1. Stadionul Municipal, 2002, inaintea unui meci cu SC/FCM Bacau old-boys. Daca imi aduc bine aminte, unul sau doua din cele patru goluri pe care le-am primit au fost de la Daniel Scanteie, un atacant cum putini au fost in echipa Bacaului, de-a lungul timpului. (multumiri lui Nelu Basca pentru foto)

2. PressClub, prima echipa de minifotbal din care am facut parte. 2006, parca.

3.Prea mic pentru o poarta atat de mare… Si da, a fost gol. Primit

4. “Pe-aici nu se trece !” Zid, nu gluma…

5. Meci de fotbal in 6, pe sinteticul de la Aerostar, 8 iunie 2006. Presa bacauana – Gloriile SC/FCM Bacau, scor final “doar” 4-7 prin mila fostilor componenti ai echipei de prima liga a Bacaului. Am incasat vreo 4 sau 5, dar pot spune ca a fost o onoare, tinand cont de numele adversarilor, fosti jucatori de liga 1: Scanteie, Gireada, Cristi Popovici, I.Munteanu, Firici, Fl.Pavel & comp. Putea fi 5-7 dar Doru Arvinte mi-a aparat un penaly in final (asa se intampla cand echipa il lasa sa execute penalty pe portar…).

6. Fly away … (multumiri Iulius Filip pentru ca m-a prins in plin zbor). Si nu, de data asta n-a fost gol !

Iar eu ma gandesc ca tot felul de ratati (gen Mutu, baiatul ala cu drogurile si bataile) au fost vazuti / supranumiti / considerati “noul Hagi”. Niste goluri lesinate pentru o nationala de nivelul Insulelor Feroe sau pentru echipe de club de care nu a auzit nimeni in Europa i-au facut pe jurnalistii mai exaltati sa-i declare “Hagi” pe niste neica-nimeni.

Curios, unii inca insista pe ideea ca generatia Mutu-Chivu-…hm…aici fac pauza, pentru ca nu stiu altul…- ar fi comparabila cu generatia Hagi – Petrescu – Popescu – Belodedici  – Dumitrescu – Raducioiu – Lupescu – Lacatus etc.

Sa ne gandim… NU !!! Uitati-va doar la golurile si driblingurile lui Hagi. Trecea ca rapidul pe langa Roberto Carlos sau Matthaeus. Suturile de la 30-35 de metri ii faceau pe portari sa se uite secunde in sir la locul ala unde ar fi trebuit sa doarma linistit un paianjen. Si pe unde trecuse suierand o minge, ca o ghiulea.

Hagi a marcat pentru Barcelona si Real, a castigat trofee in Europa, a ajuns la cateva secunde de o semifinala de Cupa Mondiala. Nu a fost perfect, a facut si greseli, dar a fost un fotbalist magnific. Adi Mutu, ilustru jucator al “galacticilor” de la Cesena Calcio (e o echipa din Italia, deocamdata in Serie A, dar mi se pare ca are un trecut bine definit in Serie B,mai ales), nu doar ca nu se poate compara cu Hagi. Nici macar nu are ce cauta pe o lista a jucatorilor importanti din nationala Romaniei.

Hagi. Primul nume pe care mi l-a spus un englez din Birmingham, cand i-am spus ca sunt roman. Hagi e numele pe care inca il spun americani, chinezi, columbieni, ghanezi si alte natii, cand aud de Romania. Iar asta se intampla la multi ani dupa ce Hagi s-a retras din activitatea de jucator. Ideal ar fi ca strainii sa aiba si alte motive sa ne complimenteze, nu doar Hagi sau Nadia. Dar tot e bine ca-i avem si pe ei.

La Multi Ani !

In lume se joaca fotbal. Italia are in continuare un campionat minunat, Spania ofera spectacol etapa de etapa, Premier League e o nebunie. Poti vedea meciuri senzationale din Argentina, din Brazilia, de unde vrei. La televizor / pe net, deocamdata :)

Asa ca de ce sa ne pierdem vremea urmarind niste lesinati carora nu le pasa de nimic ? Avem ce vedea in campionatele adevarate din Europa. Avem un Messi, care e un adevarat spectacol, cel mai bun din lume. Cel mai bun in prezent. Pentru ca si trecutul a avut geniile lui. Mi-am adus aminte de Maradona. Si de mana lui din meciul cu Anglia. Trebuie sa fi fost o indignare nationala, la cat de corecti sunt oamenii astia de-aici, vorbind la modul general. Regulile sunt sfinte pentru cei mai multi englezi. Iar “mana lui Dumnezeu” trebuie sa-i fi revoltat din cale-afara. Si totusi, regulile nu pot fi respectate mereu, pentru ca suntem oameni. Maradona ramana cel mai bun, pana cand Messi va ajunge sa faca ceva important pentru Argentina. Iar “la mano di Dio” nu a fost o crima, ci o solutie mai putin conventionala. Un gest ”naughty”, cum ar spune multi dintre britanici. Prefer un gol cu mana, din cand in cand, decat o incremenire in reguli si monotonie. Maradona ramane cel mai bun, dar Messi e aproape de el.

P.S.: de ce avem atat de multe locuri in cupele europene ? Stiu ca Steaua si Rapid au jucat un sfert de UEFA in urma cu cativa ani, iar Steaua a prins si o semifinala, dar in momentul de fata campionatul Romaniei ar trebui sa primeasca doar un loc in Europa League, pentru echipa campioana. Poate si unul pentru castigatoarea Cupei, undeva in preliminarii. Locurile din Champions League trebuie atribuite campionatelor unde se joaca fotbal si unde sefii federatiilor nu ajung sa dea declaratii la Parchet si sa se gandeasca la viitorul lor dupa gratii…

Imi dau demisia din calitatea de suporter al echipei de fotbal Steaua Bucuresti. Am inceput sa tin cu Steaua prin 1984-1985, iar in 1986 am vazut la televizor finala cu Barcelona, cu Duckadam, cu trofeul ridicat de Iovan. Apoi golul lui Hagi din Supercupa. Eram copil, dar inca tin minte bine cat ma bucuram cand ajungea Steaua prin semifinale si finale de cupe europene. Meciul cu Benfica l-am asculatat la radio, si stiu ca s-a terminat la egalitate, si Steaua s-a oprit in semifinalele Cupei Campionilor in acel an.

Apoi am vazut pentru prima data o echipa “galactica”, “extraterestra”. Era Milanul lui Van Basten. 4-0 in finala cu Steaua. Am inghitit in sec si am recunoscut ca se gasise, in sfarsit, o echipa mai buna decat Steaua, in Europa.

Apoi a trecut timpul, am crescut, dar am ramas stelist. S-au mai castigat titluri, s-au obtinut calificari in Champions League-ul ala nou. Pierdeam cu 5-3 cu Borussia Dortmund, in perioada de glorie a nemtilor, apoi meciuri echilibrate in anii’90 cu Juve (Del Piero inca joaca, nu ?), cu Atletico Madrid. Calificari in grupe, la meciuri de baraj cu echipe din tari cu fotbal de un nivel apropiat cu al Romaniei de-atunci. In general calificari fara probleme.

Apoi Steaua a ajuns proprietatea lui George Becali. Un om care a crescut oi si apoi a pus mana pe niste terenuri de la MApN, le-a vandut, ce-a facut – ce n-a facut, a facut bani. Asa zice presa. Multi bani. Foarte bine. Si s-a gandit ca el e omul de care are nevoie Steaua. In fine, i-a trecut prin cap sa candideze si la presedintie, si-a facut partidulet, dar s-a linistit cu astea. Problema e ca nu se linisteste cu Steaua. Daca as fi miliardar, i-as oferi cat cere,chiar si cat nu face, as cumpara clubul si as lasa niste profesionisti sa incerce sa-l resusciteze. Pentru ca de resuscitare e nevoie la Steaua. Asa ca fac un efort si ii scriu lui George Becali, zis si “Gigi”.

Gigi,

Ti-ai luat pe cap o sarcina prea grea. E prea mult, nu o poti duce. Nu onorabil, in orice caz. Stiu ca e mare lucru sa fii patronul echipei Steaua. Sa iti legi numele de o campioana a Europei, de cel mai iubit club din Romania (asa era candva, ho, nu sariti !), de o legenda. Esti tare. Ai demonstrat tuturor, ai cumparat Steaua, ai castigat, parca, si-un titlu sau o cupa, ai jucat o semifinala de UEFA. Tu. Tu, Gigi. Nu jucatorii, nu antrenorii, nu golanii aia din tribune. Gigi, tu ai facut toate astea. Hahalerele din teren doar ti-au urmat sfaturile. Antrenorii pe care i-ai dat afara sau i-ai obligat sa plece doar au parut nemultumiti. De fapt, ei sunt fericiti ca au fost atinsi de geniul antrenoratului care esti tu.

Glumesc. Tu, Gigi, ai ajutat Steaua sa treaca de la anii ’90 la o noua era. La una a rusinii si mediocritatii. Aproape ca Dinamo, asa de rau a ajuns Steaua. Doar in cupele europene reusea Steaua sa nu se faca de ras, chiar sa face meciuri bune uneori. Aseara m-am uitat la meciul Maccabi Haifa – Steaua. Frumos meci. Pe la 3-0 mi-am dat seama ca imi place meciul. Ca imi plac fazele reusite de israelieni. O echipa mica, in niste tricouri verzi, cu jucatori care alergau la 4-0 de parca erau condusi. Alergau pe langa niste baieti in rosu-albastru, cu figuri de bovine ratacite in curtea abatorului (stiu ca n-a jucat Tanase, dar si altii din echipa arata cam la fel uneori). Aia, baietii aia rataciti, indolenti, indiferenti si incompetenti, aveau pe tricouri emblema Stelei. Si erau penibili. Dar eu ma bucuram, daca-ti vine sa crezi ! Ma bucuram ca vad un meci frumos si o echipa buna, cea israeliana. Nu aveam nici o suparare. Nu eram nici nervos, nici trist, nici agitat din cauza ca ia Steaua bataie cu 5-0. Si mi-am dat seama. Nu mai tin cu Steaua. Nu imi mai pasa ce face echipa asta. De mult timp. Da’ pana acum am crezut ca inca ma intereseaza rezultatele ei. Ei bine,nu.

Haifa n-a castigat Cupa Campionilor si nici n-a jucat vreo finala. Da’ se vede ca e condusa de oameni destepti, au progresat enorm in ultimii ani. Aici e diferenta. La IQ. Al jucatorilor, dar mai ales al conducatorilor cluburilor. Gigi, Steaua a mai luat 4-5 in Europa, dar de la Milan, Eindhoven, echipe mari. Acum cativa ani, daca Ceahlaul Piatra Neamt, Concordia Chiajna sau FCM Bacau ar fi jucat cu o echipa din Israel si ar fi luat 5-0 dupa un joc jenant, mi s-ar fi parut chiar si pentru ele o umilinta, ceva inacceptabil. Asa ca Steaua de la Haifa chiar a “reusit” sa ma surprinda.

Gigi, pe cuvantul meu ca te inteleg. Ai vrut sa faci bine. Sa ajungi si mai mare decat esti. Sa arati ca faci Steaua si mai mare decat era cand ai luat-o. Am avut rabdare, te-am urmarit. De un an nu mai sunt in Romania, dar tot m-am uitat la meciurile echipei. Si am inteles. Nu poti mai mult. Ca om, ca patron, manager, antrenor, bun crestin. Nu poti. Ti-ai atins limita. Poti sa ajuti milioane de oameni, daca vrei, cu banii tai. Poti construi sute de biserici sau case. Poti vinde terenuri, poti cumpara. Poti sa le oferi absolut orice copiilor tai, sotiei, parintilor. Poti fi un om fericit. Da’ la Steaua e nevoie de altceva, nu de bani, Gigi. Bani se gasesc, multi oameni sunt bogati, dar nu toti oamenii bogati sunt si fericiti, nu toti reusesc tot ce isi propun. Si nu toti oamenii fericiti sunt bogati. Dar divaghez )) (bat campii, adica). Tu nu ai ce trebuie ca sa faci din Steaua o echipa mare. Tu o distrugi, Gigi. Sunt sigur ca o distrugi fara sa vrei, dar banii multi si intentiile bune nu sunt de-ajuns. Nu ai ce trebuie pentru chestia asta.

Ceea ce iti lipseste tie nu poate fi cumparat cu bani. Nici doctorii nu pot sa-ti dea. Stiinta nu a ajuns atat de departe incat sa-i poata inzestra pe oameni la capitolul asta. Nu-i nimic. Nimeni nu-i perfect.  Insa anumiti oameni, lipsiti de anumite calitati, nu trebuie sa faca anumite lucruri. Tu, Gigi, de exemplu, nu poti sa conduci eficient, bine, un club de fotbal. Nu unul ca Steaua, in orice caz. Nu poti. Nu bine, nu cu niste rezultate decente.

Asa ca te rog vinde echipa, actiunile, tot ce detii legat de Steaua, si o sa vezi ca echipa isi va reveni. Poate si mie imi va pasa din nou de ce rezultate are Steaua, ce titluri castiga, unde ajunge in cupele europene, ce jucatori transfera sau cine e antrenor. Nu stiu. Acum oricum nu imi pasa. Dar chiar daca nu imi pasa, m-am gandit sa iti dau un sfat care sa ajute echipa asta si pe suporterii ei, cati or mai fi ramas. Nu te urasc, ca nu mi-ai facut nimic rau. Nici macar nu imi esti antipatic, ca ma amuzau intr-o vreme “perlele” tale. Nici simpatic, e drept, dar oricum nu am nimic cu tine. Incerc doar sa te ajut, inainte sa fii cu adevarat urat de si mai multi oameni decat esti acum. Fa ca mine. Demisioneaza. Pleaca, si vei primi recunostinta multora ! Multumesc anticipat (adica inainte sa o faci).

Un fost suporter

“Înger și demon adesea, Barthez a fost și un personaj excentric și controversat: a refuzat să stea în poartă în momentul în care arbitrul a acordat ușor un penalty, a lovit adversarii fără ca arbitrul să vadă sau prefera să iasă și să dribleze atacanții adverși când nu era cazul. Toate acestea l-au îndepărtat puțin de faima unui Kahn, Buffon, Casillas sau Schmeichel, dar titlurile câștigate vorbesc cel mai mult despre fotbalistul Fabien Barthez.”. Articolul in intregime, AICI.

Tot azi e Steaua – CFR Cluj. Poate fi un meci interesant, intre doua echipe care au nevoie de o victorie ca sa mai spere. La ceva.

Peste vreo 40 de minute incepe Galatasaray – Besiktas, in Turcia. La Galata e antrenor Hagi. Nu stiu daca ma uit la meci, dar e printre optiuni. Daca ar fi jucat Hagi, era altceva. Nu-l pierdeam pentru nimic in lume

Din Serie A nu m-a interesat nimic astazi. Din alte sporturi, imi pare rau ca am uitat de meciul de rugby al Romaniei cu Uruguay, in urma caruia Romania s-a calificat la Cupa Mondiala din Noua Zeelanda. Macar rugbystii sa fie mereu in elita, daca fotbalisti nu mai avem…