CODRIN POP

Lumea noastră, văzută din Bedfordshire

Browsing Posts tagged gsp

Un editorial extrem de slab, ingrozitor de subiectiv, foarte nedrept, cu un titlu demn de imaginatia unui elev mediocru de clasa a cincea. Semnat de unul din editorialistii mei preferati, Cristian Geambasu, de la gsp. Editorialul il puteti citi AICI, iar cele mai multe comentarii sunt critice la adresa autorului, pe buna dreptate. Nimeni nu scapa de momente proaste si de lipsa de inspiratie, dar domnul Geambasu a dat-o in bara rau de tot cu textuletul asta care geme de frustrare si are o doza inutila de rautate. Dan Petrescu e un antrenor care are dreptul sa negocieze cu cine vrea si nu e obligat sa declare nimanui unde va antrena, inainte de a semna cu o echipa. Nu inteleg frustrarea editorialistului gsp, iar minimalizarea meritelor lui Petrescu motivata de asa-zisa “minciuna” (cu “picioare moscovite”, dupa cum arunca domnul Geambasu un titlu infantil de-a dreptul) este aproape revoltatoare. Pentru mine, care chiar nu sunt un mare fan al lui Dan Petrescu, pentru ca e departe si nu ma intereseaza fotbalul din Rusia. De la mine, un fan al editorialelor gsp, un sincer “4, treci la loc !”, domnului Cristian Geambasu. Fara sa uit editorialele excelente scrise de acelasi jurnalist in ultimii ani.

 

Cum dracu’ sa mai tin cu Steaua cand toate gunoaiele ajung sa fie “vedete” la clubul asta ? Cat mai pot sa tina de cald amintirile cu Duckadam, cu Belodedici, cu Jenei, cu Sevilla, cu Iordanescu, Hagi, cu finalele si semifinalele de cupe europene ? Niste semianalfabeti, niste creaturi cu IQ-ul sub cel al maimutelor au ajuns sa se numeasca fotbalisti la Steaua. De ce as cumpara macar un tricou al acestei echipe, cand stiu ca in aceleasi culori se imbraca niste terminati ? E scarbos pana si sa citesti despre “aventurile” maimutelor care bat mingea in Ghencea. Asta o spune unul care a tinut cu o singura echipa toata viata, si aia a fost Steaua. Bleeeeaaah !

Un editorial interesant din gsp, inspirat din “Le Point”, in care e vorba despre nemti. Subscriu.

AICI NU E RAIUL…

E linkul catre unul din articolele aparute in gsp.ro, despre Mihai Nesu si gandurile lui. Chiar ramai fara cuvinte, cand citesti asa ceva…

Din cand in cand, cei de la gsp isi aduc aminte ca sunt si oameni, nu doar ziaristi de scandal, si scriu chestii exceptionale. Asa cum e editorialul lui Catalin Tolontan, din editia online sau de pe tolo.ro, ma rog, ca-s amestecate unele cu altele.

Sigur, subiectul dramei traita de Mihai Nesu este ofertant, dar meritul lui Tolontan e ca il fructifica punand suflet, scriind si cu inima, nu doar cu mintea. Si ca ii pasa. Nu doar de Nesu, ci de tot. Deocamdata ii iert pentru toate mizeriile si promiscuitatea din celelalte pagini…

Zice domnul Tolontan : 

“(……….)  Fiecare dintre noi pierdem la un moment dat enorm. Întrebarea nu e dacă, ci cînd. Toţi pierdem şi, în acel moment al durerii acute, ne recîştigăm un soi de pace care vine din durere care ajunge la limită, din epuizare.

Ceva ni se ia. Întotdeauna ni se ia! Sănătatea, viaţa, un om drag, un viitor posibil. Neavînd de ales, ne întoarcem către suflet, cel care a fost acolo mereu, profund şi tăcut. Zilele pierderii sînt zilele în care ne mişcăm cu încetinitorul, în care lumea îşi reduce zgomotele, ca şi cum o mînă invizibilă dă mai încet sonorul străzii şi al vocilor. Înaintăm lent printr-o lucire atenuată şi celor din jur le părem absenţi.”

Nu-i asa ca are dreptate ? E atat de adevarat incat pare banal, si totusi in zilele ”normale” refuzam sau nu avem capacitatea (sau o avem prea rar) sa ne gandim la toate astea. Cititi, va rog: DEGETELE LUI

Imi place tot mai mult cum scrie omul asta, Radu Naum, in Gazeta Sporturilor. De data asta, mi-a placut acest articol. Enjoy !

“Cine e îngerul, cine e demonul? Ghici ghicitoarea mea! Mutu, preotul noii religii. Ca în povestea prelatului criminal căruia i se ridică de pe umeri cadavrul victimei cît timp ţine slujba pentru ca apoi să fie încărcat din nou cu greutatea faptei sale. Poate fi fotbalul o blasfemie?”

Sunt randuri scrise de Radu Naum, pe gsp.ro. Plus altele. Merita citit. Incantator, nu am ce sa spun mai mult.

Echipa feminină de tenis de masă a României a ajuns vicecampioană europeană, după ce a fost învinsă în finală de Olanda. De fapt, de China, deghizată în portocaliu. Nu e nicio problemă, mai multe naţionale din Europa sunt aproape 100 % chinezeşti, e regulamentar, dar m-a încântat editorialul lui Cristian Geambaşu, de pe gsp.ro. Nici eu nu puteam să o spun mai bine :)

Andrei Vochin, de la Gazeta Sporturilor, face într-un articol scurt, dar interesant, dreptate pentru Tătăruşanu şi, într-o oarecare măsură, pentru portari. Chiar dacă a jucat bine şi a avut multe ocazii, Steaua nu ar fi câştigat cu 1-0 meciul tur cu Grasshoper Zurich, pentru calificarea în grupele Europa League, dacă nu ar fi fost intervenţiile sigure şi spectaculoase ale portarului Ciprian Tătăruşanu, destul de criticat în ultimul timp pentru evoluţiile sale, uneori mai puţin reuşite.

Intervenţiile bune ale portarilor sunt considerate normale, însă un dribling al unui atacant e considerat o minune. Ratările sau preluările greşite ale mijlocaşilor, fundaşilor şi atacanţilor sunt iertate cu uşurinţă, dar o gafă de portar înseamnă gol. Şi înseamnă că respectivul portar trebuie pus la zid. Portarul este singurul jucător din cei 11 ai unei echipe, a cărui evoluţie trebuie să fie perfectă. Şi atunci toată lumea consideră că portarul şi-a făcut doar datoria. Orice imperfecţiune, care unui jucător de câmp ar fi iertată cu uşurinţă, se soldează cu o tragedie, în plan sportiv. Nu spun că e nedrept, cine vrea să fie portar şi-a ales singur soarta şi continue reading…

Am găsit pe gsp.ro două articole care mi-au plăcut. Unul este despre Victor Hănescu şi izbucnirea lui de la Wimbledon, iar celălalt, despre jucătorul argentinian de fotbal Martin Palermo.

Iar în Adevărul, Nicolae Manolescu a scris minunat despre fotbal, pe care uneori îl trăim prea mult ca pe o chestiune de viață și de moarte, uitând să acceptăm că și înfrângerile fac parte din viață, iar un joc rămâne ceea ce este, adică un joc.