Uneori sunt dezamăgit de ceea ce găsesc pe bloguri locale, legate într-un fel sau altul de presa locală, şi mă întreb dacă are rost să ţin un blog pe care nu puteţi găsi înjurături la adresa foştilor colegi, nici acuzaţii fără temei real, nici frustrări dintr-un suflet otrăvit. Nu găsiţi etichete puse pe oameni. Nimic din toate astea. Aici găsiţi editorialele mele, poveşti despre tot felul de subiecte, ştiri, chestii despre maşini, muzică, poze cu pisici, impresii de vacanţă. Plus lucrurile care nu îmi plac şi care ar trebui să fie altfel. Însă în general lucruri relaxante. Viaţa e prea scurtă ca să o irosesc cu ură, răutate, bârfe şi alte mizerii. Cum naiba să pierd 3 minute, cât mi-ar lua să insult în scris pe cineva, când acele trei minute pot fi folosite în o mie de moduri mai bune ? Cât timp ai o familie care te iubeşte şi o mulţime de lucruri utile de făcut, de ce să pierzi timp cu mărunţişuri ?
Pentru aceasta mă întreb uneori dacă blogul e util. Dar mă bucur când văd că 20, 50,100 sau 200 de oameni au citit ceea ce am scris. Ăsta ar fi unul din motive. Iar altul…ei bine, celălalt mi-a făcut ziua de azi nu frumoasă, ci de-a dreptul superbă.
Am scris o chestie micuţă despre Compact, bucuros că formaţia începe un nou turneu naţional. Nu sunt fan în sensul “clasic” al cuvântului, nu am tricouri cu ei şi nici nu dorm cu cd-urile lor sub pernă, chiar dacă îmi place mult muzica lor. Însă îi respect, pentru că sunt oameni adevăraţi şi îşi respectă şi ei publicul. Am scris acolo, probabil, cam 1% din lucrurile bune pe care le puteam spune despre ei.
Azi dimineaţă am găsit pe mail mulţumirile domnului Paul Ciuci si ale colegilor săi din Compact, alături de câteva rânduri care mi-au făcut ziua mai frumoasă. continue reading…
