CODRIN POP

Lumea noastră, văzută din Bedfordshire

Browsing Posts tagged presă

Pe 22 decembrie, ziaristii de la Desteptarea sarbatoresc ziua de nastere a celui mai important ziar bacauan. Le urez “La Multi Ani !” si cat mai multi cititori, si le multumesc tuturor celor de la Desteptarea pentru ca m-au invitat sa public cateva randuri in ziar, cu aceasta ocazie.

Puterea ziaristului (incepator): Am mutat de unul singur Agentia CFR!

Era prin ’99 (1999!), poate 2000, venisem de putin timp la Desteptarea, aveam vreo 22-23 de ani. Aveam, evident, domenii de mare raspundere, printre care Agentia CFR. Ma cheama domnul Baltatescu, redactor-sef, in birou, sa imi dea ceva de lucru. “Codrin, de mâine Agentia CFR va avea alt sediu, uite un numar de telefon, suna urgent si fa o stire mica, o punem pe prima pagina, fara poza”. Prima pagina. Stirea mea, pe prima pagina, semnata C.P. Sau, daca am noroc, chiar C. Pop.
Iau hârtia, sun la numarul respectiv, fac documentare ca la carte prin telefon, aflu ca, de mâine, agentia CFR se muta pe strada Republicii, iau si orarul de lucru cu publicul, alte detalii, am informatii complete. Imi ia 10 minute sa o scriu (scriam repede si bine inca din primele minute ale carierei), nu prea am inspiratie la titlu, dar ma gândesc ca pe prima pagina nu e loc de titluri lungi, asa ca scriu “Agentia CFR se muta”. Clar, concis, numai bine. Dau stirea pe discheta SGR-ului, totul bine, termin ziua.
A doua zi, stire pe prima pagina: “Agentia CFR se muta la capatul orasului”. “Bun titlu”, zic, “chiar mai bun decât al meu”. Ajung la redactie, sunt chemat la redactorul-sef: “Ce-ai facut?”. Eu, nevinovat, habar n-aveam, totul mi se parea ok. “Unde se muta Agentia CFR, Codrine ?”. “Pe Republicii, nea Gelu!”. “Pe care Republicii, in ce oras ?”. “In Bac…” …ooops… Imi trece o idee ciudata rau prin minte… nu cumva… Simt ca n-am aer, dar continui, nesigur: “Hmmm… Ba… Bacau?”. Nea Gelu da din cap a dezaprobare: “Nuuu!!! Agentia din Onesti se muta pe strada Republicii din Onesti, iar noi am scris pe prima pagina ca se muta agentia din Bacau, pe Republicii. Ce sa caute Agentia CFR acolo, Codrin?!”. Chiar asa, buna intrebare. Totul e limpede acum. Cum sa se mute agentia din centru, tocmai pe Republicii, la capatul orasului? Transpir. Ce rusine! Plus 5%, adica minus 5 la suta, vad deja referatul. Daca-mi da 5 la suta sau alta sanctiune, jur ca nu fac scandal, o merit. Totusi. “Stiti, pe biletul cu numarul de telefon nu scria ca e agentia din Onesti, dumneavoastra nu mi-ati spus ca e vorba de Onesti si, culmea, sefa agentiei, cu care am vorbit, nu mi-a mentionat nici macar o data ca e vorba de Onesti. Curat ghinion, domnu’ Baltatescu! Am gresit, dar e si ghinion”. Nea Gelu imi spune sa scriu o erata, o scriu si astept sanctiunea. Care n-a mai venit, am scapat doar cu dojana redactorului-sef si glumele colegilor, care s-au distrat pe seama mea. Neplacut, dar se putea si mai rau: eu macar n-am anuntat sfârsitul lumii…
La multi ani, Desteptarea!

Ma uit pe site-ul evz si ma enervez. Deschiderea este cu o nunta de pitiponci si pitipoance. Prima stire din coloana e cu bacul unor tigani care canta manele si nota de 1.50 a lui Costel Busuioc, si abia dupa aia vine, ca importanta, materialul despre accidentul de autocar din Franta, (linkul e din alt ziar online) in care au fost implicati 18 cetateni romani, iar un copil a murit. Dobitocilor !

Am avut o pauza lunga de scris, dar nu si de citit. Pauza s-a terminat, asa ca revin cu felicitarile si urarile cuvenite celei mai noi redactii din Bacau: Antena 1. Unde lucreaza si destui dintre fostii mei colegi, pentru care ma bucur ca au ocazia sa fie cei care pornesc un nou proiect de la zero. Am inteles ca s-au lansat acum cateva zile, asa ca le urez stiri cat mai bune (eventual in exclusivitate) si “cititori” cat mai multi la jurnalele de stiri, emisiuni si ce-or mai avea.

Imi place tot mai mult cum scrie omul asta, Radu Naum, in Gazeta Sporturilor. De data asta, mi-a placut acest articol. Enjoy !

“Cine e îngerul, cine e demonul? Ghici ghicitoarea mea! Mutu, preotul noii religii. Ca în povestea prelatului criminal căruia i se ridică de pe umeri cadavrul victimei cît timp ţine slujba pentru ca apoi să fie încărcat din nou cu greutatea faptei sale. Poate fi fotbalul o blasfemie?”

Sunt randuri scrise de Radu Naum, pe gsp.ro. Plus altele. Merita citit. Incantator, nu am ce sa spun mai mult.

In Desteptarea imi plac de regula editorialele semnate de domnul Baltatescu. Dar am gasit unul bun, scris de Laurentiu Botin. Fara fanatism, la obiect si chiar cu ceva umor. Negru, ca asa e situatia in Bacau :)

Pun pariu ca daca stiau ca Stavarache va avea absolut toate defectele lui Sechelariu ca primar, plus alte cateva, nu il votau nici rudele lui…

Presa băcăuană a ajuns jos de tot. Din păcate. Nu, nu pentru că am lăsat eu jurnalismul, pe moment. Nu sunt atât de important. Şi nu a ajuns brusc, ci încet şi sigur. Pentru că patronii de presă preferă să angajeze oameni care să îi pupe prin locurile la care nu ajung singuri. Indiferent de calitatea lor umană sau profesională. Pentru că salariile sunt sub orice critică. Pentru că doar lingăii au şanse să primească de la patron bani destui cât să nu moară de foame. Din păcate, politica de resurse umane a patronilor de presă are consecinţe neplăcute zi de zi, asupra calităţii materialelor publicate.
Orice ediţie a unui cotidian local – fie că e Deşteptarea, Ziarul de Bacău sau Adevărul de Seară – oferă destule motive de amuzament amar. Aşa că nu mă surprinde să văd că nici măcar un redactor-şef nu ştie că virgula nu are ce căuta între subiectul şi predicatul propoziţiei. Mă rog, probabil asta nu contează pentru un corifeu al jurnalismului de Bacău. E doar limba română, putem face ce vrem cu ea, important e să-i placă ziarul stăpânului …
Eu zic că ar mai fi încăput nişte virguliţe: “Ok, am aflat, informatia de la TV, pentru ca, momentan, Prefectura, are o jena, in a, comunica”. :)
Citiţi ziarele locale. Sunt făcute de profesionişti. Punct. Pardon, virgulă, că oricum nu contează…
Concluzia, că era să uit: la şcoală, domnu’ redactor-şef ! Dar nu aia de partid… :) ))

Aşa se numeşte primul curs din cadrul programului “Jurnalism non-linear”.
Centrul pentru Jurnalism Independent inaugureaza astazi cursul Stiri dinamice pentru web, primul modul de training din proiectul Jurnalism non-linear, cel dintai program de pregatire dedicat special jurnalistilor din mediul online. Modulul se va derula in perioada 20 – 24 octombrie a.c. si va fi sustinut de Dean Cox si Iulian Comanescu. continue reading…

Plecarea de la Realitatea TV (care, inevitabil, se va petrece, datorită mutării în Anglia) este o premieră pentur mine. În sensul că de data asta chiar îmi pare rău că părăsesc un loc de muncă unde, atâta cât am lucrat, mi-a fost bine. Nu voi intra în detalii, însă chiar am de ce să mulţumesc sincer colegilor de la Realitatea TV Bacău pentru colaborare. În 1998 am început cariera de jurnalist în România la televiziunea TV Symbol, în 2010 o închei, tot la o televiziune. La cea mai bună din Bacău. Părerea mea ! :)

Jurnalistul ideal – descriere dedicată tuturor colegilor adevăraţi din presa locală şi centrală

Aşa cum am promis, după jumătatea goală a paharului, văzută datorită patronilor şi şefilor cretini din presă, este timpul să vorbim şi despre jumătatea plină, adică lucrurile (sau calităţile, condiţiile) care ar putea determina un om să rămână mai mult de zece ani în acest domeniu. Să vedem. Ar fi ceva sau nu ? Cum ar fi, în realitate, angajatul ideal din presă:

Angajatul ideal trebuie:

- să iubească meseria asta din tot sufletul;

- să gândească, să proceseze, să analizeze, pentru că altfel este inutil, s-au inventat deja reportofoanele şi camerele video;

- să fie dispus la sacrificii, atunci când situaţia o cere, fără să fie împins de la spate de şefi;

- să fie inteligent, ca să nu se lase prostit de interlocutori, gen oameni politici;

- să îşi poată impune punctul de vedere în faţa şefilor, în legătură cu un subiect, atunci când cunoaşte bine acel subiect;

- să fie capabil să conducă cu 140 la oră ca să prindă un eveniment, dar fără să intre în şanţ cu maşina;

- să stăpânească, la un nivel acceptabil, şi tehnici care nu sunt neapărat în fişa postului său;

- să rămână “cu ochii deschişi” şi atunci când nu mai este în timpul orelor de program, pentru că un subiect sau un eveniment poate să apară oriunde şi oricând;

- să îşi ajute colegii şi şefii atunci când aceştia sunt în “pană de idei” şi să construiască subiecte;

- să nu facă compromisuri şi să fie echidistant;

- să cunoască la un nivel cât mai apopiat de perfecţiune limba română;

- să nu îi afecteze munca situaţii precumcondiţii meteo extreme, agresiuni din partea unor personaje despre care scrie sau apartenenţa politică a patronului (pe cât posibil);

- să nu îşi ţină niciodată telefonul închis;

- să nu îşi divulge sursele, nici măcar în situaţii dificile, pentru că riscă să piardă încrederea lor; continue reading…