CODRIN POP

Lumea noastră, văzută din Bedfordshire

Browsing Posts tagged locuri de munca anglia

Am auzit (sau citit), nu o dată, cretini exprimându-se în felul următor: “A, păi cutare e vai de capul lui, a plecat în Italia (Spania / Anglia / Franța / Canada etc) și șterge moșnegi la fund prin azil”. Numai un cretin cu o doză mare de răutate se poate exprima așa. Pentru că am avut ocazia, chiar privilegiul să cunosc îngrijitori personali și asistente medicale care fac unele dintre cele mai dificile meserii din lume. Am lucrat un timp într-un centru de îngrijire, în calitate de coordonator de activități.

Am rămas cu un respect deosebit pentru cei care practică meseria de “carer” cum se numește în Anglia. Mulți dintre ei, pe 6-7 lire sterline pe oră, un salariu extrem de mic pentru Regatul Unit. Sincer, au existat momente când am spus că nu aș putea face meseria asta nici măcar dacă mi s-ar oferi, prin absurd, 10.000 de lire pe lună. Pur și simplu nu aș putea. Nici măcar nu am încercat, îmi cunosc limitele și slăbiciunile. Dar am cunoscut români care sunt mai puternici decât mine, din acet punct de vedere. Și sunt extrem de mulți oameni care fac asta, în Anglia, pe salarii destul de mici pentru UK. Englezi dar și mulți români. Cu o răbdare de sfinți, cu o putere de supraoameni, cu profesionalism. Unii o fac fără să se plângă, alții o fac cu lacrimi în ochi, dar toți au, în ochii mei, o trăsătură comună: eroismul. E o formă de eroism mică, măruntă, dar asta nu o face mai puțin demnă de respect.

Mulți dintre românii care fac această muncă o fac numai pentru bani, ca să adune ceva și să-și poată ajuta familia din România, să își ia o casă, să își împlinească un vis mai mic sau mai mare. Motivația fiecăruia e diferită, unii au idealuri uriașe, alții mărunte, dar toți oferă în fiecare zi, englezilor și altor naționalități cu care lucrează, un exemplu excelent de seriozitate și forță. Nu e ușor, iar efortul lor, chiar dacă e făcut în primul rând pentru ei și familiile lor, ajută niște oameni care nu se mai pot ajuta singuri și merită tot respectul, indiferent în ce țară lucrează și pe ce bani.

editMai jos este primul editorial pe care l-am publicat in Anglia, aparut pe 1 martie 2014 in “ANUNTUL DE UK” (editia tiparita).

Punct si de la capăt !

Codrin POP

Într-o vreme în care nume mari din presă renunţă la ediţia print şi rămân doar cu varianta online, “Anunţul de UK” apare pentru prima dată şi pe hârtie. Este un nou început, într-un moment important pentru comunitatea românească din UK. Facem primul pas pe hârtie când unii români fac primii paşi în această ţară.  Când putem aplica fără probleme şi pentru alte joburi decât cele de “self-employed”, când interviul pentru National Insurance Number ar trebui să devină o simplă formalitate. Când, în sfârşit, avem aceleaşi drepturi ca orice cetăţean din UE şi putem concura pentru un loc de muncă fără să fim descurajaţi, întârziaţi sau daţi deoparte din cauza paşaportului.

2014 ne-a adus ridicarea restricţiilor privind dreptul de muncă în Regatul Unit. Asta nu înseamnă că viaţa de imigrant va deveni un vis, că mierea şi laptele vor curge pentru noi şi că vom fi invitaţi să acceptăm joburi uşoare, plătite cu mii de lire pe lună. Nu. Înseamnă doar că am făcut un pas spre normalitate şi că, măcar “pe hârtie” nu mai suntem trataţi precum cetăţeni de rang inferior. Schimbarea mentalităţilor necesită timp, nu se face peste noapte, iar românii se vor lovi în continuare de dificultăţi. Diferenţa dintre regulile de “pe hârtie” şi cele nescrise din viaţa reală va rămâne, probabil, vizibilă. Concurenţa pentru locuri de muncă decente va fi la fel de acerbă, unii dintre noi vor fi nevoiţi să accepte, în continuare, munci grele şi plătite cu minimul pe economie, iar pentru alţii eşecul va fi o posibilitate reală.

Ceea ce am primit în 2014 nu este o favoare, nu este o garanţie a succesului, ci doar o şansă. Am primit dreptul să concurăm. Ar fi trebuit să îl avem de mult timp, dar asta e altă poveste. Imaginea noastră e departe de a fi perfectă. Asta mai ales din cauza conaţionalilor noştri care aleg să încerce să “fenteze” legea prin diverse metode şi ridică mingea la fileu celor care vânează voturi sau cititori cu ajutorul discursurilor xenofobe şi anti-imigraţie.

Lăsînd la o parte astfel de detalii, 2014 este anul în care punem punct unei etape şi începem alta. O luăm, din nou, de la capăt. Cum am luat-o de nenumărate ori de-a lungul istoriei. 1989 a fost un început de drum pentru români, însă lucrurile, în cea mai mare parte, nu s-au întâmplat aşa cum ne-am aşteptat sau cum ne-am dorit, drept pentru care unii dintre noi am ales să emigrăm, mai devreme sau mai târziu. 2007 a adus intrarea în UE şi eliminarea vizelor, însă abia acum, în 2014, putem spune că suntem cetăţeni europeni cu drepturi depline. Cum am spus, nu e o garanţie a reuşitei sau a vreunui favor. Dar avem o şansă să punem punct şi să o luăm de la capăt, într-o ţară în care putem să reuşim.

Nu numai pe hârtie.

ziarPe 1 martie 2014 a aparut primul numar print al ziarului “Anuntul de UK“. Pana acum ziarul a aparut doar in varianta online, insa cativa oameni deosebiti s-au gandit sa il transforme in ziar “adevarat”, care sa fosneasca si sa miroasa a cerneala tipografica.

O publicatie de care romanii din Marea Britanie aveau nevoie. Deocamdata, ziarul se gaseste in mai multe magazine din Londra si costa 0.50 £. In fiecare numar va fi si cate un interviu interesant, si isi propune sa fie alaturi de romanii din UK, cu informatii utile si proaspete. Un ziar de calitate, cu ajutorul caruia, se spera, multi cititori vor gasi ceea ce cauta, de la locuri de munca pana la oportunitati de afaceri si informatii din toate domeniile.

Si ca si cum asta nu ar fi fost de ajuns, creatorii ziarului au facut un pas urias spre un nivel de calitate cu adevarat exceptional. :)

Mi-au propus sa public un editorial, ceea ce am facut cu drag. Deci, chiar daca imi place enorm ceea ce fac in prezent, m-am intors un pic si la scris, ca e greu sa uiti prima dragoste. E doar ca hobby, dar mi-a facut placere sa public un editorial intr-un ziar din Anglia si o voi face din nou cu placere, daca voi mai fi solicitat. In plus, m-am bucurat sa-mi vad numele intr-o caseta tehnica a unui ziar, dupa vreo 5 ani de “pauza”.

Postez si editorialul pe blog, in curand.