Cristian Geamabsu, gsp.ro: “Vestea proastă pentru Levente, Barna, Gereb şi Molnar este că patria mumă nu-i prea ia în serios. Mai mult, îi tratează ca pe rudele de care nu ştii cum să scapi mai repede cînd te ameninţă cu reunirea familiei. Levente şi compania se dau cocoşi pe aici. În Ungaria adevărată, aceea a Veszpremului care l-a plîns şi l-a omagiat pe Marian Cozma, acea Ungarie care i-a găsit şi i-a pedepsit pe ucigaşii lui Marian, oamenilor nu le pasă nici de gluma cu Ţinutul Secuiesc, nici de eventualitatea că Tancsos baci îşi bagă federaţia de hochei sub şa şi o duce dincolo de Tisa ca trofeu al reîntregirii. Al reîntregirii cui?”.
Intregul editorial e AICI, pe gsp.ro. Scris exceptional, dupa umila mea parere. Enjoy !
Browsing Posts tagged România
Sa ramanem la sportul national - da’ ce zic eu, national e putin spus, chiar antinational – care a devenit, recent, hocheiul. Daca jucatorii unguri din nationala Romaniei de hochei se duc – pe gheatza – in ma…pardon, in tara lor, hocheiul romanesc ramane in criza profunda. Si stim cu totii ca pentru romani hocheiul e o chestie de viata si de moarte, cu care ne trezim si ne culcam, pentru care ne batem nevestele si ne neglijam amantele sau invers, in functie de gusturi, despre care vorbim dimineata, la pranz si seara. Hocheiul e viata noastra, am stabilit. Deci pleaca ungurii pe gheatza in tara lor si ramane Romania fara jucatori in echipa nationala. Doamne, cum o sa mai castige Romania meciurile alea tari cu Statele Unite, Canada, Rusia sau marii nostri rivali in ale hocheiului, finlandezii ? Cand mai prindem noi finale de Campionat Mondial, European sau Olimpiada ? Nu mai prindem.
Dar exista solutii. Am facut putin scouting (parca asa se numeste ce face gigibecali la Steaua, cand se uita pe dvd-uri, dupa gloabe, nu ?) si am descoperit pe Yahoo salvarea hocheiului romanesc.
AICI e linkul. Bunicuta hocheista ar putea sa fie piesa de baza a nationalei Romaniei. Si daca vrea sa cante imnul american in locul celui romanesc, sau OzoSep sau orice cantec unguresc, american sau de alta nationalitate si cetatenie, foarte bine, da’ s-o bage in poarta si sa ne califice la Olimpiada. Hai Romania, hai Brenda ! …. aaaand the hoooome of the braaaaaave !
In Romania, oamenii care vor sa-si plateasca impozitele sau amenzile petrec, de regula, zeci de minute sau chiar ore intregi la cozi enervante. Nu stiu daca in ultimul an s-o mai fi imbunatatit situatia, dar nu cred ca s-a schimbat radical. Mi se pare ilogic sa ai de asteptat ca sa dai bani.
In Anglia, oamenii draguti de la consiliul local au gasit de cuviinta sa ma amendeze pentru ca am depasit cu vreo 25 de minute ora pana la care aveam platita parcarea pe o straduta. Corect. Am uitat sa ma intorc la masina si sa platesc un tichet nou de parcare pentru 30 de minute, asa ca am gasit un pliculet din plastic lipit de parbrizul micutului Fiat visiniu, cu “chitanta” impaturita frumos in interior. “Doar” 50 de lire amenda, dar daca platesti in 14 zile ai o reducere de 50 %. Erau mentionate mai multe modalitati de plata, inclusiv la orice oficiu postal, dar am ales-o pe cea mai comoda: internetul. Ca sa platesti online o amenda ai nevoie cam de 30 de secunde, daca te misti repede. Sau un minut, daca tii neaparat sa fii atent la datele cardului, cand le introduci. Ceea ce nu-i o idee rea 
Asa ca a fost chiar relaxant si placut sa-mi platesc mica amenda de 25 de lire (multumesc autoritatilor locale pentru discount), gandindu-ma ca ar fi bine sa se treaca si in Romania la un sistem mai eficient de incasare a impozitelor, amenzilor, etc. de la cetateni. Fara nervi, fara asteptare, fara aglomeratie. Eficient. Asa ar fi logic.
Ieri seara am vazut un reportaj bine realizat, despre tiganii romani care isi folosesc copiii la cersit, pe strazile Londrei. Si despre palatele pe care si le ridica in Tandarei, Huedin, Fetesti si alte localitati din Romania. Mai multe detalii, aici (BBC). Anul trecut am ajutat o echipa de la TV 2 Norge sa documenteze un reportaj similar (partea din Romania) despre tiganii bacauani care cersesc pe strazile orasului norvegian Bergen. Situatii asemanatoare. Tiganii ne fac celebri in Europa. Tiganii-romani.
Britanicii au insistat un pic pe partea senzationala, iar reporterul BBC a reusit chiar sa aiba imagini cu o tiganca amenintandu-l cu piatra, pe o strada din Fetesti sau Huedin. Totusi, reportajul mi s-a parut corect, iar faptul ca unii dintre cei intervievati puneau semnul “egal” intre romani si tigani este justificat de faptul ca avem acelasi pasaport ca si tiganii. Un reportaj bine legat, cu filmari cu camera ascunsa, cu personaje urmarite timp de un an, pe strazile Londrei, regasite in palatele tiganesti din Romania. Cu o atitudine usor critica la adresa Politiei britanice (politistii britanici sunt cei mai tari la luat detaliile tiganilor. Cand li se pare ceva suspect, politistii cei politicosi le cer detaliile personale tiganilor. Si raman cu ele. Atat.).
M-a socat doar propozitia rostita de reprezentanta unei institutii britanice, care cauta o explicatie a faptului ca tiganii din Romania sunt cei mai numerosi, din punct de vedere al cersetoriei. “Romanii nu au drept de munca automat, asa ca aceasta este una dintre cauzele pentru care prefera sa cerseasca, spre deosebire de romii slovaci sau polonezi, care isi gasesc mai usor un loc de munca”. Deci romanii, negasind usor un job, se apuca de cersit. Tiganii slovaci muncesc.
In rest, am vazut la BBC One ce vedeam aproape zilnic pe strazile oraselor din Romania: pirande mizerabile vorbind murdar si aratandu-si chilotii la camera, pe o strada din Londra, tigani grasi cu ceafa lata si BMW X 5, puradei nespalati tragand trecatorii de maneca pentru un ban nemeritat, tigani mintind, tigani furand, tigani cersind, tiganci imbracandu-se cu haine ca ale femeilor islamice, ca sa primeasca pomana in apropierea moscheilor. Tigani falsificatori de acte, primind ajutoare sociale si alocatii de mii de lire in fiecare luna, de la un stat britanic prea ingaduitor si slab. Tigani cu aur, cu palate, cu nesimtire.
Data viitoare cand ma intreaba cineva de unde vin, ii spun ca din Tara Tiganilor. Unde eram unul din minoritari.
Oare nu se poate face chiar nimic ?
Nu stiu cum sa incep. Cu “Draga Gigi” nu pot, ca nu mi-e drag. Cu “Bai, Becali”, iar nu pot, ca parca prea ma cobor la un anumit nivel. Asa ca nu am formula de deschidere la scrisoarea asta. E o scrisoare de demisie. Vine dupa meciul de fotbal Maccabi Haifa – Steaua Bucuresti, 5-0, disputat pe 20 octombrie 2011 in grupele Europa Leauge.
Imi dau demisia din calitatea de suporter al echipei de fotbal Steaua Bucuresti. Am inceput sa tin cu Steaua prin 1984-1985, iar in 1986 am vazut la televizor finala cu Barcelona, cu Duckadam, cu trofeul ridicat de Iovan. Apoi golul lui Hagi din Supercupa. Eram copil, dar inca tin minte bine cat ma bucuram cand ajungea Steaua prin semifinale si finale de cupe europene. Meciul cu Benfica l-am asculatat la radio, si stiu ca s-a terminat la egalitate, si Steaua s-a oprit in semifinalele Cupei Campionilor in acel an.
Apoi am vazut pentru prima data o echipa “galactica”, “extraterestra”. Era Milanul lui Van Basten. 4-0 in finala cu Steaua. Am inghitit in sec si am recunoscut ca se gasise, in sfarsit, o echipa mai buna decat Steaua, in Europa.
Apoi a trecut timpul, am crescut, dar am ramas stelist. S-au mai castigat titluri, s-au obtinut calificari in Champions League-ul ala nou. Pierdeam cu 5-3 cu Borussia Dortmund, in perioada de glorie a nemtilor, apoi meciuri echilibrate in anii’90 cu Juve (Del Piero inca joaca, nu ?), cu Atletico Madrid. Calificari in grupe, la meciuri de baraj cu echipe din tari cu fotbal de un nivel apropiat cu al Romaniei de-atunci. In general calificari fara probleme.
Apoi Steaua a ajuns proprietatea lui George Becali. Un om care a crescut oi si apoi a pus mana pe niste terenuri de la MApN, le-a vandut, ce-a facut – ce n-a facut, a facut bani. Asa zice presa. Multi bani. Foarte bine. Si s-a gandit ca el e omul de care are nevoie Steaua. In fine, i-a trecut prin cap sa candideze si la presedintie, si-a facut partidulet, dar s-a linistit cu astea. Problema e ca nu se linisteste cu Steaua. Daca as fi miliardar, i-as oferi cat cere,chiar si cat nu face, as cumpara clubul si as lasa niste profesionisti sa incerce sa-l resusciteze. Pentru ca de resuscitare e nevoie la Steaua. Asa ca fac un efort si ii scriu lui George Becali, zis si “Gigi”.
Gigi,
Ti-ai luat pe cap o sarcina prea grea. E prea mult, nu o poti duce. Nu onorabil, in orice caz. Stiu ca e mare lucru sa fii patronul echipei Steaua. Sa iti legi numele de o campioana a Europei, de cel mai iubit club din Romania (asa era candva, ho, nu sariti !), de o legenda. Esti tare. Ai demonstrat tuturor, ai cumparat Steaua, ai castigat, parca, si-un titlu sau o cupa, ai jucat o semifinala de UEFA. Tu. Tu, Gigi. Nu jucatorii, nu antrenorii, nu golanii aia din tribune. Gigi, tu ai facut toate astea. Hahalerele din teren doar ti-au urmat sfaturile. Antrenorii pe care i-ai dat afara sau i-ai obligat sa plece doar au parut nemultumiti. De fapt, ei sunt fericiti ca au fost atinsi de geniul antrenoratului care esti tu.
Glumesc. Tu, Gigi, ai ajutat Steaua sa treaca de la anii ’90 la o noua era. La una a rusinii si mediocritatii. Aproape ca Dinamo, asa de rau a ajuns Steaua. Doar in cupele europene reusea Steaua sa nu se faca de ras, chiar sa face meciuri bune uneori. Aseara m-am uitat la meciul Maccabi Haifa – Steaua. Frumos meci. Pe la 3-0 mi-am dat seama ca imi place meciul. Ca imi plac fazele reusite de israelieni. O echipa mica, in niste tricouri verzi, cu jucatori care alergau la 4-0 de parca erau condusi. Alergau pe langa niste baieti in rosu-albastru, cu figuri de bovine ratacite in curtea abatorului (stiu ca n-a jucat Tanase, dar si altii din echipa arata cam la fel uneori). Aia, baietii aia rataciti, indolenti, indiferenti si incompetenti, aveau pe tricouri emblema Stelei. Si erau penibili. Dar eu ma bucuram, daca-ti vine sa crezi ! Ma bucuram ca vad un meci frumos si o echipa buna, cea israeliana. Nu aveam nici o suparare. Nu eram nici nervos, nici trist, nici agitat din cauza ca ia Steaua bataie cu 5-0. Si mi-am dat seama. Nu mai tin cu Steaua. Nu imi mai pasa ce face echipa asta. De mult timp. Da’ pana acum am crezut ca inca ma intereseaza rezultatele ei. Ei bine,nu.
Haifa n-a castigat Cupa Campionilor si nici n-a jucat vreo finala. Da’ se vede ca e condusa de oameni destepti, au progresat enorm in ultimii ani. Aici e diferenta. La IQ. Al jucatorilor, dar mai ales al conducatorilor cluburilor. Gigi, Steaua a mai luat 4-5 in Europa, dar de la Milan, Eindhoven, echipe mari. Acum cativa ani, daca Ceahlaul Piatra Neamt, Concordia Chiajna sau FCM Bacau ar fi jucat cu o echipa din Israel si ar fi luat 5-0 dupa un joc jenant, mi s-ar fi parut chiar si pentru ele o umilinta, ceva inacceptabil. Asa ca Steaua de la Haifa chiar a “reusit” sa ma surprinda.
Gigi, pe cuvantul meu ca te inteleg. Ai vrut sa faci bine. Sa ajungi si mai mare decat esti. Sa arati ca faci Steaua si mai mare decat era cand ai luat-o. Am avut rabdare, te-am urmarit. De un an nu mai sunt in Romania, dar tot m-am uitat la meciurile echipei. Si am inteles. Nu poti mai mult. Ca om, ca patron, manager, antrenor, bun crestin. Nu poti. Ti-ai atins limita. Poti sa ajuti milioane de oameni, daca vrei, cu banii tai. Poti construi sute de biserici sau case. Poti vinde terenuri, poti cumpara. Poti sa le oferi absolut orice copiilor tai, sotiei, parintilor. Poti fi un om fericit. Da’ la Steaua e nevoie de altceva, nu de bani, Gigi. Bani se gasesc, multi oameni sunt bogati, dar nu toti oamenii bogati sunt si fericiti, nu toti reusesc tot ce isi propun. Si nu toti oamenii fericiti sunt bogati. Dar divaghez )) (bat campii, adica). Tu nu ai ce trebuie ca sa faci din Steaua o echipa mare. Tu o distrugi, Gigi. Sunt sigur ca o distrugi fara sa vrei, dar banii multi si intentiile bune nu sunt de-ajuns. Nu ai ce trebuie pentru chestia asta.
Ceea ce iti lipseste tie nu poate fi cumparat cu bani. Nici doctorii nu pot sa-ti dea. Stiinta nu a ajuns atat de departe incat sa-i poata inzestra pe oameni la capitolul asta. Nu-i nimic. Nimeni nu-i perfect. Insa anumiti oameni, lipsiti de anumite calitati, nu trebuie sa faca anumite lucruri. Tu, Gigi, de exemplu, nu poti sa conduci eficient, bine, un club de fotbal. Nu unul ca Steaua, in orice caz. Nu poti. Nu bine, nu cu niste rezultate decente.
Asa ca te rog vinde echipa, actiunile, tot ce detii legat de Steaua, si o sa vezi ca echipa isi va reveni. Poate si mie imi va pasa din nou de ce rezultate are Steaua, ce titluri castiga, unde ajunge in cupele europene, ce jucatori transfera sau cine e antrenor. Nu stiu. Acum oricum nu imi pasa. Dar chiar daca nu imi pasa, m-am gandit sa iti dau un sfat care sa ajute echipa asta si pe suporterii ei, cati or mai fi ramas. Nu te urasc, ca nu mi-ai facut nimic rau. Nici macar nu imi esti antipatic, ca ma amuzau intr-o vreme “perlele” tale. Nici simpatic, e drept, dar oricum nu am nimic cu tine. Incerc doar sa te ajut, inainte sa fii cu adevarat urat de si mai multi oameni decat esti acum. Fa ca mine. Demisioneaza. Pleaca, si vei primi recunostinta multora ! Multumesc anticipat (adica inainte sa o faci).
Un fost suporter
M-am gandit ca e momentul sa impartasesc cate ceva din intelepciunea mea popoarelor lumii, presedintilor si regilor,dar si oamenilor simpli, astfel incat popoarele care vor trai in viitor pe aceasta planeta sa evite tot felul de neplaceri. Gratis, deocamdata.
Asa ca astazi ofer primul sfat, dedicat cuceritorilor de teritorii, colonizatorilor, razboinicilor, etc.: stati cuminti la voi acasa, ca peste 100, 300, 500 sau 1.000 de ani se va intoarce roata si urmasii urmasilor vostri vor fi invadati de urmasii urmasilor celor pe care i-ati cucerit voi acum ‘jde mii de ani.
Aceasta teorema, axioma sau cum s-o chema se bazeaza pe o constructie logica argumentata complex, dar nu necesariamente exhaustiv, care are drept piatra de temelie ceea ce se intampla in prezent. Spun “prezent” deoarece acesta este cuvantul prin care incercam in mod conventional sa portretizam o perioada care, fara o asemenea conventie, ar fi imposibil de definit, deoarece, desi la prima vedere pare concreta, in realitate este abstracta, “mai abstracta” – daca imi pot permite aceasta deviatie de la conventionalitatea cuvintelor – decat trecutul sau viitorul. Dar despre trecut si viitor, cu alta ocazie, cand vor fi tratate la timpul prezent.
Sa revenim. Ce se intampla in prezent, ce sprijina constructia mea logica si concluzia inteleapta si utila pe care, in marinimia mea, o impartasesc popoarelor lumii ?
Acum multi ani (nu risc sa spun cati, ca nu am mai pus mana pe-o carte de istorie din copilarie) romanii (care aveau treburi pe la Roma si in general pe teritoriul care acum gazduieste Italia) s-au pus pe cucerit popor dupa popor, teritoriu dupa teritoriu. O chestie faina, ca asa au aparut filmele gen “Columna” si jocul ala cu soldatei din plastic, albi si rosii, “Dacii si Romanii”, parca. Au mai fost si alte consecinte, casatoriile mixte fiind gustate de ex-combatanti si cuceritoarele locale. Bun. Sa nu divagam, pentru ca am bagateliza o teorie totusi interesanta.
Dupa niste ani, sute de mii de urmasi ai lui Decebal si Traian au luat cu asalt Italia si au cucerit piata locurilor de munca (legale si ne-). Evident, armata de romanasi a avut si ajutoare, de la populatia de culoare care s-a aciuat cumva pe teritoriul Romaniei, iar de-a lungul anilor s-a inmultit in mod necontrolat si periculos, pentru ca nu a fost nimeni care sa ii mai tempereze. Culmea ironiei, tiganii nostri s-ar chema in mod oficial rromi, asa ca bietii de ei au cazut in confuzie si au crezut ca au ajuns acasa, drept pentru care au inceput sa isi ia singuri ceea ce credeau ca e al lor din motive istorice: masini, portofele, carduri bancare, bani, femei, rulote si in general cam tot ce le cadea in mana.
E primul argument in favoarea a ceea ce am spus mai sus. Colonizati, iar peste 2000 de ani sau chiar mai repede, veti fi la randul vostru colonizati. Poate chiar mai rau decat ati facut-o voi…
Al doilea argument vine din Anglia a.k.a Marea Britanie, United Kingdom sau tara Beatlesilor. Acum ceva timp (aici chiar sunt in ceatza) s-au apucat omuletii si au cucerit bucata de pamant dupa bucata de pamant. Si-au bagat nasul si prin India, unde s-au apucat sa-i invete pe bastinasi engleza, sa-i dreseze si sa ii ajute sa-si adune mai eficient mirodeniile, metalele pretioase si alte minunatii, pe care nu aveau unde le depozita si s-au bucurat probabil sa afle ca suspusii Reginei se ofera se le pastreze bine cateva sute de ani de-atunci incolo. Numai ca istoria face glume, iar acum vezi din cand in cand englezi care se plang – discret, e drept – ca din cauza indienilor si pakistanezilor – si altor minoritati vizibile sau nu – nu mai sunt locuri de munca.
Plus ca m-am lovit si eu de invazia culinara, e ceva de speriat. Nu vezi supermarket fara curry de 6-7 feluri, tikka masala, garam massala, biryani, chapati, tandoori, naan bread, mirodenii de 77 de culori si arome, dal, ardei iuti la modul violent (ar trebui interzisi dupa parerea mea) si multe alte chestii, atat in magazine cat si in puzderia de restaurante indiene, pakistaneze si de alte culori si natii. Nu-i neaparat rau, e frumos, e colorat totul, dar parca au exagerat un pic, cand au decis sa-si lase tara pe jumatate goala si au venit incoace.
Deci colonizarea Indiei – cu sau fara succes, cum a fost ea – are acum reversul: invazia pasnica a sute de mii (or fi milioane ? posibil…) de indieni si vecini de-ai lor, care au accentul ala delicios cand vorbesc in engleza.
Teorema e demonstrata complet, coerent si corect. Si asa i-am gasit si numele, chiar acum, pe loc, spontan: Teorema COCOCO privind colonizarea reversibila ineluctabila. Fuga la dictionar ! (eu asa am facut). Desi…la naiba…daca stra-stra-mega-strabunicii nostri aveau inspiratia sa dea o fuga pana in Germania si sa o faca teritoriu daco-romanesc…va dati seama…conform teoriei COCOCO, acum am fi avut sute de mii de nemti veniti la munca in Romania.
Si tiganii nostri ar fi avut si ei de lucru aici, fara sa mai fie nevoie sa plece sa ne faca de ras…ca daca ii aveau pe nemti la noi acasa… aia ocupati cu munca, puradeii, hap ! la buzunarul neamtului, in ziua de salariu. Daca ma nasteam cu 1000 de ani in urma…si aveam si internet si blog…si-mi urma poporul sfatul…acum ne-ar fi cerut nemtii vize de munca si ar fi venit sa ne fure Loganurile, sa le faca acte false si sa le vanda in Ucraina si Rusia…
Good night si nu va apucati de cucerit ! Ca e cu efect intarziat. Si ineluctabil, cum spuneam
Fostul aukro, site-ul de vanzari-cumparari pe care il stiam, a devenit tizo.ro. In urma cu mult timp. Nu stiam asta pana acum vreo doua luni. Stiam de okazii.ro, de la Cronica Carcotasilor. Okazii chiar functioneaza, in felul lui. Am reusit sa vand si sa cumpar diverse chestii pe okazii.ro, insa niciun site din Romania nu se poate compara cu eBay. Asa ca e clar ca e nevoie de un ebay de Romania.
Problema e ca pana si pentru cineva care vinde si cumpara pe eBay UK, intr-o tara civilizata, nu sunt excluseobstacole de tot felul. De la colete disparute, deteriorate (asta e problema firmelor de curierat, nu a eBay, dar face parte din “tabloul” general), pana la cumparatori/vanzatori neseriosi, taxe cam mari (10 la suta din pretul obtinut plus o taxa de afisare, care variaza in functie de multe chestii). Si reguli care se schimba de la o zi la alta, tot felul de restrictii pentru vanzatorii noi, comunicare defectuoasa ori cel putin ineficienta cu clientii, etc.
Totusi, o comparatie intre eBay si Okazii.ro nu isi are rostul, deoarece eBay reuseste sa ofere anumite garantii, iar daca esti atent nu risti foarte mult. Bine, asta daca nu devii victima vreunui profesionist care “hackuieste” 100.000 de conturi de eBay si PayPal intr-o zi de munca si iti goleste contul… Fiind incepator pe eBay evident nu le stiu pe toate, insa Okazii.ro mi se pare o copie palida, un pic incropita pe genunchi (ma refer la aspect, mod de functionare, concept), dar care totusi e un inceput.
Ca sa revin la ideea principala, cred ca totusi este nevoie si de un eBay “romanesc”. E foarte comod sa ai un eBay local (ma rog, national), sa gasesti obiecte aproape de tine sau sa vinzi doar in tara, fara sa trebuiasca sa mai bifezi 1000 de casute diferite.
Daca stie cineva ce sanse sunt sa existe si un eBay.ro in viitorul apropiat este binevenit cu comentarii. Pentru curiozitatea mea si informarea cititorilor.
Nu am mai spus nimic despre tizo.ro, pe care l-am mentionat la inceput, deoarec e nu am ce sa spun despre ei. Am incercat sa vand si prin ei, insa site-ul e saracut, vizitatorii mai putin decat pe okazii (cel putin asta e perceptia mea), iar de vandut, nu am vandut nimic prin ei.
Totusi, atat pentru tizo cat si pentru okazii, trebuie spus ca e greu sa devii eBay de Romania intr-o tara in care nimeni nu respecta regulile, iar oricine cumpara sau vinde ceva are o singura mare grija: sa evite cumva comisionul, sa faca rost de numarul vanzatorului/cumparatorului, sa gaseasca o portita, sa fenteze cumva sistemul.In plus, multi nu accepta ideea de licitatie, iar daca ai un pret afisat de 200 de lei pentru un obiect, 90 la suta din cei care se obosesc sa trimita un mesaj o fac doar ca sa intrebe daca nu il vinzi cu 25 de lei. Sau daca nu vrei la schimb nu stiu ce obiect pe care il au prin casa si nu le mai trebuie. Chiar daca ai scris in descriere ca nu accepti schimburi. Stiu ca par carcotas, dar am preferat sa platesc un euro jumatate comision pentru o tranzactie reusita, decat sa-i cer cumparatorului sa dea tranzactie anulata si sa fiu scutit in felul asta de plata comisionului. Asa m-a obisnuit activitatea pe eBay. Care nu e ceva perfect, dar functioneaza ok. Nu ma ajuta cu nimic daca oamenii care detin site-ul dau faliment peste trei luni, iar eu nu mai am unde sa imi afisez si sa imi vand goblenul, porcusorul de guinea, pestele din sticla, cizmele de cowboy sau orice alt obiect pe care vreau sa il transform in bani… (faza cu cizmele de cowboy a fost o gluma…. aaa… si peste din sticla… mai degraba as avea niste cizme de cowboy decat un peste de sticla, daca ar fi sa aleg… nu ca mi-as dori cizme de cowboy…o,nu….mai bine opresc chestia asta aici.). Da. Ajunge. Cred. Ce ziceam ? A, eBay. Ideea e ca daca nu platesti pentru un serviciu nu ai de ce sa astepti un serviciu de calitate. Iar ideea a doua e ca nimic in lumea asta nu e gratuit, in principiu.Nimeni nu iti ofera nimic “moca”, cu exceptia campaniilor de sampling, probabil. Si nici aia nu e “moca” daca e sa aprofundam subiectul. Cu alta ocazie.
Voi reveni la eBay,okazii si celelalte, pentru ca e unul din hobby-urile mele.
A, sa nu uit: blogul nu e inchis sau desfiintat, cum ar putea sa para, dupa pauzele de scris pe care le-am tot luat
Val si blogul lui (un blog cu scrieri altfel decat pe alte bloguri, amarui, colorate si uneori doar un pic dulci-acrisoare, care te pun pe ganduri si iti lasa mereu un gust greu de definit), pe care nu-l mai citisem de ceva timp, mi-au amintit de o alta minunatie de blog, de care am uitat in ultimele luni: Japonia, departe, aproape. Merita citit fiecare milimetru de text de-acolo, merita vazuta cu zoom maxim si cu ochii mari fiecare poza.
Dar nu despre asta vreau sa scriu. Nici macar despre tsunami, solidaritate, modul in care au reactionat japonezii in fata unui dezastru. Ci despre cat de deprimanta este diferenta dintre lumea civilizata si tara in care, din pacate sau din fericire, ne-am nascut. Nici macar nu putem face comparatii intre tari, intre oamenii care le populeaza. Si nu, Anglia nu e raiul pe pamant.
Sunt si aici probleme, nu merge totul perfect. Iar confortul, linistea, seninatatea si bucuria de a trai nu sunt date in primul rand de strazile curate si fara gropi, de trenurile care vin si pleaca la timp sau de politistii zambitori, discreti si gata oricand sa te ajute. Nici de salariile decente, preturile omenesti din supermaketuri, spitalele curate si autostrazile impecabile ori emisiunile de bun simt de la televiziuni. Sunt si astea importante, contribuie si ele la diferenta imensa. Poate nici macar respectul fata de spatiile verzi, de copaci (magnoliile arata minunat in fata unei casute, pe un covor de gazon verde), de natura, total diferit de ce se intampla la noi.
Nu. Ceea ce face totul diferit – cel putin, pentru mine – e atitudinea oamenilor fata de ceilalti oameni. Faptul ca iti zambeste fara motiv sau interes un strain, la cumparaturi, un “Bless you !” adresat de o batranica ce te-a auzit stranutand in supermarket, femeia care abia daca te cunoaste si care te intreaba daca esti bine, pe care o intrebi, la randul tau, acelasi lucru, dupa ce i-ai multumit politicos. Nu, sa nu fim naivi (chiar am momente in care ma loveste cinismul, ce-i drept, tot mai rare), nu le pasa cu adevarat, nu are nimeni in lumea asta timp sa se intereseze cu adevarat daca unui strain oarecare de pe strada ii este bine. Ar fi absurd. Dar, oricat de artificiala ar fi politetea asta, ea ofera un anumit confort. Tine de educatie, de bun simt, de regulile de convietuire intr-o societate. Nu te inghesui, nu ii impingi pe ceilalti, lasi pe cineva grabit sa treaca in fata ta, iar altul te va lasa la randul lui. Zambesti cand platesti la casa, zambesti cand dai restul clientului, zambesti cand ii aduci corespondenta sau ii spui din fuga un “Cheers!” daca a schitat o miscare ca sa iti faca putin loc pe langa el, in timp ce-ti faci joggingul de dimineata. Nu trantesti, nu te repezi, nu ii iei altuia de sub nas ce a comandat inaintea ta. E de-ajuns sa fii corect. Sa nu trisezi, sa nu furi centimetri daca e coada la ghiseu, sa nu te repezi spre casa de marcat, daca se mai apropie cineva. Sa nu iei sacosa cu carti lasata/donata de cineva la usa unui charity-shop, in strada. Sa respecti si sa-ti primesti dovezile de respect cu gratie. Sa stii sa ii multumesti unui strain pentru orice maruntis, si sa accepti scuzele cuiva cu zambetul pe buze. Sa-i multumesti cu un zambet sau un gest marunt soferului care a oprit la trecerea de pietoni, ca sa iti acorde prioritate, desi tu erai la 3-4 metri distanta de marginea trotuarului. Chiar daca trebuie sa faci asta de 20 de ori pe zi. E chiar simplu. Probabil cu atat e mai frustrant sa stii cat de imposibil e de realizat asa ceva in Romania, cu cat e mai simplu in Anglia.
Sa vezi oameni zambindu-si unii altora, fara sa se cunoasca, e o experienta de-a dreptul spectaculoasa, mai ales pentru un om venit din Romania. Importanta bunului-simt, a elementarei politeti, a comunicarii, mi-a fost si mai clara in timpul vacantei in Romania. Dupa cateva luni petrecute in Anglia, mi-au sarit in ochi mitocaniile, gesturile nelalocul lor, nesimtirea.
Oamenii care te imping ca sa-si faca loc, cersetorii care-ti arunca apa pe parbriz, fie ca vrei, fie ca nu, idiotii din trafic, care te pun in pericol in fiecare secunda. Masinile care trec razant pe langa tine pe “zebra”, la cativa centimetri sa te spulbere. Dobitocii care asculta manele cretine la maxim, in blocurile cenusii sau in BMW-uri de 12 ani, prin centrul vreunui targ prafuit. Mizeria de la televiziuni, cu gunoaie umane transformate in vedete, care divorteaza, se bat, se umilesc, incurajate de moderatori jenanti. Emisiuni de ore intregi, cu neica-nimeni invitati sa spuna ce ar trebui sa faca japonezii, de ce au sau nu au dreptate americanii, libienii, afganii, francezii, nemtii, ce cutremur va avea loc peste doua zile, cand vine sfarsitul lumii. Neica-nimeni capabili sa vorbeasca ore in sir despre orice, tratati de televiziuni ca si cum ar sti despre ce vorbesc, ca si cum ar fi somitati in vreun domeniu. Iti vine sa urli: “Baaaaaa…..chiar a innebunit lumea in tara asta ? Treziti-va, puneti osul la munca, lasati scandalul, mizeria, barfa. Educati-va copiii, sa invete sa munceasca, sa vorbeasca si sa scrie corect, sa zambeasca, sa respecte, sa stie cum sa accepte demn victoriile si esecurile in viata, nu sa isi doreasca sa fie dedetevei, columbeni sau zavorance !!!”. Cine are interes sa transforme 90 % din populatie in tampiti, in niste legume ? Ca asta se intampla.
Daca lucrezi in strainatate, o vacanta in Romania are toate sansele sa te faca sa te bucuri ca ai un bilet de intoarcere. In Anglia, in Franta, chiar in Italia. In Canada, State sau, de ce nu, Japonia.
Si nu, nu mi-e rusine sa spun ca-s roman si (inca) nu m-am lovit de oameni cu prejudecati legate de nationalitate sau cetatenie. Mi-e rusine doar sa traiesc in Romania, o tara care pare sortita mojiciei, mitocaniei, prostului-gust si mizeriei morale. O tara lovita parca zilnic de cate un tsunami, in care oamenii nu au chef, vlaga, educatie, responsabilitate, bun-simt, imaginatie, nimic din ceea ce ar fi necesar unei reconstructii.
Stiu ca poate sa para doar ceva ”la moda”, dar pot sa jur ca gandul asta mi-a aparut printr-un colt al mintii cu mult inainte de tsunami si de reactia extraordinara a unui popor miraculos: mi-as dori sa ma fi nascut in Japonia. Nu ma intrebati de ce, sunt prea multe motive.
Dar daca eram japonez, probabil nu as fi spus toate lucrurile astea despre Romania. Nu mi-ar fi permis educatia…
Imi place tot mai mult cum scrie omul asta, Radu Naum, in Gazeta Sporturilor. De data asta, mi-a placut acest articol. Enjoy !
Azi am program de fotbal. Acum e Tottenham – Liverpool (cred ca in FA Cup. Sau in campionat. Ma lamuresc eu). Pe BBC Sports era meciul Norwich – Ipswich Town, cu doua echipe de care nu mai auzisem de mult timp. Nu am urmarit meciul, dar mi-a placut atmosfera. Si faptul ca era subtitrat. Ceea ce spuneau comentatorii aparea si pe ecran cu cateva secunde intarziere. Nice.
Tot azi e Steaua – CFR Cluj. Poate fi un meci interesant, intre doua echipe care au nevoie de o victorie ca sa mai spere. La ceva.
Peste vreo 40 de minute incepe Galatasaray – Besiktas, in Turcia. La Galata e antrenor Hagi. Nu stiu daca ma uit la meci, dar e printre optiuni. Daca ar fi jucat Hagi, era altceva. Nu-l pierdeam pentru nimic in lume
Din Serie A nu m-a interesat nimic astazi. Din alte sporturi, imi pare rau ca am uitat de meciul de rugby al Romaniei cu Uruguay, in urma caruia Romania s-a calificat la Cupa Mondiala din Noua Zeelanda. Macar rugbystii sa fie mereu in elita, daca fotbalisti nu mai avem…
