REPORTER LIBER

Faptul ca dispretuiesc total echipele de fotbal din Romania, inclusiv echipa nationala, nu inseamna ca nu ma mai intereseaza fotbalul. Aseara ma uitam la rezumate din ligile a doua, a treia si a patra din Anglia.  Fara sa ma intereseze cine cu cine joaca. Erau echipe mici, Chesterfield, Dagenham, MK Dons, Bristol, Crewe, Burnley. Meciuri superbe, jucate pana in ultimele secunde. Meciuri incheiate cu 4-4, 3-6, reveniri de la 0-3 la 3-3, angajament, o frumusete de fotbal. Sheffield Utd – Exeter 4-4, cu trei goluri marcate in ultimele opt minute, in League One. Barnet – Burton Albion 3-6, in League Two. Copii ale derbyurilor din PL. Chelsea – Arsenal 3-5, Man.Utd.-Arsenal 8-2, Man.Utd.-Man.City 1-6. Ce sa mai spui ???

In lume se joaca fotbal. Italia are in continuare un campionat minunat, Spania ofera spectacol etapa de etapa, Premier League e o nebunie. Poti vedea meciuri senzationale din Argentina, din Brazilia, de unde vrei. La televizor / pe net, deocamdata :)

Asa ca de ce sa ne pierdem vremea urmarind niste lesinati carora nu le pasa de nimic ? Avem ce vedea in campionatele adevarate din Europa. Avem un Messi, care e un adevarat spectacol, cel mai bun din lume. Cel mai bun in prezent. Pentru ca si trecutul a avut geniile lui. Mi-am adus aminte de Maradona. Si de mana lui din meciul cu Anglia. Trebuie sa fi fost o indignare nationala, la cat de corecti sunt oamenii astia de-aici, vorbind la modul general. Regulile sunt sfinte pentru cei mai multi englezi. Iar “mana lui Dumnezeu” trebuie sa-i fi revoltat din cale-afara. Si totusi, regulile nu pot fi respectate mereu, pentru ca suntem oameni. Maradona ramana cel mai bun, pana cand Messi va ajunge sa faca ceva important pentru Argentina. Iar “la mano di Dio” nu a fost o crima, ci o solutie mai putin conventionala. Un gest ”naughty”, cum ar spune multi dintre britanici. Prefer un gol cu mana, din cand in cand, decat o incremenire in reguli si monotonie. Maradona ramane cel mai bun, dar Messi e aproape de el.

P.S.: de ce avem atat de multe locuri in cupele europene ? Stiu ca Steaua si Rapid au jucat un sfert de UEFA in urma cu cativa ani, iar Steaua a prins si o semifinala, dar in momentul de fata campionatul Romaniei ar trebui sa primeasca doar un loc in Europa League, pentru echipa campioana. Poate si unul pentru castigatoarea Cupei, undeva in preliminarii. Locurile din Champions League trebuie atribuite campionatelor unde se joaca fotbal si unde sefii federatiilor nu ajung sa dea declaratii la Parchet si sa se gandeasca la viitorul lor dupa gratii…

Nu stiu cum sa incep. Cu “Draga Gigi” nu pot, ca nu mi-e drag. Cu “Bai, Becali”, iar nu pot, ca parca prea ma cobor la un anumit nivel. Asa ca nu am formula de deschidere la scrisoarea asta. E o scrisoare de demisie. Vine dupa meciul de fotbal Maccabi Haifa – Steaua Bucuresti, 5-0, disputat pe 20 octombrie 2011 in grupele Europa Leauge.

Imi dau demisia din calitatea de suporter al echipei de fotbal Steaua Bucuresti. Am inceput sa tin cu Steaua prin 1984-1985, iar in 1986 am vazut la televizor finala cu Barcelona, cu Duckadam, cu trofeul ridicat de Iovan. Apoi golul lui Hagi din Supercupa. Eram copil, dar inca tin minte bine cat ma bucuram cand ajungea Steaua prin semifinale si finale de cupe europene. Meciul cu Benfica l-am asculatat la radio, si stiu ca s-a terminat la egalitate, si Steaua s-a oprit in semifinalele Cupei Campionilor in acel an.

Apoi am vazut pentru prima data o echipa “galactica”, “extraterestra”. Era Milanul lui Van Basten. 4-0 in finala cu Steaua. Am inghitit in sec si am recunoscut ca se gasise, in sfarsit, o echipa mai buna decat Steaua, in Europa.

Apoi a trecut timpul, am crescut, dar am ramas stelist. S-au mai castigat titluri, s-au obtinut calificari in Champions League-ul ala nou. Pierdeam cu 5-3 cu Borussia Dortmund, in perioada de glorie a nemtilor, apoi meciuri echilibrate in anii’90 cu Juve (Del Piero inca joaca, nu ?), cu Atletico Madrid. Calificari in grupe, la meciuri de baraj cu echipe din tari cu fotbal de un nivel apropiat cu al Romaniei de-atunci. In general calificari fara probleme.

Apoi Steaua a ajuns proprietatea lui George Becali. Un om care a crescut oi si apoi a pus mana pe niste terenuri de la MApN, le-a vandut, ce-a facut – ce n-a facut, a facut bani. Asa zice presa. Multi bani. Foarte bine. Si s-a gandit ca el e omul de care are nevoie Steaua. In fine, i-a trecut prin cap sa candideze si la presedintie, si-a facut partidulet, dar s-a linistit cu astea. Problema e ca nu se linisteste cu Steaua. Daca as fi miliardar, i-as oferi cat cere,chiar si cat nu face, as cumpara clubul si as lasa niste profesionisti sa incerce sa-l resusciteze. Pentru ca de resuscitare e nevoie la Steaua. Asa ca fac un efort si ii scriu lui George Becali, zis si “Gigi”.

Gigi,

Ti-ai luat pe cap o sarcina prea grea. E prea mult, nu o poti duce. Nu onorabil, in orice caz. Stiu ca e mare lucru sa fii patronul echipei Steaua. Sa iti legi numele de o campioana a Europei, de cel mai iubit club din Romania (asa era candva, ho, nu sariti !), de o legenda. Esti tare. Ai demonstrat tuturor, ai cumparat Steaua, ai castigat, parca, si-un titlu sau o cupa, ai jucat o semifinala de UEFA. Tu. Tu, Gigi. Nu jucatorii, nu antrenorii, nu golanii aia din tribune. Gigi, tu ai facut toate astea. Hahalerele din teren doar ti-au urmat sfaturile. Antrenorii pe care i-ai dat afara sau i-ai obligat sa plece doar au parut nemultumiti. De fapt, ei sunt fericiti ca au fost atinsi de geniul antrenoratului care esti tu.

Glumesc. Tu, Gigi, ai ajutat Steaua sa treaca de la anii ’90 la o noua era. La una a rusinii si mediocritatii. Aproape ca Dinamo, asa de rau a ajuns Steaua. Doar in cupele europene reusea Steaua sa nu se faca de ras, chiar sa face meciuri bune uneori. Aseara m-am uitat la meciul Maccabi Haifa – Steaua. Frumos meci. Pe la 3-0 mi-am dat seama ca imi place meciul. Ca imi plac fazele reusite de israelieni. O echipa mica, in niste tricouri verzi, cu jucatori care alergau la 4-0 de parca erau condusi. Alergau pe langa niste baieti in rosu-albastru, cu figuri de bovine ratacite in curtea abatorului (stiu ca n-a jucat Tanase, dar si altii din echipa arata cam la fel uneori). Aia, baietii aia rataciti, indolenti, indiferenti si incompetenti, aveau pe tricouri emblema Stelei. Si erau penibili. Dar eu ma bucuram, daca-ti vine sa crezi ! Ma bucuram ca vad un meci frumos si o echipa buna, cea israeliana. Nu aveam nici o suparare. Nu eram nici nervos, nici trist, nici agitat din cauza ca ia Steaua bataie cu 5-0. Si mi-am dat seama. Nu mai tin cu Steaua. Nu imi mai pasa ce face echipa asta. De mult timp. Da’ pana acum am crezut ca inca ma intereseaza rezultatele ei. Ei bine,nu.

Haifa n-a castigat Cupa Campionilor si nici n-a jucat vreo finala. Da’ se vede ca e condusa de oameni destepti, au progresat enorm in ultimii ani. Aici e diferenta. La IQ. Al jucatorilor, dar mai ales al conducatorilor cluburilor. Gigi, Steaua a mai luat 4-5 in Europa, dar de la Milan, Eindhoven, echipe mari. Acum cativa ani, daca Ceahlaul Piatra Neamt, Concordia Chiajna sau FCM Bacau ar fi jucat cu o echipa din Israel si ar fi luat 5-0 dupa un joc jenant, mi s-ar fi parut chiar si pentru ele o umilinta, ceva inacceptabil. Asa ca Steaua de la Haifa chiar a “reusit” sa ma surprinda.

Gigi, pe cuvantul meu ca te inteleg. Ai vrut sa faci bine. Sa ajungi si mai mare decat esti. Sa arati ca faci Steaua si mai mare decat era cand ai luat-o. Am avut rabdare, te-am urmarit. De un an nu mai sunt in Romania, dar tot m-am uitat la meciurile echipei. Si am inteles. Nu poti mai mult. Ca om, ca patron, manager, antrenor, bun crestin. Nu poti. Ti-ai atins limita. Poti sa ajuti milioane de oameni, daca vrei, cu banii tai. Poti construi sute de biserici sau case. Poti vinde terenuri, poti cumpara. Poti sa le oferi absolut orice copiilor tai, sotiei, parintilor. Poti fi un om fericit. Da’ la Steaua e nevoie de altceva, nu de bani, Gigi. Bani se gasesc, multi oameni sunt bogati, dar nu toti oamenii bogati sunt si fericiti, nu toti reusesc tot ce isi propun. Si nu toti oamenii fericiti sunt bogati. Dar divaghez )) (bat campii, adica). Tu nu ai ce trebuie ca sa faci din Steaua o echipa mare. Tu o distrugi, Gigi. Sunt sigur ca o distrugi fara sa vrei, dar banii multi si intentiile bune nu sunt de-ajuns. Nu ai ce trebuie pentru chestia asta.

Ceea ce iti lipseste tie nu poate fi cumparat cu bani. Nici doctorii nu pot sa-ti dea. Stiinta nu a ajuns atat de departe incat sa-i poata inzestra pe oameni la capitolul asta. Nu-i nimic. Nimeni nu-i perfect.  Insa anumiti oameni, lipsiti de anumite calitati, nu trebuie sa faca anumite lucruri. Tu, Gigi, de exemplu, nu poti sa conduci eficient, bine, un club de fotbal. Nu unul ca Steaua, in orice caz. Nu poti. Nu bine, nu cu niste rezultate decente.

Asa ca te rog vinde echipa, actiunile, tot ce detii legat de Steaua, si o sa vezi ca echipa isi va reveni. Poate si mie imi va pasa din nou de ce rezultate are Steaua, ce titluri castiga, unde ajunge in cupele europene, ce jucatori transfera sau cine e antrenor. Nu stiu. Acum oricum nu imi pasa. Dar chiar daca nu imi pasa, m-am gandit sa iti dau un sfat care sa ajute echipa asta si pe suporterii ei, cati or mai fi ramas. Nu te urasc, ca nu mi-ai facut nimic rau. Nici macar nu imi esti antipatic, ca ma amuzau intr-o vreme “perlele” tale. Nici simpatic, e drept, dar oricum nu am nimic cu tine. Incerc doar sa te ajut, inainte sa fii cu adevarat urat de si mai multi oameni decat esti acum. Fa ca mine. Demisioneaza. Pleaca, si vei primi recunostinta multora ! Multumesc anticipat (adica inainte sa o faci).

Un fost suporter

Campionatul Spaniei ofera spectacol, dar ar trebui ca Barcelona si Real sa inceapa cu un handicap de vreo 25 de punte fiecare, ca sa mai fie cat de cat interesant. Sau ar putea sa nu joace deloc, iar dupa ce se termina toate cele 38 sau 40 de etape, sa joace un singur meci, finala, care sa decida campioana si locul 2.
Apropo, a inceput campionatul in Spania.
Prima etapa:
F.C. Barcelona – Villareal 5-0
Real Madrid – Real Valladolid 6-0
Si nici “submarinul galben”, nici Valladolid nu-s chiar niste desculti…
Cum spuneam…mai are vreun rost ?

Mi s-a facut dor de mare, parca am mai spus pe-aici, pe undeva, in una din cele 5-6 postari publicate in ultimele luni Asa ca in weekendul care urmeaza voi fi la Mamaia, dupa 3 ore si jumatate cu avionul, vreo 4-5 cu trenul si inca vreo 5-6 pe sosea. E drept ca nu e direct Londra – Mamaia, ci cu o mica escala in Bacau. In principiu, ca sa joc fotbal cu niste prieteni buni, dar si ca sa simt briza, sa ma sperii de apa care la inceput pare rece ca gheata, iar apoi calda si prietenoasa, sa simt nisipul lipit de picioarele ude, sa ma intep un pic in scoici si sa ignor lucrurile neplacute care sunt pe litoralul nostru. Si sa joc fotbal ! )) Mare, mare, mare, si mi-am adus aminte de Luca Carboni, Gino Paoli si altii. Enjoy !

O echipe dintr-o liga sateasca a Frantei, reprezentand un satuc cu 400 de locuitori, a facut demersuri oficiale ca sa inainteze o oferta de transfer pentru Lionel Messi, cel mai bun fotbalist din lume.
Federatia franceza de fotbal nu a gustat gluma si l-a suspendat pe presedintele clubului 6 luni.
Mi se pare amuzanta toata povestea. Urmeaza ca Recolta Ardeoani sa
faca o oferta pentru Cristiano Ronaldo, iar AS Nicolae Balcescu sa vrea sa il legitimeze pe Iniesta…
Detalii, AICI.

Nu sunt un fan al lui Arsenal, insa meciul lor din seara asta, cu Barcelona, a fost incantator. Mai ales datorita revenirii “tunarilor”, de la 0-1 la 2-1. M-am uitat la transmisiunea de la TVR cu sufletul la gura, iar ceea ce au spus comentatorii la inceputul meciului (“Lasati-va si copiii sa se uite la acest meci !”) s-a dovedit 100 % justificat. Abia astept meciul retur !

Mircea Dominte scrie bine, documentat si interesant, despre unul dintre portarii importanti ai Europei: Fabien Barthez – campionul gafeur.

“Înger și demon adesea, Barthez a fost și un personaj excentric și controversat: a refuzat să stea în poartă în momentul în care arbitrul a acordat ușor un penalty, a lovit adversarii fără ca arbitrul să vadă sau prefera să iasă și să dribleze atacanții adverși când nu era cazul. Toate acestea l-au îndepărtat puțin de faima unui Kahn, Buffon, Casillas sau Schmeichel, dar titlurile câștigate vorbesc cel mai mult despre fotbalistul Fabien Barthez.”. Articolul in intregime, AICI.

Azi am program de fotbal. Acum e Tottenham – Liverpool (cred ca in FA Cup. Sau in campionat. Ma lamuresc eu). Pe BBC Sports era meciul Norwich – Ipswich Town, cu doua echipe de care nu mai auzisem de mult timp. Nu am urmarit meciul, dar mi-a placut atmosfera. Si faptul ca era subtitrat. Ceea ce spuneau comentatorii aparea si pe ecran cu cateva secunde intarziere. Nice.

Tot azi e Steaua – CFR Cluj. Poate fi un meci interesant, intre doua echipe care au nevoie de o victorie ca sa mai spere. La ceva.

Peste vreo 40 de minute incepe Galatasaray – Besiktas, in Turcia. La Galata e antrenor Hagi. Nu stiu daca ma uit la meci, dar e printre optiuni. Daca ar fi jucat Hagi, era altceva. Nu-l pierdeam pentru nimic in lume

Din Serie A nu m-a interesat nimic astazi. Din alte sporturi, imi pare rau ca am uitat de meciul de rugby al Romaniei cu Uruguay, in urma caruia Romania s-a calificat la Cupa Mondiala din Noua Zeelanda. Macar rugbystii sa fie mereu in elita, daca fotbalisti nu mai avem…

Mai gasesc si chestii extraordinare in presa din Romania. In gsp, de exemplu, un interviu pe care l-am citit cu sufletul la gura, cu Dan Puric. E drept ca titlul e ales neinspirat, erau cel putin 5 variante mai bune din ceea ce a spus intervievatul. Dar trec cu vederea, e ziar de sport, pana la urma, si oricum de multe ori are chestii mult mai interesante decat presa “serioasa”. Il gasiti AICI. Pacat ca nu gandesc mai multi ca omul asta.

Evident, asa cum ma asteptam, nici in Anglia nu scap de cretinismele “made in Romania”. Asta si din vina mea, pentru ca urmaresc programele televiziunilor de la noi si citesc presa romaneasca.

In timp ce citeam linistit gsp.ro, imi cad ochii pe doua cuvinte a caror alaturare mi-a atras atentia: “ipostaza goale”. What ? Dau click si ajung pe site/ul A1 (Antena 1, probabil). Sigur, nu comentez subiectul in sine, este unul de mare inspiratie pentru presa tabloida (oare nu e prea complicata exprimarea asta ? N-ar fi mai cinstit sa le spun “scormonitorii de rahat” ?). Dar exprimarea “ipostaze goale” este una delicioasa, intr-un anumit sens al cuvantului. Ma intreb cum ar fi aratat cele doua maimu doamne in “ipostaze pline”. Sunt sigur ca nu ar mai fi prins prima pagina a site-ului respectiv.

Bun. E al doua tampenie in doua zile. Pentru ca  aseara am reusit sa ma uit cam 10-15 minute la meciul de Champions League al lui CFR Cluj. Am vazut ca baietii lui Sorin Cirtu (e antrenorul CFR-ului, deocamdata. Un nene din Oltenia, ceva mai nervos de felul lui, cu geaca de piele stil Turcia ’92. Un fost mare fotbalist, un ratat ca antrenor) nu au observat golul marcat de Basel si jucau in dorul lelii. Sau n-or fi aflat ca a fluierat arbitrul inceputul meciului. In fine. Am renuntat sa ma uit. Dupa un timp dau inapoi pe TVR si ii aud pe comentatori ca gestul lui Cirtu va face inconjurul lumii, ca e incredibil, etc. Nu m-a interesat imediat ce se intamplase, dar am aflat azi, de aici. Cirtu a spart un geam al bancii de rezerve de pe stadionul din Basel, Elvetia. A dat cu pumnul pana nu a mai putut, dupa care a finalizat cu piciorul. S-a racorit. Acum e celebru in Europa. Nu pentru ca ar fi reusit ceva notabil cu echipa pe care cica o antreneaza. Nu, asta ar fi fost o banalitate. Sa elimini Roma sau Bayern din grupele CL ? Asta poate oricine. Sa fii mai bun macar decat FC Basel si sa continui in Europa League ? Bagatela. Sa joci fotbal adevarat ? Nesemnificativ. Important e sa dai ca prostu’ cu pumnii si picioarele intr-un geam, de sa se mute toate camerele de pe stadion pe tine, crizatul. continue reading…