenilor) presupune sacrificii importante. Toate escrocheriile unor îmbogăţiţi peste noapte ne costă acum scump. Aşa că hai să facem sacrificii. Ce nu înţeleg este idioţenia celor care se bucură că “doar bugetarii” vor suferi. Îi pot numi – fără teama că exagerez – cretini. În primul rând, bugetarii sunt mulţi. Foarte mulţi. continue reading…