Asociația “Iubim Natura” a organizat, astăzi, o festivitate de premiere a școlilor implicate într-un proiect de strângere a deșeurilor din hârtie. Am asistat la o parte din serbare, la Arena Mall, unde copiii de la 12 școli și licee au fost premiați (rechizite, articole sportive, dulciuri, alimente) și au prezentat scurte momente artistice, cu mesaj ecologist. Și o paradă a modei cu hăinuțe confecționate din deșeuri de hârtie. Am făcut și câteva fotografii, pe care le puteți vedea mai jos, cele mai multe cu elevii de la Școala Constantin Platon și Colegiul Henri Coandă. E posibil să postez și niște filmulețe, dacă se poate…
continue reading…
Browsing Posts tagged copii
Câteva imagini de la Festivalul Arlekin 2010, organizat de Primărie. Imaginile sunt din Parcul Cancicov, duminică, 30 mai. Mai jos, galeria foto: continue reading…
Uneori as scrie zece pagini de ziar despre o persoana. Se intampla mai ales cand intalnesc oameni care fac o meserie cu pasiune, cu suflet. Mai ales daca acea munca implica interactiunea cu alti oameni. Cei mai multi dintre noi reactionam, poate, un pic ciudat atunci cand ne intalnim cu copii autisti. Exista insa persoane care inteleg cu totul altfel relatia cu copiii cu nevoi speciale. Si inteleg ca noi, oamenii “normali”, avem de invatat multe de la copiii cu probleme de sanatate. Este si cazul Mihaelei Dima, care lucreaza la Asociatia Betania – Centrul de zi si despre care am scris in Adevarul. Uneori intalnim oameni care ii ajuta si pe altii sa invete mai mult sa fie oameni, iar astfel de momente trebuie pretuite la adevarata lor valoare.
de Ioan-Alexandru URSU
În secolul al XXI-lea lumea satului moromeţian specifică literaturii lui Preda încă îşi mai face simţită prezenţa în peisajul rurarului băcăuan. Un peisaj ros de pecetea timpului care nu pare a ierta pe nimeni şi nimic! Universul rural încă mai oferă imagini arhaice, scene care par fantasmagorice pentru timpurile noastre. Însă realitatea dezarmează pe adepţii teoriei conform căreia totul este de un roz inimaginabil.
Aceeaşi zonă, dar timpuri diferite
La doi paşi de municipiul Bacău (unul dintre cei 12 ,,voinici” care se doresc a fi adevăraţi poli de dezvoltare), în satul Valea Seacă, comuna Nicolae Bălcescu, clipa pare a încremeni. Neica timpul a uitat să mai scoată ceva din tolbă şi pentru locuitorii acestor meleaguri. Totul pare desprins dintr-un alt film, un film dominat de nonculori şi tristeţe. In ciuda faptului ca se află la nici 4 kilometri de comuna Nicolae Bălcescu, satele Valea Seacă, Buchila şi Lărguţa demonstrează faptul că apropierea de oraş nu dinamizează zona. Ba mai mult, se poate afirma că influenţa citadelei este aproape zero. Cu aproximativ 4100 de locuitori Valea Seacă se înscrie în acea zonă tristă din peisajul rural de sorginte românesc. Totul ţine de mentalitate, după cum sintetizează şi primarul comunei Nicolae Bălcescu, Anton Şiler. ,,Oamenii se simt legaţi de animale şi pământ. Dacă ar avea de ales între un Mercedes şi o caruţă, aceştia vor opta pentru ultima variantă”, afirmă primarul localităţii băcăuane. Procesul de desprindere de personalitatea arhaică pare a fi una de durată şi fără un deznodământ previzibil.
Probabil aceasta este şi una dintre cauzele care au condos la exodul celor tineri spre alte meleaguri. De la an la an locuitorii acestei zone par a da bir cu fugiţii. Dacă unii se mulţumesc cu simplul fapt de a îşi găsi un loc de muncă la negru în oraş, o mare parte îşi îndreaptă gândurile spre alte zone ale continentului, sperând la un trai decent, atât pentru ei cât şi pentru copii lor, odrasle care sunt uitate acasă. Această şansă, de a-şi părăsi ţinuturile natale, este privită de către săteni ca o evadare dintr-un loc în care evoluţia umană cât şi cea economică este de domeniul basmelor populare. ,,Problema e că o mare parte dintre copii sunt lăsaţi în grija bunicilor, nelăsându-se niciun act oficial la primărie”, susţine edilul comunei. continue reading…
