Imi place muzica din Anglia, e ok, dar parca nimic nu egaleaza romantismul si expresivitatea unor “clasici” italieni. Na si la mine, la 12:40 ora mea si 02:40 a Romaniei, ma trezesc critic muzical. Mai bine enjoy si-atat ! C’e l’amore a cena… 
<
Browsing Posts tagged Muzică
Radiourile din UK ne bombardeaza cu melodii celebre de Craciun. Nu obosesc sa le repete, insa nu e nimic neplacut in rutina asta, pentru ca sunt cantece minunate, fie ele mai vechi sau mai noi.
De pe masa de Craciun nu a lipsit “Christmas Pudding”, o chestie simpatica, intr-un fel de castronel. Seamana un pic cu turta dulce de casa, plina insa de fructe uscate, stafide si alte chestii. Plus 9 la suta cidru. Bunutza. Evident, am cumparat si o cutie cu 12 “mince pies”, placintzele mici cu umplutura de fructe, intr-un aluat untos (o exista cuvantul asta) si sfaramicios. Delicioase. Masa de aseara, pe langa chestiile de baza, a avut si elemente de Spania, datorita colegilor spanioli care au adus aperitivele si un vin rosu. Aseara stiam si cum se cheama A, si un sos de usturoi fooooarte bun, care merge si pe paine prajita. Alioli, parca.
In fata caselor sunt peste tot instalatii luminoase, iar vecinul de peste drum chiar a dat dovada de exces de zel. Nu doar reni, sanie si alte chestii luminoase, ci si un mare si rosu “You’ll Never Walk Alone”, semn ca e fan Liverpool. Nice
Vinul nostru pentru seara asta este un rose dulce din Portugalia, intr-o sticluta pantecoasa, foarte simpatica. Apropo. Aici au sticle de Coca cola, Schweppes sau Dr.Pepper nu doar la 2 litri, ci si la 3 !
Iar zilele trecute am baut suc de “dandelion & burdock”.
La televizor e invazie de filme de Craciun. Dar nu numai. Am vazut sau am “rasfoit” “Masina timpului” (versiune veche, de prin 70 si ceva), “Casablanca”, un Ebeneezer Scrooge modern, un fel de recuperator, interpretat – surpriza ! – de Ross Kemp (cine se uita la Discovery sau NatGeo il stie, din reportajele cu forte speciale si cu cartiere rau-famate). Si multe alte filme. Am descoperit Top Gear – editia “la zi”, pe BBC Two, si mi-a urat Craciun Fericit chiar Jeremy Clarkson, care va reveni in ianuarie. Pana atunci, vad editii reluate pe “Dave”, un canal de divertisment. Nici cu serialele nu stam rau, mai ales ca am descoperit pe diverse canale “Two and a Half Men”, “The Simpsons” si “South Park”. Sa mai ascultam o muzica. Si Merry Christmas, everyone !
Suntem in luna mea preferata si vine Craciunul. Promit poze cu Craciunul englezesc. Cu caprele, ursii si buhaii britanici…
ION SURUCEANU – CE SEARA MINUNATA
Asculta mai multe audio diverse
Ion Suruceanu – Viata noastra
Asculta mai multe audio diverse
Azi e moment romantic. Chiar demodat, as spune… Mi-am adus aminte de Olga Ciolacu, cantareata basareabanca. Si de melodii pe care le uitasem. O voce mare.
Uneori, mi-e mai usor sa-mi amintesc aproape perfect versurile unei melodii auzite de 3-4 ori acum 15-20 de ani, decat, sa zicem, prima zi de scoala, o zi de nastere, prima nota de 10 sau de 3, etc. Explicatii ? Nu cred ca stiu cum sa gasesc explicatii. Complicat. Sau,poate, simplu. Foarte simplu.
OLGA CIOLACU-VIATA
Asculta mai multe audio diverse
Olga Ciolacu – Serenada
Asculta mai multe audio diverse
Olga Ciolacu-as vrea sa te intorci
Asculta mai multe audio diverse
Olga Ciolacu – "Actorul"
Asculta mai multe audio diverse
Olga Ciolacu – Mama,iarta-ma!
Asculta mai multe audio diverse
Olga Ciolacu – Ochii mei
Asculta mai multe audio diverse
OLGA CIOLACU-DOUA RUGURI
Asculta mai multe audio diverse
Săptămâna viitoare ne mutăm din România. E o ţară care nu mi se mai pare potrivită ca să trăiesc în ea. Nu favorizează ideea de familie normală, ceea ce intră încontradicţie cu principiile noastre de viaţă. Aşa că ne mutăm în Anglia. Blogul va rămâne funcţional, mai ales acum, că nu mai cade, dar va avea un aer aşa, mai internaţional, cumva. Mi s-a pus un pic pata pe Paris, că e multă vreme de când nu m-am plimbat pe Champs Elysees. Străduţele înguste pe care te pierzi, Sena, terasele, Gara de Nord, turiştii. Totul.
Paranteză: În 2000, într-o noapte de iunie, am stat de vorbă de la 3 dimineaţa până pe la 7, în faţa Gării de Nord din Paris, cu un scoţian. Vorbeam de toate, despre ţările noastre şi ce facem prin Franţa, ca să treacă mai uşor orele alea chinuitoare. Gara se închisese pentru curăţenie şi stăteam aşezaţi pe o bordură, cu bagajele lângă noi, într-un Paris tăcut şi adormit. Din cauza oboselii, mă trezeam vorbind în italiană, franceză sau română, îmi ceream scuze şi reluam dialogul în engleză. Aşteptam fiecare trenul lui şi ne-am despărţit buni prieteni, convinşi că nu ne vom mai vedea şi auzi niciodată. Aşa a fost, însă acum Gara de Nord din Paris mă aşteaptă cu o amintire interesantă. Într-o zi va trebui să scriu mai mult despre luna petrecută în Franţa, în 2000, cu chefurile cu alţi 20 de colegi din 20 de ţări, cu vizita la un uriaş muzeu Renault, cu mine în vreo 10 maşini de Formula 1, conduse pe vremuri de Hill, Prost, Mansell, Fisichella, cu spectacolul de cabaret la Lido, cu prietenii brazilieni şi steagul primit de la ei, cu castelele magnifice vizitate, cu incredibilul Mont Saint Michel, cu şampania franţuzească, cu tequila de la Juan Carlos Avila din Guadalajara, cu pozele făcute acolo cu un Unomat cu film şi multe multe altele…
Paranteză închisă. Să revin la ale noastre.
Sigur, întâi vom vizita Londra, că va fi la o aruncătură de băţ de casa noastră. Abia aştept să compar Londra cu Parisul, să văd unde mă simt mai bine, care îmi place mai mult, pe care îl preferă Alina, unde găsim acel “je ne sais quoi”. Am zis “je ne sais quoi” ? Asta nu înseamnă nimic, Londra are şansele sale să ne impresioneze, sunt sigur…Până atunci, să ne franţuzim un pic…
Edith Piaf – L’Accordéoniste
Asculta mai multe audio diverse
edith piaf – padam, padam
Asculta mai multe audio diverse
Joe Dassin- Champs Elysees
Asculta mai multe audio diverse
Finalul…finalei Cupei Presei la tenis se amână. Mie îmi place ploaia, însă nu atât de mult încât să îmi doresc să plouă non-stop în perioada asta. Pentru că am nevoie de o zi, o singură zi cu soare sau măcar uscată, în care să termin meciul de tenis cu Ciprian, colegul de la Euro TV. Să ştiu măcar dacă înving sau pierd. Aşa că voi încerca un ritual de alungare a ploii, prin muzică de ploaie. E o chestie de psihologie inversă în combinaţie cu tehnologie de ultimă generaţie, unde alfa-gamma şi magie albă cu buline roşii. Nu v-o pot explica amănunţit. O procedură secretă, oricum. Important e că trebuie ascultată şi apoi ploaia va înceta, măcar timp de o zi. Enjoy:
Nu e Crăciunul, dar sunt într-o binemeritată vacanţă de o lună, aşa că am intrat cu totul în atmosfera de vacanţă. Sau a intrat ea în mine. Important e că mă bucur de timpul liber. Relax, everybody !
