In ultimele doua zile am condus pe A 2 (autostrada care face legatura intre Londra si Dover) si in orasul Canterbury. Conduc, evident, o masina cu volan pe dreapta. Nu e foarte confortabil pentru cineva care a condus 13 ani pe cealalta parte a drumului. Insa te obisnuiesti. Iar aici ceilalti soferi sunt mult mai dispusi sa ierte greselile colegilor de trafic.
Desi am mai gresit cate ceva de 5-6 ori, doar o singura data am fost claxonat de cineva din spate. In rest, liniste si oameni rabdatori. Ce-i drept, si eu i-am iertat pe doi grabiti care nu mi-au acordat prioritate la “roundabouts” (sensuri giratorii). E un pic ciudat. Intri in roundabout si trebuie sa te uiti in dreapta, pentru ca de acolo vin cei care au prioritate.
Nu e foarte complicat, dar trebuie mai multa atentie decat de obicei. In localitati, limita de viteza este, din cate am vazut pana acum, de 30 mile pe ora. Sau 40 mph in cazul strazilor mai largi. Pe autostrada limita era de 70 mph. Nu am mers cu mai mult de 60 mph, am stat doar pe prima banda si i-am admirat cuminte pe cei care “zburau” pe langa mine pe banda a doua sau a treia.
Imi plac la nebunie Mini-urile de tip vechi, din anii 70-80. Plus niste masinute decapotabile joase si micute, tot asa, mai de moda veche 
In doua zile de condus, mi s-a intamplat o singura data ca, la o intersectie care nu era aglomerata, sa ma pozitionez linistit pe partea dreapta, asteptand sa se faca verde. Si intrebandu-ma de ce imi da flashuri un domn din fata Mi-am dat seama ca nu eram pe partea corecta a drumului, asa ca am revenit imediat unde imi era locul, adica in stanga. I-am multumit celui care m-a atentionat. Nu am fost nici injurat, nici nu mi s-au facut semne obscene, nici macar nu s-a incruntat la mine cineva. Cam atat despre trafic, deocamdata, dar in mod sigur voi mai avea ce povesti, de la bordul Fiatului Bravo, cu motor de 2 litri, pe benzina, pe care il conduc deocamdata.
