REPORTER LIBER

Jurnalism de relaxare

Browsing Posts tagged Click

Azi am gasit pe gsp un link catre un articolas stupid din can can sau click, nu mai stiu care din ele si oricum nu are nicio importanta. “Dovada” ca Bear Grylls – cel care realizeaza emisiuni despre supravieturie, difuzate in Romania de Discovery Channel - nu mananca doar serpi, paianjeni sau intestine de zebre si camile, ci si mancaruri “alese”. Si era o poza cu Grylls si cativa membri ai echipei sale, mancand ceva normal, sandvisuri sau ma rog, ce mancau ei acolo. Si eu care credeam ca omul asta mananca NUMAI paianjeni, muste, iar de baut, bea NUMAI urina, sange si apa din balti. Ce naiv am fost, multumesc, cancan, mi-ati deschis ochii, dragi jurnalisti !

Inteleg ca revistute cretinoide precum click sau cancan preiau multe din asa-zisele articole, din presa de acelasi nivel din alte tari. Da’ parca sa-ti pui pana si initialele sub asemenea tampenii e prea mult.

Cand lucram la Adverul de Seara Bacau, o sefulitza cretina de la Iasi, presata probabil de alti sefi cretini de la Bucuresti, ne cerea sa producem si cat mai multe mizerii pentru Click. Gen poze cu copilul mort, sa ise vada fatza asa mort cum e, poze cu copilul cand era vesel, sa avem contrast intre veselia de cand era viu si expresia din momentul decesului, chestii de-astea “deontologice”. Declaratii de la mama mortului, de la prietena mortului, de la toti ai mortului. Cat mai “umflate”, cat mai spectaculoase. Morti, multi morti, in general. Morti tineri, batrani, in accidente, in crime. Morti sa fie.  Poze din casa, poze din WC-ul victimei, din tinerete etc.

Sau pur si simplu, la subiectele “serioase”, sondaje stupide cu intrebari stupide pe teme stupide, de cautau unii, saracii, poze prin arhiva, de la sondaje mai vechi si isi intrebau colegul sau colega “Ma, tu ce-ai zice la faza asta?”, ca sa aiba ce scrie. Nasol sa semnezi asemenea articole, mai ales ca erau “corectate” de genii din redactia regionala de la Iasi sau – si mai rau – de la Bucuresti, iar a doua zi te trezeai cu dezacorduri si exprimari cretine, produse de niste idioti, dar semnate de tine.

Orice jurnalist care a lucrat la un ziar stupid cunoaste sentimentul. Un sef cretin se gandeste ca intrebarea pentru sondaj pe care i-a zamislit-o neuronul singuratic este una de geniu, revelatoare, care ajuta materialul. De fapt, intrebarea e una stupida, inutila si care te face sa iti fie rusine sa o pui cuiva. Dar destul despre ADS Iasi. (Apropo, mai exista ?). Sa revenim la click, cancan si alte mizerii.

Nu inteleg de ce oamenii citesc cretinismele astea. Probabil trebuie sa existe si presa facuta de oameni cu IQ sub 90 pentru oameni cu IQ sub 90. Cred ca sub 90 e destul de rau, corectati-ma daca gresesc. Faptul ca si jurnalisti adevarati semneaza – vrand, nevrand – in asemenea “ziare” nu inseamna ca aceste fituici au si vreo valoare.  E o dovada de nesimtire faptul ca patronii trusturilor care le editeaza isi permit sa ceara bani pe ele, fara ca macar sa le tipareasca pe o hartie care sa le confere o minima utilitate – gen hartie igienica.

Asa ca putem sa multumim cancanului ca ne-a oferit descoperirea zilei si le urez celor care conduc cancan, click si alte mizerii sa ne dea cat de curand o stire-bomba, despre inchiderea fituicilor pe motiv de faliment. Asa sa v-ajute ! :)

 

Pe langa banii pe care ii castig in Anglia ma pot astepta la un salariu consistent si din Romania, desi nu mai sunt acolo si, din cate stiu, nu muncesc si in tara. Pe 15 noiembrie 2010 a aparut in Adevarul un articol semnat de “Codrin Pop” ! Adica de mine. Despre Andrei Farmatu, un elev talentat, care joaca fotbal, invata si foarte bine, lucruri pentru care merita felicitari si el si parintii sai. Din cate stiu, eu nu mai lucrez la Adevarul, ba chiar am si lucrat la Realitatea TV dupa ce am plecat de la ADS Bacau. Si nici nu m-a sunat nimeni sa ma intrebe daca sunt de acord sa imi apara semnatura in ziarul respectiv.

Eu inteleg ca noul articol a fost luat cu copy/paste dintr-un articol mai mare, publicat prin iulie 2010, tot in Adevarul (pagina 16 a ADS Bacau, cea de “portret”, parca). Oricum, nu e sfarsitul lumii. Bine ca nu apare numele meu la articolele altora. Ca nu raspund decat de ceea ce am scris sau scriu eu. De astea sunt sigur.

Oricum am avut surprize mai neplacute decat asta cat am lucrat la ADS in noua organizare, cu sedii regionale care le coordoneaza pe cele locale. Si aveam mereu emotii, iar uneori chiar si surprize neplacute (dezacorduri, exprimari incoerente, bucati de text lipsa, etc.), in functie de cine ne “corecta” materialele. Asa-i cand pana si contzopistii de ”biuro” cu manecute, usor agramati, se baga in treaba jurnalistilor… :)

Iar pentru ratatii a caror singura bucurie este sa saliveze pe monitoare cand vad cate o eroare intr-un articol semnat de ziarist, exemplu acesta este elocvent, cred: poti sa “fii publicat” chiar daca nu mai lucrezi de 5 luni la un ziar. Mai ales daca sunt prea multi sefi si sefuleti si sefulete la ziarul respectiv. Cat despre greseli, aparitia lor in ziar nu depinde doar de semnatarul unui articol. Iar uneori nici macar nu apartin celui care semneaza. 

In rest, din partea mea, Adevarul, Adevarul de Seara Bacau si Click au mana libera sa publice oricand materialele documentate de mine in perioada lucrata la ei. La urma urmei, stiu cum e cand au de umplut paginile, fac si ei ce pot, saracii :)

Sa fie primit !

P.S.: Intr-o zi o sa am niste povesti frumoase de spus.

Această postare nu face neapărat obiectul unui blog de știri locale, dar, în calitate de proprietar al acestui spațiu de exprimare, consider că e mai bine să îmi informez cititorii cu privire la schimbările din viața mea profesională. În plus, sfera internetului este plină de zvonaci și răspândaci, plus alți paraziți, și prefer ca informațiile reale cu privire la mine să poată fi găsite “la sursă”.

Așadar, pe 1 septembrie 2010 voi pleca de la SC MEDIA PROMOVALORES SRL, firmă care editează ziarul Click!, unde sunt angajat în calitate de reporter la ziarele Adevărul de Seară Bacău, Adevărul, Click! și la ediția online a ziarului Adevărul. Le mulțumesc și le urez succes colegilor pe care i-am întâlnit aici, dintre care unii au plecat, iar alții vor rămâne mai departe: Ramona Burbulia, Cezara Duţă, Geta Panaite, Lili Adochiței, Daniela Pilat, Olimpia Filip, Claudiu Banea, Mihai Râmniceanu. Mulțumiri pentru colaborare și colegilor de la ADS Neamț.

Motivul principal al plecării este continue reading…

Angajatul “ideal”

Hm…m-am gândit să fac portretul angajatului ideal din presă. Ideal pentru patronii și șefii cretini. Nu pentru ăia inteligenți (tot mai puțini, din păcate, în acest domeniu). Cum voi explica și la final, e bazat în cea mai mare parte pe experiențe din ultimii 12 ani, trăite, auzite, văzute, aflate, mai ales din trecut. Pentru că prezentul nu poate fi decât un punct de plecare foarte bun pentru viitor, iar în prezent totul este minunat și frumos. Așa gândesc eu, optimistul. Deci. Angajatul ideal al unui patron de presă trebuie:
- să nu aibă niciun interes pentru viața personală, familie și mizerii din astea, care i-ar putea afecta randamentul;
- să nu contrazică niciodată șeful, nici măcar la cretinisme evidente ;
- să aibă o atitudine de sclav 24 din 24 și să nu gândească prea mult ;
- să cunoască limba română la nivelul clasei a cincea ;
- să nu aibă păreri personale în legătură cu ceea ce trebuie să facă;
- să posede permis de conducere, mașină personală și să o folosească non-stop la deplasările de serviciu;
- să facă documentare, să facă fotografii de nivel de fotoreporter profesionist, chiar dacă nu are pregătire în acest domeniu, să fie șofer, ziarist, femeie de serviciu, să aibă cunoștințe solide IT, eventual să fie și agent de publicitate, dar să accepte să facă toate astea pentru un salariu de șofer de autobuz (valabil mai ales în presa locală).
- să accepte fără comentarii crizele de isterie ale șefilor (obicei specific mai ales șefilor-femei, mai ales dacă sunt cretine din naștere și au probleme cu nervii) continue reading…