REPORTER LIBER

Cum scriem prea rar despre oameni “obișnuiți”, voi încerca să recuperez puțin. Andrei Venghiac are 19 ani, iar marea sa pasiune este fotografia. Andrei doreşte să devină student la Universitatea de Arte, iar apoi să locuiască şi să facă fotografii la Paris.

Tânărul a absolvit clasa a douăsprezecea la Colegiul Naţional „Ferdinand” din Bacău, secţia matematică – informatică. Pasiunea pentru fotografie şi-a descoperit-o la vârsta de 16 ani, când, într-o excurse cu familia în Spania, a primit “sarcina” să imortalizeze cele mai frumoase momente ale vacanţei. A descoperit că prin fotografie se poate exprima, iar primul aparat foto cu care a lucrat a fost un Fujifilm S 5700. “Am încercat să le arăt celorlalţi cum văd eu locurile în care am fost, să introduc puţin romantism. Parisul şi Londra mi-au plăcut foarte mult”. Când vine vorba despre Paris, Andrei are numai cuvinte de laudă, dar şi planuri de viitor foarte clar stabilite. “Este oraşul meu preferat. Mi-a plăcut atmosfera de acolo, boemă, artisitcă. E plin de artişti – pictori, fotografi. Chiar m-aş vedea trăind acolo, sper ca după terminarea facultăţii să mă mut în Paris şi să lucrez acolo”, spune Andrei Venghiac.

A trecut rapid la aparate foto profesionale

Cuprins de pasiunea pentru arta fotografică, tânărul a făcut rapid saltul la un aparat DSLR, un Canon 450 D, cu care a reuşit să îşi îmbunătăţească şi mai mult rezultatele. continue reading…

Ştefan Iancu: „Orice meserie făcută cu plăcere devine artă”

Unul din cei mai apreciaţi frizeri din oraş face această meserie de peste 45 de ani. Lucrează la frizeria de la Narcisa, unde mă tund de când eram copil…

Ştefan Iancu a intrat pentru prima dată într-o frizerie în 1964, ca ucenic, iar acum este şef de unitate la frizeria de pe Calea Republicii din Bacău.

Ucenicia, altfel decât în zilele noastre

La 16 ani, Ştefan Iancu a fost îndrumat de tatăl său căte meserie de frizer. „Tata a practicat această meserie în armată, în timpul războiului şi mi-a transmis interesul pentru ea. După şcoala elementară, am făcut doi ani de ucenicie la locul de muncă. Este mare diferenţă între ucenicia de atunci şi cea de acum. Eram şi femeie de servici, făceam şi comisioane pentru frizeri, dimineaţa la 5,30 şi seara făceam curăţenie. Prindeam şi meserie, pentru că uneori, dacă ajungeam primul, veneau clienţi care voiau să fie tunşi sau bărbieriţi. Veneau şi de la mine, din Ţibăneşti, rude şi cunoştinţe, aşa am învăţat meserie”, povesteşte frizerul care a tuns mii de băcăuani.  Ştefan Iancu a avut, însă, ocazia să practice şi o altă meserie, cea de sudor. În 1969 a absolvit o şcoală la Nicolina (judeţul Iaşi), după care a primit un loc de muncă la Electromontaj Bacău. „Aşa am ajuns aici, însă am lucrat ca sudor doar trei ani, după care am plecat în armată, la Bucureşti. Acolo am reluat activitatea de frizer, iar când m-am întors în Bacău, tot frizerie mi-am dorit să fac şi m-am angajat la Cooperativa Muncă şi Artă”. Traseul profesional a avut apoi mai multe etape: continue reading…