Pe langa banii pe care ii castig in Anglia ma pot astepta la un salariu consistent si din Romania, desi nu mai sunt acolo si, din cate stiu, nu muncesc si in tara. Pe 15 noiembrie 2010 a aparut in Adevarul un articol semnat de “Codrin Pop” ! Adica de mine. Despre Andrei Farmatu, un elev talentat, care joaca fotbal, invata si foarte bine, lucruri pentru care merita felicitari si el si parintii sai. Din cate stiu, eu nu mai lucrez la Adevarul, ba chiar am si lucrat la Realitatea TV dupa ce am plecat de la ADS Bacau. Si nici nu m-a sunat nimeni sa ma intrebe daca sunt de acord sa imi apara semnatura in ziarul respectiv.
Eu inteleg ca noul articol a fost luat cu copy/paste dintr-un articol mai mare, publicat prin iulie 2010, tot in Adevarul (pagina 16 a ADS Bacau, cea de “portret”, parca). Oricum, nu e sfarsitul lumii. Bine ca nu apare numele meu la articolele altora. Ca nu raspund decat de ceea ce am scris sau scriu eu. De astea sunt sigur.
Oricum am avut surprize mai neplacute decat asta cat am lucrat la ADS in noua organizare, cu sedii regionale care le coordoneaza pe cele locale. Si aveam mereu emotii, iar uneori chiar si surprize neplacute (dezacorduri, exprimari incoerente, bucati de text lipsa, etc.), in functie de cine ne “corecta” materialele. Asa-i cand pana si contzopistii de ”biuro” cu manecute, usor agramati, se baga in treaba jurnalistilor… 
Iar pentru ratatii a caror singura bucurie este sa saliveze pe monitoare cand vad cate o eroare intr-un articol semnat de ziarist, exemplu acesta este elocvent, cred: poti sa “fii publicat” chiar daca nu mai lucrezi de 5 luni la un ziar. Mai ales daca sunt prea multi sefi si sefuleti si sefulete la ziarul respectiv. Cat despre greseli, aparitia lor in ziar nu depinde doar de semnatarul unui articol. Iar uneori nici macar nu apartin celui care semneaza.
In rest, din partea mea, Adevarul, Adevarul de Seara Bacau si Click au mana libera sa publice oricand materialele documentate de mine in perioada lucrata la ei. La urma urmei, stiu cum e cand au de umplut paginile, fac si ei ce pot, saracii
Sa fie primit !
P.S.: Intr-o zi o sa am niste povesti frumoase de spus.
