Aterizarea căpcăunului
Ioan-Alexandru URSU
Te-ai trezit cumva într-o lume în care totul pare “ca de ciuperci”? 
Atunci înseamnă că ai descoperit realitatea. Acum, după ce ţi-au fost testate papilele gustative pe vechiul produs, de larg consum, denumit: “lumea de toate zilele”, vi s-a ivit întrebarea : ‘oi fi vrând io să fi păpat acest aliment?” Daaaaaaaa!!! Cu siguranţă. Nu ar trebui să punem mână de la mână, nu pentru a face mai multe mâini, ci pentru a încerca (acolo, olecuţică) să schimbăm ingredientele “lumii de toate zilele”? Sunt sigur că a trecut de mult perioada de valabilitate a acestui papanaş cu brânză mucegăită. Io sunt plictisit de sutele de ghivece servite zilnic în autoBUS, în trafic, şi în mod special în instituţiile de învăţământ.
Cred că în curând voi ajunge imun la toate aceste deşeuri verbale, evenimenţiale, şi tot neamul lor cel ….., din păcate treaz! Ar fi bine să găsim somniferul pentru infinitul cârd de aroganţă, prostie, nesimţire, nepăsare. E dureros că “madame” aroganţa, “boierul” nesimţirea, şi incurabila prostie au pus laba (că nu pot spune mâna sau gheara) şi pe instituţiile de la care ai unele mici-mari pretenţii. Nu voi spune că un student nu poate să intre la secretariat cu scopul de a găsi un răspuns, sau că “limitatul” învăţăcel este luat peste picioare, de către “prea nelimitatul, alteţea sa” profesorul. Pentru a nu mai aduce in discutie comportamentul functionarilor publici, al caror chef de munca este atît de incomensurabil încat nici nu il simtim! Imi place la nebunie ţara în care m-am născut, trăiesc si voi trăi (sper ca nu pentru prea mult timp, aici)! Dacă nu ar fi existat această mică doza de nebunie…, am începe să batem cîmpiile cu toţii.
Of….offfff !!!! Măi…..! Măi!!!! “Da’ io cu cin’ votîz?” Nu cu mine!!!! Din păcate cu ei…., vlăjganii de demult vlăguiţi!!!! Dar na că am scăpat porumbelul şi am spus-o. :) Ups! Cred că am parte de o revelaţie!!! Gaaaaaaaaataaaaaaaaa! Ştiiiiiiiiiiiiiiuuuuuuuuuuuuu! Şombolibozaurii vor să ne călească, pentru că viaţa este grea domle! Nu oricine o poate căra. Cică trebuie să ai braţe puternice, spate mare, ce mai, trebuie să mergem la sală, şi nu mă refer la sala de lectură! Nu? N-am io dreptate sau n-am io dreptate ?
Hooop ooooop ooooop! Gata ajungem să ne plângem de milă. Şi nu dă bine în CV. Nu trebuie să exagerăm. Din fericire nu toţi şombolibozaurii sunt la fel. Există şi excepţia de la regulă. Mai sunt şi oameni, spre bucuria publicului larg.
Nimicirea căpcăunului
Sincer, mie îmi place cum stau lucrurile în acest moment. De ce ? Pentru că mă determină să fiu un luptător, un om care se zbate până la ultima lacrimă de putere!!!
Trebuie să le mulţumim celor care ne fac ziua mai amară, mai înnourată, mai ploioasă, mai lungă, mai cretină, pentru că inevitabil vor apărea şi dulceţurile…, şi lumina…, şi înţelepciunea…, şi răspunsurile pe care le căutăm. Astfel jocul devine mai disputat şi mai interesant. Credeţi voi ?
Nu?
