CODRIN POP

Lumea noastră, văzută din Bedfordshire

Browsing Posts tagged primar

Observ fara placere ca un coleg blogger din Bacau promoveaza pe contrasens.com o singura solutie la problema cainilor maidanezi: exterminarea acestora. “Luati-i acasa, ingrijiti-i voi, cei care le luati apararea !”, e una din sugestiile preferate ale bloggerului la adresa celor care sustin, pe buna dreptate, ca e un act de cruzime sa eutanasiezi animale in masa. Oricine are o parere diferita e tratat cu “hai,sictir”, “cretin”, “idiot”, etc. Nu mi-am exprimat nicio parere acolo, dar e jenant si nedrept fata de cei care au facut-o. E blog, nu cocina, e necesar un minim respect fata de cititori.

Sigur ca nu e placut sa vezi zeci de caini pe strazi, sa stai cu teama ca poti fi muscat, sa fii in pericol sa provoci accidente de circulatie din cauza vreunui maidanez. Dar nici solutiile primitive si brutale nu sunt acceptabile. Bacaul nu era orasul ala plin de afise despre sute de milioane de euro atrase de primarul Stavarache ? Nu avem Primarie ? Nu exista autoritati ? DSV ? Chiar nu avem administratie locala ? Nici un om capabil sa rezolve problema in mod civilizat ? Nici un edil interesat de soarta alegatorilor care l-au votat de doua ori ? E laudabil, recunosc, faptul ca primarul Stavarache a refuzat, cel putin pana acum, eutanasierea, ca solutie. Asta e bine. Dar e nevoie de mai multa initiativa.

Si un mesaj personal pentru bloggerul anti-maidanezi: Razvan, daca esti asa de pornit si de convins ca maidanezii trebuie omorai, pune mana pe un cutit, topor, drujba si incepe macelul. Cu imagini si detalii pe blog, updatate din ora-n ora si din 10 in 10 caini killeriti. Un plan cincinal la cadavre de catei, o planificare sanatoasa, preferabil de tip sovietic, a “actiunii”, ceva interesant.

Sa fim seriosi, suntem maine-poimaine in 2012, si mai exista oameni care cred ca un masacru, fie el si “canin”, ar fi solutia ideala la problema unui oras condus de niste amortiti. Sunt convins ca exista solutii mai bune. Trebuie doar sa aiba cine sa le initieze si sa le puna in practica.

Trezirea, Primarie !

 

O confirmare

No comments

Bacaul nu are noroc de primari alfabetizati cum se cuvine. Cel putin, nu de la inceputul mandatului. Fostul primar a recunoscut ca a invatat din mers ce nu stia din “tainele” limbii romane, pana a ajuns la un nivel acceptabil. Actualul primar, Romeo Stavarache, are si el probleme. Asa inteleg dintr-un articol publicat in Adevarul de Seara, de fostii mei colegi. In plus, nici sinceritatea nu il da afara din casa. Zice ca nu ar fi avut legatura cu scrisorile semnate de el. Dar cu cele in care se lauda de zici ca a facut Bacaul sa arate ca Parisul are legatura ? Sau cu cele in care isi denigreaza toti posibilii adversari ? Sau poate cu Mesagerul, o foaie propagandistica pe care eram nevoit sa o ridic de pe presul de la usa, unde era lasata de niste nesimtiti si sa fac efortul sa o mototolesc si sa o arunc la cosul de gunoi ? Sa admitem, prin absurd, ca Stavarache nu a vazut scrisorile semnate de el. Asa cum sustine. E primar, tre’ sa fie cinstit, astia nu mint. Nu oricine ajunge primar, nu oricine e votat de cateva zeci de mii de cetateni creduli, nu ? Asa ca nu le-o fi vazut. Si atunci nu e o lipsa de respect vecina cu nesimtirea, sa lasi scrisoarea asta pe mainile unui analfabet ? Si sa nu o corecteze nici un om cu 7-8 clase, acolo ? Si sa ajunga la prostimea denumita electorat, plina de greseli ridicole ? Alo, Primaria, nea primarul, oamenii aia carora le scrieti ”agramaticalitati” si tampenii va  platesc salariile. Putin bun simt, ce naiba… Hai, va las, ca sigur aveti ora de gramatica la Primarie. Iar aia de clasa a saptea e data naibii, noroc ca nu-i an cu alegeri…

Copilaşul care şi-a deschis blog n-are de unde să ştie că pe un spaţiu virtual trebuie respectate doar normele gramaticii, iar restul iese din puţul gândirii sale. Dar, în fine, nu toţi politicienii au aflat că rahatul nu se mănâncă musai cu linguriţa, aşa că aceşti blogări sunt mai mult decât accesibil. După ce le explicăm câte ceva despre blogging, o parte dintre ei vor continua, o altă parte se vor lăsa. Fiind recomandaţi de noi, poate vor avea anumite constrângeri în a scrie de rău despre tutore. Adică nu poţi muşca mâna care te hrăneşte, mai ales că sunt tineri şi politicoşi. Le mai facem o ofertă cu site-ul ziarului, mai preluăm o informaţie, îi facem mai cunoscuţi, iar atunci chiar că vor fi de partea noastră“.

Cristi (aka Talent Irosit) a observat ceva ce am sesizat si eu de ceva timp. Liberalii din Bacau se misca mai repede decat alte partide in privinta construirii unei masini de propaganda prin bloguri. E o miscare interesanta pe care o incearca primarul Romeo Stavarache si cei din jurul sau. Deocamdata nu mi-e clar cine ar urma sa le fie adversar principal (vorbesc de cei care ar avea sanse sa si castige) la urmatoarele alegeri locale, asa ca mi-e greu sa urmaresc eforturile oponentilor.

Cristi a analizat foarte bine situatia. Cred ca nu e cazul ca blogosfera libera sa intre in panica. Bun, liberalii si Stavarache vor cumpara sau finanta cateva bloguri. 3, 5, 10, 50, cate or fi. Totusi internetul e un spatiu prea mare ca sa poata fi controlat in totalitate. OK, sa zicem ca ai controlul celor mai importante 5 bloguri locale. In acest moment nu avem multe bloguri care sa fie foarte cunoscute la nivel national. Sau care sa aiba, sa zicem, 30.000 de cititori din Bacau. Din aceasta cauza sarcina pe care si-au asumat-o ziaristii si fostii ziaristi din jurul primarului mi se pare ceva mai apropiat de munca lui Sisif. Imi imaginez un discurs al vreunui sefulet de gazeta:

“Dragi tovarasi,

Eforturile neobosite si devotamentul fata de popor l-au condus pe liderul nostru maxim la o concluzie stiintifica, bine fundamentata: blogurile, aceste unelte capitaliste uneori malefice, pot fi utile si in mainile batatorite de munca ale proletariatului sovie…pardon, bacauan. Tinerii inconstienti care au apucat-o fara control pe calea gresita a exprimarii libere, chiar haotice, pot fi educati in spiritul valorilor liberale, de sorginte bacauana, in care credem cu totii si sub al caror stindard ne-am aliniat, cu burti, barbi si bloguri, continue reading…

Cu mai multe luni în urmă, Primăria Bacăului începea să ridice maşini abandonate, adică rable. Purtătorul de cuvânt al primarului Romeo Stavarache preciza că municipalitatea se va înscrie în Programul Rabla şi va folosi rablele pentru achiziţionarea, cu importante reduceri, a unor maşini noi pentru Primărie. Bun. Asta se întâmpla, întâmplător :) , exact în timp ce şi eu mă zbăteam să îmi cumpăr o maşină prin Programul Rabla. Ceea ce am şi făcut, cu câteva drumuri pe la instituţii, cu multe hârtii şi răbdare. Am crezut că şi Primăria Bacău a reuşit să-şi ia maşini prin acest program, mai ales că e destul de bine gândit şi funcţionează. Dar…
Astăzi aflu, din Adevărul de Seară, că Programul Rabla se apropie de final (pe 25 noiembrie, mai precis), iar Primăria Bacău nu a reuşit să cumpere nici măcar o singură maşină prin acest program. De ce ? Simplu. Pentru că oamenii conduşi de Romeo Stavarache (îl ştiţi, ăla olecuţă bâlbâit, de zice mereu “EZACT” şi “EZECUTAT” în  loc de “exact” şi “executat”) nu au ştiut că continue reading…

Zilele trecute am fost la Rotunda, lângă Oneşti. Acolo unde sunt cele 205 case ridicate de Guvern după inundaţiile din 2005, pentru sinistraţii romi. Casele au fost devastate, sinistraţii au luat ferestrele, uşile şi ce au mai putut şi au plecat fie în comuna Ştefan cel Mare fie prin alte sate din împrejurimi. Mai aproape de zone locuite, că au nevoie de vecini…
Acum, la Rotunda, 199 de case din cele 205 existente au fost inchiriate de Primarie, insa doar o singura familie locuieste aici permanent, cu fetiţa de 3 ani şi jumătate. În rest, vânt, zgomotul tablei de pe acoprişurile ruinelor şi, din când în când, câte o căruţă care trece spre pădure, de unde romii mai adună lemne. În apropiere, un oneştean a venit la ceea ce numeşte casă de vacanţă. Nu locuieşte la Rotunda, dar vine din când în când, sporind temporar populaţie satului, de la 3 la 4 persoane. Câţiva câini aciuaţi pe lângă casă completează tabloul dezolant, care va deveni şi mai trist la iarnă. Drumul spre Rotunda este dificil de parcurs şi vara, din cauza pietrelor mari. Iarna se ajunge şi mai greu în acest loc. Izolare, ăsta e cuvântul potrivit pentru a descrie situaţia.
Romii care au devastat casele au fost chemaţi în judecată de Primăria Gura Văii, de care aparţine satul de pe dealul Rotunda. Procesul este pe rolul instanţei.
“Toate cele 205 familii s-au stramutat benevol in comuna Stefan cel Mare. Primaria, pentru ca familiile de romi au lasat din pacate si pagube caselor pe care le-au ocupat temporar, a angajat un evaluator pe o procedura legala. Evaluatorul a constatat pagubele care sunt produse caselor si de asemeni i-a chemat in instanta pe toti cei 205 proprietari, fosti proprietari de case”, a declarat, pentru Realitatea TV, prefectul Neculai Olaru.
Pentru a nu pierde toti banii cheltuiti, autoritatile locale au inchiriat casele in urma unei licitatii.
“Casele de la Rotunda au fost intr-o licitatie, au fost luate de alti cetateni, nu mai sunt case sociale, s-a schimbat destinatia lor pentru a nu se pierde cheltuielile facute pentru aceasta locatie”, a spus si primarul din Gura Văii, Vasile Pascu. continue reading…

Cartierul Orbic din Buhuşi (celebru pentru scenele de război, cu focuri de armă, topoare şi cuţite, dintre fugarii romi şi poliţie sau jandarmi) a fost şi el vizitat de echipa de jurnalişti de la TV 2 Norge, despre care am mai scris. Şi cu care am vizitat şi Valea Seacă, Dărmăneştiul, Gura Văii şi alte locuri interesante.

În Orbic am stat de vorbă cu localnici. Jurnaliştii norvegieni au vrut să cunoască şi această comunitate de romi, să îi vadă la ei acasă, să înţeleagă daca şi de ce sunt discriminaţi, cum gândesc, cum trăiesc oamenii ăştia. Să îi cunoască. Şi au reuşit, atât cât se poate într-o zi petrecută într-un loc străin. Acolo oamenii trăiesc, dacă e să-i credem pe cuvânt, doar din alocaţia copiilor, ajutorul social şi ce le trimit rudele plecate la muncă în Italia. După ce am stat de vorbă cu câţiva localnici, care l-au criticat vehement pe primarul oraşului, a sosit şi consilierul acestuia, domnul Nae Butuc. Imediat, cei care păreau nemulţumiţi au căzut de acord asupra faptului că autorităţile locale fac multe pentru comunitate. Au uitat până şi de drumul infernal pe care venisem şi de care se plânge fiecare suflet din cartierul de case.

Apa şi-o aduc de la un izvor aflat destul de departe, cel puţin de unele din casele din sat. “Cam la două zile fac aprovizionarea cu apă, şi de băut, şi de spălat, şi pentru gospodărie. O folosim pentru tot ce avem nevoie, că altă sursă de apă nu avem”, a declara un localnic, venit cu o căruţă plină cu butoaie, să ia apă. Reporterul televiziunii norvegiene a profitat de ocazie ca să facă un stand-up chiar lângă calul înhămat la căruţă, amintindu-şi că, în urmă cu 50 de ani, şi părinţii săi, care erau fermieri, foloseau animalele în agricultură. Între timp, în Norvegia lucrurile s-au mai schimbat un pic… (Paranteză: Per Kristian mi-a explicat că atunci când te apropii de un cal, intenţionând să îl atingi pe cap, e bine să vii din lateral, încet, calm, şi nu din faţa animalului. Cum nu intenţionez să mă apropii de vreun cal în viitor, iar pe pisica familiei ştiu cum să o abordez, sfatul nu îmi este neapărat util, dar am zis să vi-l împărtăşesc…).

Înainte de a merge în Orbic, l-am vizitat pe domnul Ion Fercu, directorul liceului din Buhuşi şi jurnalist al cotidianului local “Deşteptarea”. Domnul profesor Fercu ne-a explicat că nu există diferenţe, din punct de vedere al inteligenţei sau calităţilor, între elevii romi şi cei români, dar că are şi părinţi care solicită ca odraslele lor să nu fie în aceeaşi bancă sau aceeaşi clasă cu copii romi. La fel cum cunoaşte şi părinţi care solicită exact invers, astfel încât copiii lor să aibă colegi romi şi să se obişnuiască cu o mentalitate deschisă, fără prejudecăţi rasiale.

Cu o obiectivitate caracteristică jurnalistului de cursă lungă, Ion Fercu le-a explicat colegilor norvegieni că, în opinia sa, de vină pentru discriminarea romilor sunt ambele părţi: atât românii, majoritari, cât şi minoritarii romi. Din ambele direcţii s-ar putea face mai mult pentru ca romii să fie integraţi şi să-şi găsească un loc în societate. Dar şi pentru ca majoritarii să le acorde o şansă, la fel ca oricărei alte persoane. Problema e complicată, iar răspunsurile, sau mai bine spus soluţiile, greu de găsit. Norvegienii le caută, pentru că sunt conştienşi că se pot trezi brusc cu un număr foarte mare de romi, care să caute refugiu după ce Franţa şi alte ţări încep să îi alunge.

Tot fără prejudecăţi sunt şi localnicii din Orbic. Majoritatea, pentru că o localnică ne-a spus foarte clar că “românii sunt murdari, iar ţiganii sunt cei mai curaţi. Nu veţi găsi ţigan la care să nu fie curăţenie. Ţiganii nu-şi lovesc copiii, dar românii o fac. Românii se culcă cu copiii lor, fac lucruri care sunt de neconceput pentru un ţigan. Noi suntem uniţi, avem grijă unii de alţii, dacă las copiii în grija vecinului, când vin, îi dau şi lui ceva, bani, ceva de mâncare, ne ajutăm între noi”.Cât despre furturi…”trebuie să punem ceva pe masă, la copii. De muncă nu se găseşte, în cap nu dăm, ce să facă omul ? Se descurcă cum poate…”

Sigur că afirmaţiile doamnei au avut şi părţi amuzante, însă problema Orbicului rămâne una serioasă. continue reading…

La ora 15, pompierii au anunțat că au salvat 11 persoane de pe strada Arcadie Șeptilici, din Cartierul CFR. Detalii cu privire la lupta băcăuanilor cu apele, în ADEVĂRUL. Mai jos, fotografii de pe Calea Moinești și de pe strada Digu Bârnat:

Ştiţi ziarul Primăriei ? Ca să nu apară confuzii cu vreun cotidian local, fac din start precizarea că este vorba de Mesagerul, fiţuica teoretic gratuită, realizată, din câte ştiu, din banii noştri ai contribuabililor. Pentru trâmbiţarea “măreţelor realizări” ale administraţiei oraşului. Ziar e mult spus. Ei, oricum, asta nu ar fi o problemă. Campanie electorală este tot timpul, iar cu banii mei şi-ai altor contribuabili s-au făcut de-a lungul anilor şi lucruri mult mai rele decât o fiţuică inutilă. Să fie primit !

Ce mă deranjează însă este faptul că uneori aceste fiţuici sunt distribuite necivilizat. Asta ca să folosesc un cuvânt…civilizat. În blocurile de pe strada Bicaz, zilele trecute, fiţuicile nu au fost puse în cutiile poştale, ci au fost aruncate pe preşurile de la uşile apartamentelor. Eu bănuiesc că nu au făcut treaba asta aşa, de capul lor, pentru că e mai multă muncă să pui câte un ziar de la primul la ultimul etaj în faţa uşii, decât să le aşezi civilizat în cutiile poştale aflate la parter. Deci aşa a fost ordinul.

Acum, eu nu neg faptul că fiţuica Mesagerul a fost pusă chiar acolo ar fi trebuit, adică drept preş de şters încălţările. continue reading…

Aşa arată strada Mihai Eminescu, la muuuuuulte zile după ce s-au încheiat lucrările de schimbare a unor conducte. Nimeni nu a mai asfaltat la loc, nimeni nu a luat grămezile de pământ şi pietre, să le mute din calea maşinilor şi a oamenilor. continue reading…

Propun ca Bacăul să fie desemnat, oficial, Orăşelul leneş. Tot e la modă serialul sau ce-o fi, cu numele ăsta.
Chiar dacă am avea concurenţi pentru acest titlu, l-am câştiga lejer. Pentru că Bacăul este un orăşel leneş. Cu edili leneşi. Avem o colecţie de gropi care ar face invidios şi un oraş bombardat în timpul războiului. Avem măturători care împing gunoiul de pe stradă în gropi, după cum am văzut la o televiziune locală, zilele trecute. continue reading…