În aşteptarea alegerilor şi a unui colţ de pîine…
Nu stiu cum se face, dar de fiecare dată când se apropie alegerile, guvernanţii se hotărăsc să scoată de pe raftul ruşinii, înfăşurată bine în naftalină, jucărioara lor preferată: soarta profesorilor. Acest colectiv de oameni, care cică au mai pus mâna pe o carte şi nu pe terenuri de nu ştiu câte hectare, reprezintă mantaua de vreme rea pentru cei care urmează a fi aleşi. De fiecare dată când se apropie ziua votului începe să se editeze câte un nou basm ai cărui actori sunt Guvernul şi ,,şleahta” profesorilor. Rolul de ,,Salvatore della patria” i se acordă bineînţeles junelui prim: omul politic, iar rolul de neajutorat i se cuvine sărmanului profesor. Normal că zmeul nu putea lipsi din desfăşurarea acţiunii. Astfel fie Călin (Popescu- Tariceanu), dar nu cel din file de poveste, fie Boc Poc-Poc îl vor întruchipa pe Bau-Bau.
Si noi ?!?!?!
Consider că audienţa, mai precis publicul larg este sătul şi plictisit de această reluare. Nici la creşă nu ar mai avea succes această tragedie în « n » acte, ale cărei urmări sunt bine cunoscute: repoziţionarea pe raftul ruşinii a profesorilor, înfăşuraţi într-un strat şi mai gros de naftalină, ca să le fie de folos şi la viitoarele alegeri. Circul produs de cele două părţi este unul de dimensiuni mitice. continue reading…
