REPORTER LIBER

Săptămâna viitoare ne mutăm din România. E o ţară care nu mi se mai pare potrivită ca să trăiesc în ea. Nu favorizează ideea de familie normală, ceea ce intră încontradicţie cu principiile noastre de viaţă. Aşa că ne mutăm în Anglia. Blogul va rămâne funcţional, mai ales acum, că nu mai cade, dar va avea un aer aşa, mai internaţional, cumva. Mi s-a pus un pic pata pe Paris, că e multă vreme de când nu m-am plimbat pe Champs Elysees. Străduţele înguste pe care te pierzi, Sena, terasele, Gara de Nord, turiştii. Totul.
Paranteză: În 2000, într-o noapte de iunie, am stat de vorbă de la 3 dimineaţa până pe la 7, în faţa Gării de Nord din Paris, cu un scoţian. Vorbeam de toate, despre ţările noastre şi ce facem prin Franţa, ca să treacă mai uşor orele alea chinuitoare. Gara se închisese pentru curăţenie şi stăteam aşezaţi pe o bordură, cu bagajele lângă noi, într-un Paris tăcut şi adormit. Din cauza oboselii, mă trezeam vorbind în italiană, franceză sau română, îmi ceream scuze şi reluam dialogul în engleză. Aşteptam fiecare trenul lui şi ne-am despărţit buni prieteni, convinşi că nu ne vom mai vedea şi auzi niciodată. Aşa a fost, însă acum Gara de Nord din Paris mă aşteaptă cu o amintire interesantă. Într-o zi va trebui să scriu mai mult despre luna petrecută în Franţa, în 2000, cu chefurile cu alţi 20 de colegi din 20 de ţări, cu vizita la un uriaş muzeu Renault, cu mine în vreo 10 maşini de Formula 1, conduse pe vremuri de Hill, Prost, Mansell, Fisichella, cu spectacolul de cabaret la Lido, cu prietenii brazilieni şi steagul primit de la ei, cu castelele magnifice vizitate, cu incredibilul Mont Saint Michel, cu şampania franţuzească, cu tequila de la Juan Carlos Avila din Guadalajara, cu pozele făcute acolo cu un Unomat cu film şi multe multe altele…
Paranteză închisă. Să revin la ale noastre.
Sigur, întâi vom vizita Londra, că va fi la o aruncătură de băţ de casa noastră. Abia aştept să compar Londra cu Parisul, să văd unde mă simt mai bine, care îmi place mai mult, pe care îl preferă Alina, unde găsim acel “je ne sais quoi”. Am zis “je ne sais quoi” ? Asta nu înseamnă nimic, Londra are şansele sale să ne impresioneze, sunt sigur…Până atunci, să ne franţuzim un pic…

Edith Piaf – L’Accordéoniste
Asculta mai multe audio diverse

edith piaf – padam, padam
Asculta mai multe audio diverse

Joe Dassin- Champs Elysees
Asculta mai multe audio diverse

În sfârşit, o celebritate de la noi care spune lucrurilor pe nume, în problema ţiganilor. Nu sunt un mare admirator al lui Ilie Năstase, dar de data asta merită felicitări pentru ceea ce a spus. Mai puţin partea cu Harghita, că nici oamenii ăia de acolo nu trebuie pedepsiţi aşa rău, să îi suporte pe ţigani. Poate ar fi mai util ceva organizat, cu vreo lege modificată special, un loc în care ţiganii să poată munci şi să stea toţi împreună, aşa cum le place. Au mai fost încercări în trecut, dar parcă un picuţ prea radicale şi insuficient “focusate” pe această etnie. Cu mai multă blândeţe decât atunci, dar  şi cu nişte locuri bine împrejmuite s-ar putea rezolva totuşi problema. Vreo idee mai bună, cineva ?

În această săptămână am avut ocazia să îi cunosc mai bine pe unii dintre ţiganii / romii din judeţul Bacău. Aşa cum sunt în realitate, aşa cum vor să arate în ochii unui jurnalist român sau norvegian, aşa cum vor să arate în ochii românilor sau ai altor romi. Pur şi simplu oameni înainte de toate. Să vizitezi timp de o săptămână, timp de 10-12 ore pe zi, împreună cu doi jurnalişti norvegieni, comunităţi de romi de tot felul, este o experienţă fantastică. Înveţi multe, afli multe, descoperi multe. Iar contrastele sunt uriaşe. Am stat de vorbă cu romi care vorbesc engleza, franceza sau norvegiana, care şi-au deschis afaceri în străinătate, care sunt educaţi. Am stat de vorbă cu romi care cerşesc pe străzile oraşelor norvegiene sau italiene, cu oameni care şi-au ridicat o casă din banii făcuţi cu cerşetoria sau din cântatul pe străzi.
Am stat de vorbă cu ţigani care ne vedeau ca pe un fel de bancomate mobile şi care s-au purtat ca nişte sălbatici. Şi-ar fi dat şi copiii pentru o bancnotă de 50 de lei. Doar calmul, experienţa, tactul şi un demaraj sănătos cu maşina ne-au ajutat să evităm incidente neplăcute. Am stat de vorbă cu ţigani care au cântat prin toată Europa şi i-au încântat pe europeni cu talentul lor. Ţigani care au reuşit să facă o facultate şi să ocupe posturi importante în administraţie. Ţigani cărora le dau lacrimile atunci când se gândesc că semenii lor se umilesc pentru o bucată de pâine, deoarece nu li s-a dat nicio şansă în România. Oameni care au muncit o viaţă pentru copiii lor, să îi poată trimite la o facultate. Dar şi ţigani care au dat o fugă la Oslo continue reading…

Nu am nimic cu francezii, nici la fotbal și nici în alte domenii. Nu-mi sunt nici simpatici, nici antipatici. Dar m-a enervat modul în care Naționala lor de fotbal s-a calificat la Mondiale, după un furt uriaș în meciul decisiv cu Irlanda. Pasa cu mâna dată de Henry la golul calificării a fost comparată cu “mâna lui Dumnezeu”, de fapt a lui Maradona, de la celebrul meci cu Anglia. Și s-au mai și bucurat, de parcă se calificaseră pe merit…

Așa că acum, când francezii sunt la un pas de o eliminare rușinoasă și au fost învinși fără drept de apel de echipa Mexicului, fără să fi marcat vreun gol în două meciuri, nu pot decât să mă gândesc că irlandezii au, în sfârșit, un minim motiv de satisfacție. Sigur că ar fi fost normal și bine ca naționala Irlandei să fie calificată, însă parcursul jenant al “cocoșilor” (cam jumuliți) este și el o compensație…Allez les Bleus, haideți acasă, vuvuzele albastre ce sunteți, și nu mai faceți de râs Europa fotbalistică, pe stadioanele Africii de Sud. Bine că nu ați jucat și cu Argentina sau Brazilia, că era jale…

Gazeta Sporturilor vorbește aici despre atmosfera de la echipa Franței. No comment.

Și imnul Irlandei, pe un stadion plin, chiar dacă e de la un meci de rugby…

Irish Rugby Anthem – Ireland’s Call – More amazing video clips are a click away

Ştiţi povestea. Dacă nu o ştiţi, o rezum: un comic invitat la o televiziune franceză a distrat publicul şi realizatorii cu ceea ce a numit el “le salut roumain”: un “s’il vous plaît, monsieur !”, tânguit şi scârbos, cu mâna întinsă după pomană. Gestul pe care milioane de parizieni, de francezi, dar şi de englezi,nemţi, spanioli sau italieni îl văd zilnic, făcut de cetăţeni români. Pentru că ţiganii care cerşesc în capitalele europene sunt români. Comediantul francez mi s-a părut – cel puţin la faza menţionată – mediocru. Putea scoate mai mult din ideea lui cu ţiganii.
A venit, prompt, reacţia unor bloggeri (Daily Cotcodac), care au simţit nevoia să apere onoarea poporului român şi să inventeze “salutul francez”: acelaşi “”s’il vous plaît, monsieur !”, însă pe fondul unor imagini din războaiele mondiale, cu soldaţi francezi predându-se inamicului, cu mâinile sus. După care au început un inventar al înfrângerilor istorice ale armatei franceze. Televiziunile au preluat imediat “subiectul”, bucuroase că onoarea României este “reperată”. Ar fi fost amuzant dacă respectivele capturi de prin războaie ar fi fost făcute de armata română. Ar fi fost un motiv de mândrie, ete la ei franţujii, se iau de ţiganii noştri, dar uită că i-am ţinut cu mâinile sus când am avut chef, prin glorioasa noastră istorie. Numai că ironia cu privire la laşitatea soldatului francez vine din partea reprezentanţilor unui popor care, nu-i aşa ?, nu s-a predat niciodată. continue reading…

Extraordinară gafa celor de la Canal Plus, televiziune din Franţa. Oamenii au luat de bună o glumă, cu armata română, care ar fi trimis trupe în Tahiti, în loc de Haiti. Francezii au abordat subiectul şi într-o emisiune, în care au făcut mare caz de “gafa românilor”, drept pentru care s-au făcut chiar ei de râs într-un mare fel ! continue reading…

S-au tras la sorţi grupele pentru preliminariile Campionatului European 2012 din Ucraina şi Polonia. În grupa D, grupa României, principalele favorite sunt, în opinia mea, Franţa şi Bosnia Herţegovina.
România poate produce totuşi o surpriză, iar locul doi nu este inaccesibil, dacă Răzvan Lucescu găseşte formula ideală. Deci se putea şi mai rău, a fost o tragere la sorţi destul de bună.
Componenţa completă a grupei este: continue reading…