Adică Universitatea “de stat”. Fosta Universitate din Bacău, cum se numea mai demult. Care-i subiectul ? Simplu.
Absolvenţii de la Ştiinţe Economice, promoţia 2009, care doresc să îşi ridice diploma de licenţă, trebuie, pe lângă plata unei taxe de vreo 200 de lei sau aşa ceva, cereri, etc, să se prezinte şi cu două fotografii.
La secretariatul de la Ştiinţe Economice o tanti le spune studenţilor că trebuie poze “de buletin”, precizând: “pe hârtie mată, normală”. Ca să prindă ştampila, of course. Fără prea multe alte detalii. Nişte poze, acolo. Când vin cu încă 50 de lei (altă taxă, ultima) şi cu fotografiile la Rectorat, cei mai mulţi au o surpriză neplăcută. Doamna de acolo le explică faptul că pozele nu sunt bune. Trebuie făcute pe hârtie lucioasă. Trebuie să fie 3/4 şi trebuie să cuprindă doar faţa şi partea superioară a umerilor. Aşa că sute de oameni sunt puşi pe drumuri, doar pentru că au fost dezinformaţi. E posibil ca aceste reguli să fie şi afişate pe undeva, dar frustrant este că absolvenţii care întreabă la secretariat primesc răspunsul anapoda. Dacă pozele nu sunt ca la carte, e posibil, teoretic, ca diploma să nu fie recunoscută pe la tot felul de instituţii sau în străinătate.
O absolventă a ajuns astăzi la al patrulea rând de fotografii, pentru că precedentele nu fuseseră bune. 30 de lei cheltuiţi aiurea. De ce ? Pentru că pe o doamnă secretară sau ce-o fi, învârtitoare de hârtii, mă rog, a durut-o fix în cot şi i-a dat informaţii greşite. continue reading…
Browsing Posts tagged invatamant
În aşteptarea alegerilor şi a unui colţ de pîine…
Nu stiu cum se face, dar de fiecare dată când se apropie alegerile, guvernanţii se hotărăsc să scoată de pe raftul ruşinii, înfăşurată bine în naftalină, jucărioara lor preferată: soarta profesorilor. Acest colectiv de oameni, care cică au mai pus mâna pe o carte şi nu pe terenuri de nu ştiu câte hectare, reprezintă mantaua de vreme rea pentru cei care urmează a fi aleşi. De fiecare dată când se apropie ziua votului începe să se editeze câte un nou basm ai cărui actori sunt Guvernul şi ,,şleahta” profesorilor. Rolul de ,,Salvatore della patria” i se acordă bineînţeles junelui prim: omul politic, iar rolul de neajutorat i se cuvine sărmanului profesor. Normal că zmeul nu putea lipsi din desfăşurarea acţiunii. Astfel fie Călin (Popescu- Tariceanu), dar nu cel din file de poveste, fie Boc Poc-Poc îl vor întruchipa pe Bau-Bau.
Si noi ?!?!?!
Consider că audienţa, mai precis publicul larg este sătul şi plictisit de această reluare. Nici la creşă nu ar mai avea succes această tragedie în « n » acte, ale cărei urmări sunt bine cunoscute: repoziţionarea pe raftul ruşinii a profesorilor, înfăşuraţi într-un strat şi mai gros de naftalină, ca să le fie de folos şi la viitoarele alegeri. Circul produs de cele două părţi este unul de dimensiuni mitice. continue reading…
