REPORTER LIBER

Astăzi, în a doua zi a festivalului Maşina de presă, jurnaliştii înscrişi au chinuit paisprezece vehicule din categoria “SUV”. Au fost şi off-road-uri adevărate şi urbane, şi mixte. Mie mi-au plăcut cel mai mult Range Rover Sport şi Mitsubishi Pajero, dar şi L 200, iar printre surprizele plăcute aş enumera Dacia Duster şi Skoda Yeti, ţinând cont şi de preţ. Nici Nissan Murano nu e rău deloc. În aceeaşi zi am condus şi Skodele (Fabia, Superb şi Octavia). Plus Audi A 3 şi Volkswagen Polo.

Seara mi-a adus un binemeritat masaj din partea Mercedesului S Klasse absolut minunat pe care l-am condus înceeeeet, ca să prelungesc la maxim plăcerea de a trăi pentru câteva momente într-o lume cu totul diferită de cea a maşinilor “normale”.

Mi-au rămas nouă maşini de testat duminică. Nu doar maşinile primesc note, ci şi noi, jurnaliştii. Primii cinci se vor califica în finală, unde vor participa la probe, cred, de îndemânare. Sau aşa ceva. Oricum, tot probe cu volanul în mână. Lupta este echilibrată, oricine poate să se califice.

Vineri, sâmbătă şi duminică, în parcarea de la Arena Mall, puteţi admira zeci de modele de autovehicule. Printre mărcile expuse se numără Jaguar, Mercedes, Audi, Volkswagen, Renault, Nissan, Dacia, Mitsubishi, Fiat, Skoda, Seat, Opel, Chevrolet, Ford. Evenimentul este un concept de Bad Dog Advertising şi este organizat de Best Corporate Events, membru al Adeco Group.

Cel mai mult avem de muncă noi, jurnaliştii. Inconştienţii Curajoşii care s-au înscris la drive-test trebuie să conducă – atenţie – 37 de maşini în trei zile. Ca să le acorde note de la 1 la 5, pentru diferite criterii. Pe baza acestora vor fi desemnate duminică maşinile cele mai populare printre jurnalişti, la cele patru clase: mică, media, mare şi SUV. Mă număr, evident, printre cei suficient de curioşi şi neglijenţi cu propriul timp liber încât să îşi sacrifice un weekend întreg doar ca să cunoască mai bine nişte maşini.

Cică ar fi şi un concurs cu premii (nu ne-a spus nimeni care ar fi premiile, dar oricum nu cred că mă apropii prea mult de portetul robot al şoferului ideal), dar criteriile par să conducă mai degrabă spre dorinţa organizatorilor de a desemna cel mai lent şofer dintre jurnalişti. Acum, serios vorbind, e plăcut să vezi că pot fi premiate şi seriozitatea, consecvenţa, bunul simţ şi respectarea regulilor la volan. Ovidiu Drug, organizatorul evenimentului, a declarat că “Maşina de presă” va deveni o tradiţie pentru Bacău, unde se află la prima ediţie. Vineri, sâmbătă şi duminică, publicul poate să testeze oricare dintre maşinile aduse de dealeri în acest scop, iar participanţii la drive test se pot înscrie la o tombolă cu premii.

Vineri, în prima zi de concurs, imediat după ce mi-am terminat munca la tv, m-am prezentat la “locul faptei”, gata de orice fel de test. Despre concursul rezervat jurnaliştilor ştiam deja că e o capcană. Aşa cred. Iată de ce. Organizatorii ştiu, probabil, că noi, ăştia din presă, suntem o secundă mai nebuni decât restul omenirii. E clar că dacă încercau să desemneze cel mai rapid şofer dintre jurnalişti sau cel mai sportiv, ar fi avut o mare bătaie de cap. Aşa că au băgat criterii precum – da, de aici puteţi râde la liber – “Atitudinea la volan”, “Respectarea Codului Rutier”, “Cunoaşterea comenzilor”. Fraţi-dealeri, dacă tot e pe de-astea, de ce nu aţi adus şi un domn de la Poliţia Rutieră pe scaunul din dreapta, ca să ne ia permisul ? Eu îl predam de bunăvoie imediat după drive-testul cu un Jaguar, când m-am dus la 140 la oră fără să-mi dau seama… continue reading…

Fiind vorba de o maşină nouă, evident că motorul încă nu este “relaxat”, să dea tot ce poate şi nici nu îi cer aşa ceva, încercând să respect o oarecare perioadă de aşa-zis rodaj, de o mie de kilometri. Dar am ajuns la vreo 250 de kilometri şi pot spune că am făcut cunoştinţă cu maşina, cât de cât. E o maşină care îţi oferă atât cât îi ceri.

Dacă îi ceri puţin şi schimbi vitezele la 2.000 de ture, e cuminte şi la locul ei, chiar cuviincioasă cu ceilalţi, îţi afişează un consum de Tico şi îşi vede de drum, încercând să-ţi ofere tot confortul permis de dotările de care dispune. Adică mult. E agilă, mă ajută să mă strecor uşor în trafic (nimic nu faţă de Kia Picanto la capitolul ăsta). Îţi arată doar dispreţ dacă, pe la 1.300 – 1.500 rpm, te apucă talentele şi-ţi înfigi piciorul în acceleraţie, sperând să te simţi ca într-un avion cu reacţie.  continue reading…

Dacă tot am afişat preţurile maşinilor de până la 8.000 de euro (prin Rabla), m-am gândit să recapitulez puţin testele făcute cu diverse modele (sau pur şi simplu impresiile după ce am condus un model) şi ceea ce m-a surprins neplăcut la ele. E vorba de impresii adunate în ultimii 2-3 ani, nu neapărat de dată recentă. Nu e un ghid, pentru că sunt doar câteva maşini şi câteva cuvinte despre ele, dar poate fi o sursă de orientare, printre altele.

Dacia Sandero – motorul de 1.4 nu mi s-a părut impresionant. O maşină cuminte, la un preţ decent. Aiurea de tot lipsa mânerelor la portierele din spate (au un fel de găuri, în care bagi mâna şi tragi). Neplăcut şi aspectul butoanelor de la ventilaţie-aer condiţionat, mi-au adus puţin aminte de cele de la aragaz. Plastic de proastă calitate folosit peste tot, “greieraşi” (scârţituri) din când în când, la mers.

Dacia Logan – nu o recomand, nu mi-a plăcut mai nimic la ea. Interior de proastă calitate, butoanele pentru geamurile din faţă puse undeva la mijloc, de trebuie să te apleci după ele în timpul mersului, ca să deschizi sau să închizi un geam. Nu, merci, le vreau la mână, că prefer să fiu cu ochii la drum ! Motorizări parcă prea mici pentru greutate. În mod sigur nu o maşină cu care să te mândreşti.

Kia Ceed – preţul puţin prea mare, în condiţiile în care marca nu e consolidată, iar concurenţii direcţi fac eforturi şi reuşesc să ofere discounturi importante. Nu spun că nu ar merita banii… continue reading…