CODRIN POP

Lumea noastră, văzută din Bedfordshire

Browsing Posts tagged Muzică

Abia astept sa ajung in  Danemarca, peste o luna. Sunt curios cum o sa percep Europa nordica si civilizatia de acolo, e o experienta noua. aalborgPutinele tari vazute pana acum, in afara de Anglia, sunt Franta, Italia, Spania si Bulgaria. Imi propusesem Norvegia si Suedia, dar daca am fost invitat in Danemarca, e foarte bine. In Spania, Franta si Italia m-am simtit ca pestele in apa, probabil si pentru ca vorbesc mai mult sau mai putin fluent limbile respective. Tari calde, cu oameni comunicativi, cu galagie, agitatie, nu foarte multa ordine. Totusi am fost mereu atras de ideea ordinii si civilizatiei aproape extreme (cel putin dupa reputatie) din nordul Europei. Am lucrat cu jurnalisti norvegieni si am ramas placut impresionat de caldura lor, de prietenie, de simtul umorului, de lipsa “racelii” pe care, poate, o asteptam de la niste nordici, pe baza prejudecatilor de care, uneori, nu scapam. Sau, mai degraba, a stereotipurilor.

Imi imaginez ca in Danemarca, Suedia, Norvegia, Finlanda e chiar mai multa civilizatie decat in Marea Britanie sau Germania. Germania, inca o tara pe care as vrea sa o vizitez o data. Lista e lunga, dar deplasarea in Danemarca ma va ajuta sa imi clarific un pic imaginea despre nordul Europei. Si am sentimentul ca imi va incurca si mai mult planurile de vacanta pentru urmatorii 5-10 ani, obligandu-ne sa gasim timp si pentru o tara sau doua din zona respectiva.

Pana atunci, tot de la unii “reci”, putina muzica. Helene Fischer. Nemtoaica de origine rusa, parca. Mie nu mi se pare “rece” deloc.


Giany e unul din prenumele mele. Din cate stiu, asta se datoreaza si unui cantaret imens, Gianni Morandi. Nu e scris la fel, dar pe-atunci parintii nu aveau internet, sa se poata documenta ca la carte, asa ca se iarta :) Cateva melodii ale lui Gianni, de la Giany, pentru Giani :) Happy birthday !

Nu sunt un fanatic al brand-urilor, nici al “sculelor” de muzica. Imi ascult muzica ori in masina, destul de tare, ori pe laptop, cu niste “urechelnite” din alea mici. Tot destul de tare. Dar nu m-au interesat foarte mult calitatea sunetului, fidelitatea, etc. Numai ca recent mi-au iesit in cale niste casti Sennheiser si, dupa ce au adunat praf vreo luna, m-am gandit sa vad ce e cu ele. Eh, Sennheiser, Bose, Bang & Olufsen, whatever, mda, marci, niste chestii mai scumpe de 8 ori decat altele la fel. Wrong ! Am fost ignorant in domeniu, dar Sennheiser m-a facut sa ascult muzica pana si in timpul reprizei a doua de la Germania – Italia :)   Stiu ca nu-s astea cele mai tari casti, ca sunt echipamente pro care sunt si mai si, dar pentru mine au fost o surpriza placuta.

Acum, nu inseamna ca o sa fiu mult mai interesat in viitor de echipament audio, casti scumpe, etc., dar cand imi mai ies in cale niste Sennheiser sau Bose, promit sa nu le mai tin in dulap o luna, sa se prafuiasca, pana sa ma milostivesc de ele sa le dau o sansa. Merita o soarta mai buna.

Imi place muzica din Anglia, e ok, dar parca nimic nu egaleaza romantismul si expresivitatea  unor “clasici” italieni. Na si la mine, la 12:40 ora mea si 02:40 a Romaniei, ma trezesc critic muzical. Mai bine enjoy si-atat ! C’e l’amore a cena… :)
<

Radiourile din UK ne bombardeaza cu melodii celebre de Craciun. Nu obosesc sa le repete, insa nu e nimic neplacut in rutina asta, pentru ca sunt cantece minunate, fie ele mai vechi sau mai noi.
De pe masa de Craciun nu a lipsit “Christmas Pudding”, o chestie simpatica, intr-un fel de castronel. Seamana un pic cu turta dulce de casa, plina insa de fructe uscate, stafide si alte chestii. Plus 9 la suta cidru. Bunutza. Evident, am cumparat si o cutie cu 12 “mince pies”, placintzele mici cu umplutura de fructe, intr-un aluat untos (o exista cuvantul asta) si sfaramicios. Delicioase. Masa de aseara, pe langa chestiile de baza, a avut si elemente de Spania, datorita colegilor spanioli care au adus aperitivele si un vin rosu. Aseara stiam si cum se cheama :) A, si un sos de usturoi fooooarte bun, care merge si pe paine prajita. Alioli, parca.
In fata caselor sunt peste tot instalatii luminoase, iar vecinul de peste drum chiar a dat dovada de exces de zel. Nu doar reni, sanie si alte chestii luminoase, ci si un mare si rosu “You’ll Never Walk Alone”, semn ca e fan Liverpool. Nice :)
Vinul nostru pentru seara asta este un rose dulce din Portugalia, intr-o sticluta pantecoasa, foarte simpatica. Apropo. Aici au sticle de Coca cola, Schweppes sau Dr.Pepper nu doar la 2 litri, ci si la 3 !
Iar zilele trecute am baut suc de “dandelion & burdock”.
La televizor e invazie de filme de Craciun. Dar nu numai. Am vazut sau am “rasfoit” “Masina timpului” (versiune veche, de prin 70 si ceva), “Casablanca”, un Ebeneezer Scrooge modern, un fel de recuperator, interpretat – surpriza ! – de Ross Kemp (cine se uita la Discovery sau NatGeo il stie, din reportajele cu forte speciale si cu cartiere rau-famate). Si multe alte filme. Am descoperit Top Gear – editia “la zi”, pe BBC Two, si mi-a urat Craciun Fericit chiar Jeremy Clarkson, care va reveni in ianuarie. Pana atunci, vad editii reluate pe “Dave”, un canal de divertisment. Nici cu serialele nu stam rau, mai ales ca am descoperit pe diverse canale “Two and a Half Men”, “The Simpsons” si “South Park”. Sa mai ascultam o muzica. Si Merry Christmas, everyone !

Suntem in luna mea preferata si vine Craciunul. Promit poze cu Craciunul englezesc. Cu caprele, ursii si buhaii britanici… :)

ION SURUCEANU – CE SEARA MINUNATA

Asculta mai multe audio diverse

Ion Suruceanu – Viata noastra

Asculta mai multe audio diverse

Olga Ciolacu

No comments

Azi e moment romantic. Chiar demodat, as spune… Mi-am adus aminte de Olga Ciolacu, cantareata basareabanca. Si de melodii pe care le uitasem. O voce mare.
Uneori, mi-e mai usor sa-mi amintesc aproape perfect versurile unei melodii auzite de 3-4 ori acum 15-20 de ani, decat, sa zicem, prima zi de scoala, o zi de nastere, prima nota de 10 sau de 3, etc. Explicatii ? Nu cred ca stiu cum sa gasesc explicatii. Complicat. Sau,poate, simplu. Foarte simplu.
OLGA CIOLACU-VIATA

Asculta mai multe audio diverse

Olga Ciolacu – Serenada

Asculta mai multe audio diverse

Olga Ciolacu-as vrea sa te intorci

Asculta mai multe audio diverse

Olga Ciolacu – "Actorul"

Asculta mai multe audio diverse

Olga Ciolacu – Mama,iarta-ma!

Asculta mai multe audio diverse

Olga Ciolacu – Ochii mei

Asculta mai multe audio diverse

OLGA CIOLACU-DOUA RUGURI

Asculta mai multe audio diverse

Muzica.

No comments

Săptămâna viitoare ne mutăm din România. E o ţară care nu mi se mai pare potrivită ca să trăiesc în ea. Nu favorizează ideea de familie normală, ceea ce intră încontradicţie cu principiile noastre de viaţă. Aşa că ne mutăm în Anglia. Blogul va rămâne funcţional, mai ales acum, că nu mai cade, dar va avea un aer aşa, mai internaţional, cumva. Mi s-a pus un pic pata pe Paris, că e multă vreme de când nu m-am plimbat pe Champs Elysees. Străduţele înguste pe care te pierzi, Sena, terasele, Gara de Nord, turiştii. Totul.
Paranteză: În 2000, într-o noapte de iunie, am stat de vorbă de la 3 dimineaţa până pe la 7, în faţa Gării de Nord din Paris, cu un scoţian. Vorbeam de toate, despre ţările noastre şi ce facem prin Franţa, ca să treacă mai uşor orele alea chinuitoare. Gara se închisese pentru curăţenie şi stăteam aşezaţi pe o bordură, cu bagajele lângă noi, într-un Paris tăcut şi adormit. Din cauza oboselii, mă trezeam vorbind în italiană, franceză sau română, îmi ceream scuze şi reluam dialogul în engleză. Aşteptam fiecare trenul lui şi ne-am despărţit buni prieteni, convinşi că nu ne vom mai vedea şi auzi niciodată. Aşa a fost, însă acum Gara de Nord din Paris mă aşteaptă cu o amintire interesantă. Într-o zi va trebui să scriu mai mult despre luna petrecută în Franţa, în 2000, cu chefurile cu alţi 20 de colegi din 20 de ţări, cu vizita la un uriaş muzeu Renault, cu mine în vreo 10 maşini de Formula 1, conduse pe vremuri de Hill, Prost, Mansell, Fisichella, cu spectacolul de cabaret la Lido, cu prietenii brazilieni şi steagul primit de la ei, cu castelele magnifice vizitate, cu incredibilul Mont Saint Michel, cu şampania franţuzească, cu tequila de la Juan Carlos Avila din Guadalajara, cu pozele făcute acolo cu un Unomat cu film şi multe multe altele…
Paranteză închisă. Să revin la ale noastre.
Sigur, întâi vom vizita Londra, că va fi la o aruncătură de băţ de casa noastră. Abia aştept să compar Londra cu Parisul, să văd unde mă simt mai bine, care îmi place mai mult, pe care îl preferă Alina, unde găsim acel “je ne sais quoi”. Am zis “je ne sais quoi” ? Asta nu înseamnă nimic, Londra are şansele sale să ne impresioneze, sunt sigur…Până atunci, să ne franţuzim un pic…


Edith Piaf – L’Accordéoniste
Asculta mai multe audio diverse


edith piaf – padam, padam
Asculta mai multe audio diverse


Joe Dassin- Champs Elysees
Asculta mai multe audio diverse