REPORTER LIBER

Andrei Vochin, de la Gazeta Sporturilor, face într-un articol scurt, dar interesant, dreptate pentru Tătăruşanu şi, într-o oarecare măsură, pentru portari. Chiar dacă a jucat bine şi a avut multe ocazii, Steaua nu ar fi câştigat cu 1-0 meciul tur cu Grasshoper Zurich, pentru calificarea în grupele Europa League, dacă nu ar fi fost intervenţiile sigure şi spectaculoase ale portarului Ciprian Tătăruşanu, destul de criticat în ultimul timp pentru evoluţiile sale, uneori mai puţin reuşite.

Intervenţiile bune ale portarilor sunt considerate normale, însă un dribling al unui atacant e considerat o minune. Ratările sau preluările greşite ale mijlocaşilor, fundaşilor şi atacanţilor sunt iertate cu uşurinţă, dar o gafă de portar înseamnă gol. Şi înseamnă că respectivul portar trebuie pus la zid. Portarul este singurul jucător din cei 11 ai unei echipe, a cărui evoluţie trebuie să fie perfectă. Şi atunci toată lumea consideră că portarul şi-a făcut doar datoria. Orice imperfecţiune, care unui jucător de câmp ar fi iertată cu uşurinţă, se soldează cu o tragedie, în plan sportiv. Nu spun că e nedrept, cine vrea să fie portar şi-a ales singur soarta şi continue reading…

Motto: “I was built to be the best
Number one and nothing less
Lead me to my destiny
I have waited patiently
I have vision’ oh I believe
I know I can count on me” (Right Said Fred, “Stand Up”)

Dupa cum am scris si aici, sambata, de la ora 15, in club The Stage, are loc festivitatea de premiere a campionatului judetean de minifotbal organizat de LIDERSPORT, editia 2009-2010. Competitie al carei sustinator oficial este Cristi Chivu, alături de sponsorul Bergenbier. Am fost desemnat cel mai bun portar al competitiei, voi fi acolo ca sa imi ridic premiul (plus felicitari, aplauze, etc.). Felicitari campionilor de la Tofan Sport, vicecampionilor de la Legendele si colegilor mei de la Coriolan, fara care nu as fi reusit sa ajung “the best”. Luni, pe blog, fotografii de la eveniment. Abia luni (sau cel mai devreme duminica seara), pentru ca sambata si duminica nu voi fi in oras si nu voi putea posta nimic nou.

In rest…. sa cante muzica, sa curga sampania !

Campionatul de minifotbal al judeţului Bacău s-a încheiat, cu Tofan Sport campioană incontestabilă şi FC Coriolan, echipa la care joc, pe locul 3. Din păcate, niciuna din cele două echipe, participante la Campionatul Naţional (Tofan) şi Cupa României (Coriolan) nu a reuşit performanţe la nivel naţional. Asta nu neapărat din cauza valorii echipelor, ci a faptului că la competiţiile naţionale au lipsit jucători de bază din cele două loturi. Lucru greu de înţeles, dar nu comentez mai mult, că nu vreau să mă cert cu colegii de echipă…
Organizatorul campionatului judeţean, LIDERSPORT, a făcut public un comunicat de presă în care anunţă organizarea festivităţii de premiere şi laureaţii ediţiei de campionat încheiate. Printre care mă număr şi eu, cu titlul de “Cel mai bun portar”. O veste foarte bună, o recunoaştere a sutelor de plonjoane – să nu zic eroice – disperate după mingi, a degetelor date peste cap şi a transpiraţiei “donate” pe terenul sintetic, weekend de weekend. Le mulţumesc organizatorilor pentru apreciere, colegilor de echipă pentru felul cum au jucat şi celorlalţi portari foarte buni de la echipele de top din campionat, pentru că au fost concurenţi puternici şi de valoare. În special colegului de “suferinţă” Vasi, din poarta Coriolanului, ale cărui evoluţii sigure m-au motivat să joc cât am putut de bine, atunci când mi-a venit rândul să apăr. Evident că prezenţa mea în poarta echipei Coriolan nu ar fi fost la fel de eficientă dacă nu simţeam sprijinul şi aprecierea soţiei mele, Alina, a familiei şi a pisicii BebeMică de rasă maidaneză pură. Plus vecinii, prietenii şi duşmanii (ăştia din urmă…cantitativ puţini de tot, calitativ zero) care m-au motivat fiecare aşa cum a ştiut mai bine Multumesc ! Anul viitor sper sa imi pastrez acest titul, dar sa fie completat de un loc 1 cu echipa si de o prezenţă reuşităla turneul naţional.
Iată şi invitaţia oficială, adresată tuturor echipelor din campionat: continue reading…

Sunt un pic masochist cu clipul ăsta. E fresh, de la un meci decisiv pentru evitarea retrogradării din liga secundă a Spaniei. Mă gândesc la portarul Murciei, săracul, cum o fi să aperi în minutul 90 penalty decisiv și, în secunda următoare, să simți cum se lovește mingea de tine și să o vezi scurgându-se, încet de tot, în poartă. Și să retrogradeze echipa ta. Brrrrr… E o senzație nenorocită rău de tot. Și mai e nasol și când trage adversarul în bară, tu, portarul, ai apucat să plonjezi, mingea ricoșează în spatele tău și intră în poartă… Fac și astea parte din viața portarului… Faza e la minutul 2:12

Am găsit un fragment dintr-o carte publicată în 1979 de George Mihalache. Este cu şi despre Mircea David, Il Dio, portarul naţionalei de acum mulţi ani. În fotbal, viaţa de portar nu se compară cu nimic altceva. “Un balon râdea în poartă”, “Il Dio şi “diavolii” din faţa porţii” sau “De ţi-ar spune poarta mea” sunt doar trei din cărţile care merită citite de cei care iubesc fotbalul. Sau sportul în general. Sau recitite. Enjoy !

“Baratky implanta spada in poarta lui Olivieri, iar italienii se prabusesc.Reuter si Baratky dau iama in apararea italiana, dar Olivieri scapa de data asta.Tribunele sunt reduse la tacere.Privesc fascinat spre ele, fericit si nu-mi vine sa cred.Tot stadionul Lazio este invaluit de fum.Arde ceva oare?Sau si-a aprins pipa iarasi vestitul Vezuviu?Imposibil, vulcanul e prea departe de noi, tocmai la Neapole.Atunci?
Ca la o comanda invizibila, dupa inscrierea golului nostru, italienii din tribune si-au aprins tigarile.Aproape 15-20 000 de tigari, cred, conectate parca la un sigur foc, coplesind intregul teren de joc cu un val ggros, inecacios.Valuri de fum coboara din toate partile., invaluindu-ne pe toti.
Italienii se agita o vreme, crispati, dar atacurile lor devin tot mai lucide, mai taioase.Incet, incet, imi dau seama ca in gardul aparari noastre se produc “sapaturi”, ca sipcile cad sub izbiturile necrutatoare ale lui Piola, Bertoni, De Maria.Si iata fatidicul minut 61…nu l-am uitat nici azi.S-a executat o lovitura libera, Piola a tasnit la minge dar s-a izbit de o stanca, Lazar Sfera, care desi mai scund avea o detenta remarcabila.Balonul a sters fruntea lui Piola, a sarit peste Sfera, apoi si peste Lengheriu.Vedeam mingea cum cade la 6 metri si instinctiv m-am avantat spre ea tipand la Misu:”Las-o!”.Dar Legheriu era ocupat cu un alt adversar , care parca rasarise din pamant , haituind si el balonul.Presat de Bertoni, caci despre el era vorba, Misu s-a fastacit incercand sa degajeze..Mingea s-a izbit de Bertoni si a sarit la un metru de poarta.Biavati l-a impins usor pe Lupas, dezechilibrandu-l si acesta n-a mai reusit sa schimbe traiectoria balonului, care a intrat usor in poarta , atinsa si de italian.Stadionul a devenit un vulcan… continue reading…

Meci greu pentru echipa mea, Coriolan, în etapa a 18-a a campionatului municipal “Lidersport”. Doar un 4-3 cu Nuntaşii Poşta Atlassib, echipa de pe locul 12 (din 16), care a fost la un pas să obţină un egal. După 3-0 la pauză, dar cu ocazii mari ratate de adversari, s-a ajuns la 3-2, apoi la 4-2, 4-3, iar în ultimele secunde de joc echipa adversă a avut ocazie de 1 la 1 cu portarul (cu mine, adică), însă şutul atacantului advers m-a nimerit şi am reuşit să câştigăm. Organizatorii au considerat că am fost – din nou – omul meciului. Nimic nou. :)  Mai jos, comunicatul, rezultatele şi clasamentul, aşa cum au fost puse la dispoziţie de organizatorii competiţiei: continue reading…