CODRIN POP

Lumea noastră, văzută din Bedfordshire

Browsing Posts tagged România

Romania lor

34 comments

5991522_640 Sunt in Anglia de cativa ani. De trei, mai precis. Evident sunt foarte multe motive pentru care as ramane aici, si destul de multe pentru care m-as intoarce. Asa cred, uneori. Problema e ca atunci cand ajung in Romania, de 2 sau 3 ori pe an, in vacante, parca motivele de intoarcere se imputineaza brusc.

Ajung in Romania, bucuros ca revad locurile unde am trait mai bine de 30 de ani, ca imi revad parintii, prietenii. Ca sunt “acasa”, chiar si pentru 2-3 saptamani. Dau peste taximetristi dubiosi,  de fapt infractori de drept comun deghizati in taximetristi, peste oameni nepoliticosi si nesimtiti, peste institutii care ne trateaza de parca am fi paduchi. Peste taxe idioate si nejustificate, peste cozi care n-ar trebui sa existe, peste marlani cu volan. Intalnesc vanzatoare arogante si nesimtite, medici lacomi, cu ochii doar dupa spaga, functionari plictisiti sau incompetenti. Peste hartii fara rost, care sufoca firme si oameni. Deschid televizorul. A disparut mizeria de OTV, asta-i bine. E singura schimbare pozitiva, ca in rest tot emisiuni politice gretoase, realizatori fara coloana vertebrala. Emisiuni grotesti, “de divertisment”, cu femei gonflabile care au mai putina demnitate decat o prostituata cinstita. Nunti si divorturi fara noima, mediatizate de parca ar schimba si vietile celor care privesc, manele, evenimente din satrele tiganilor, mediatizate ca mondenitati. Mizerie. Inchid televizorul. Ies afara. Vecini care iti zgarie masina, care iti scutura scrumul de tigara sau iti scuipa in cap, de la balcon. Caini si pisici fara stapan, ignorate de autoritatile locale, care se prefac ca totul e roz in orasul prafuit. Gunoi aruncat de la balcon in fata blocului, de oameni ca noi. Mortaciuni sinistre aciuate in functii de presedinti sau administratori de asociatii, preocupati doar de cum sa mai fure 10-20 de lei de la fiecare, cu apometrul, intretinerea, cu ce s-o putea. Servicii de proasta calitate, produse scumpe si proaste. Dobitoci in BMW-uri din ’97 (eventual cu volan pe dreapta), cu manelele la maxim prin centrul unui oras de provincie, prafuit. Gropile, gropile de acum 3-4 ani, cand conduceam zilnic pe-acolo, si cele noi, pe care nu le stiam. Lucrarile la drumuri, semnalizate deamboulea sau nesemnalizate. Popi aroganti si lacomi, la care oamenii vin cu birul, fie bani, fie produse de tot felul, de parca ar merge in audienta la Satana in persoana. Oamenii care te imping la o coada, in loc sa stea naibii la juma’ de metru distanta, sa putem respire si sa ne miscam in voie. Ghiseele de la Posta, unde cotocarle arogante isi bat joc de oameni, pentru ca ocupa de 40 de ani acelasi post si nu le pasa. Bunul simt e eliminat din orice relatie. Educatoare, invatatoare si profesori au devenit aspiratoare de bani, parintii mai au un pic si le cumpara si masini sau case. Primari si politicieni devin animale devoratoare de bani, care imping licitatii si bani publici spre firmele prietenilor, sotiei, soacrei, ca sa isi asigure averi suficiente pentru 100 de vieti. Le luati cu voi in groapa, fratilor, de ce nu va opriti dupa ce ati dat 1, 2, 3 lovituri ? Puscariasi condamnati sunt vedete media. Inmormantarile se transforma in festivaluri de dat spaga, la preot, la gropar, la soferul dricului, la toata lumea, mai putin la mort. Nimeni nu-ti zambeste, nimeni nu pare bucuros ca traieste. Viata pare o corvoada, iar singurul lucru care ne invioreaza e sa ne batem joc de altii. Taximetristul de client, clientul, care poate e vreun mare functionar, de un contribuabil. Contribuabilul ala e si el ceva important, mecanic auto, sau postas, asa ca isi bate joc de primul client pe care il prinde, il repede si ii zice ca masina o sa fie reparata cand o sa fie reparata. Clientul frustrate nu are nici un job important, e somer. Dar locuieste la etajul 3, asa ca la revenirea acasa, nervos, isi scutura covorul exact cand sta fraierul de la 2 la balcon, la aer curat. Asa, de-al naibii, sa se racoreasca si el. Ala de la 2 da drumul la manele de la ora 11 noaptea pana spre dimineata, iar doctorul de la etajul 1 nu doarme toata noaptea. A doua zi medicul stresat se rasteste la un pacient si apoi ii ignora pe altii, care au dat spaga prea mica. Si asa mai departe, lucruri mici si mari, “arogante” (de ce sa nu lasam analfabetii sa creeze sensuri noi pentru cuvinte ?) marunte sau chestii de viata si de moarte. De la fosila care ocupa un post caldut de administrator de asociatie pana la neurochirurg. De la soferul de autobuz pana la politistul din intersectie. Toti sunt victimele marlaniei si toti (generalizez un pic) devin marlani cu altii mai slabi ori mai ghinionistit. Totul se leaga. E o tara in care ne-am obisnuit sa ne batem joc de altii.

Stiu, asta e viziunea pesimista, aproape tot ce e mai rau. Am uitat sa mentionez codrii verzi, frematand in vantul inmiresmat. Muntii si marea, oamenii simpli si primitori de la tara, gradina bunicilor, ospitalitatea romaneasca. Olimpicii la matematica, gimnastele, pe Zamfir si Brancusi, Eminescu si Cosbuc. Tamaioasa de Cotnari, apa rece de izvor, mamaliga, sarmalutele si cozonacul, carnatii afumati, slanina si palinca. Obiceiurile de Craciun, Marea Neagra, Bucovina si cimitirul vesel continue reading…

Mi-a adus aminte de piesa asta finalul de la Kill Bill Vol.1. Zamfir a fost unic. Enjoy !

 

Nu mai fusesem in salina din Tirgu Ocna de vreo 10-12 ani, asa ca, dupa o iesire la Slanic Moldova, pe drumul de intoarcere catre Bacau am oprit in Tirgu Ocna. Salina e la fel ca acum 10 ani, Biserica “Sf.Varvara” e la fel de impresionanta, lume multa, multe masini de Republica Moldova in parcare. Biletul costa 18 lei pentru o persoana, iar salina e deschisa pana la ora 15.

Oamenii joaca fotbal, baschet, tenis de masa, sah, badminton, fac exercitii de fitness, navigheaza pe internet, stau la un picnic sau pur si simplu se plimba. In afara de biserica “Sf.Varvara”, salina dispune de un mic muzeu (pare la fel ca acum 10 ani), un magazin alimentar si unul de suveniruri. Plus toalete, nu impecabile, dar mai curate decat cele de la unele benzinarii. Asa, de nota 6-7. Din pacate, magazinul de suveniruri are prea putine obiecte autentice, din salina sau macar de-ale locului, si pare invadat de chinezarii si kitsch-uri. De retinut ca, daca magazinul e inchis, inseamna ca doamna vanzatoare probabil ia masa, iar magazinul se va redeschide dupa 10-20 de minute. Pauza nu este anuntata in niciun fel, si nici ora redeschiderii, ceea ce ii dezorienteaza un pic pe turistii care nu stiu obiceiurile locului.  Multe icoane si obiecte religioase, pentru cei interesati, in acelasi magazin.

Din cate am vazut, turistii sunt transportati cu un microbuz si un autobuz. Teoretic, plecarile spre salina sunt programate la fiecare jumatate de ora. Chiar daca microbuzul e plin, soferii accepta calatori suplimentari, daca acestia aleg sa nu astepte si sa calatoreasca in  picioare. Un pic incomod, dar probabil preferabil unei asteptari de 30-40 de minute.

In salina, temperatura era de 15 grade Celsius, intr-o zi de sfarsit de octombrie, cand afara erau cam 5 grade.

 

BlueAir e o companie interesanta. Acum un an, un avion de Bucuresti a decolat din Luton cu 5 ore intarziere si nimeni nu a oferit nicio explicatie, desi pasagerii au tot pus intrebari. Ce-i drept, am avut ocazia sa zburam cu Air Finland, cu un avion imprumutat, pare-se.

Acum doua zile, la sosirea pe aeroportul din Bacau, constat ca valiza inregistrata ca bagaj de cala a ajuns si ea, insa sfasiata serios in zona manerului. Plus rotilele rupte. Plus inca o taietura pe lateral. Pe scurt, buna de aruncat la gunoi. Deteriorata. Evident, in urma socurilor, cateva obiecte din interior au avut si ele de suferit. Nu-i problema, necazuri cu bagajele apar la toate companiile aeriene, chiar si la cele serioase.

In biroul BlueAir de langa aerogara, o doamna ne-a indrumat spre zona de check-in, unde urma sa soseasca cineva cu formulare. Ceea ce s-a si intamplat, destul de rapid (o nota buna la capitolul asta). E drept ca angajatul BlueAir a inceput cam cu stangul dialogul cu clientul. S-a uitat la valiza, iar prima propozitie, dupa “Buna ziua, care e problema?” a fost: “Pai uitati-va si dumneavoastra, e plina la refuz valiza”. Mda, nu mi-am imaginat ca trebuie sa calatoresc cu o valiza goala. Am zis ca daca tot platesc 15 lire pentru bagajul de cala, sa pun ceva in el. Cu 3 kilograme sub limita maxima admisa. Data viitoare stiu. Imi cumpar bagaj de cala, dar nu pun nimic in el, ca sa nu i se intample ceva. Calatoresc cu o valiza goala, ca sa nu mai primesc reprosuri pe aeroportul din Bacau. :)

Dincolo de glume, nu e sfarsitul lumii dar nici nu e placut sa-ti fie distrusa o valiza de calitate (Dunlop). Angajatii de pe Aeroportul Bacau s-au miscat repede cu formularul pentru reclamatie, nimic de reprosat la capitolul asta. Sigur, unul din ei a dat dovada de un fin spirit de observatie cand mi-a atras atentia ca valiza era plina. Adevarat a vorbit. Era o valiza plina, nu pot sa neg. Asa am crezut, ca pot sa-mi umplu valiza, cat timp nu depasesc limita de greutate, iar valiza este in limite si ca dimensiuni.

Pana la urma, am completat o reclamatie pentru bagaj deteriorat. Imi cumpar o valiza noua (multumesc, BlueAir!) si ma rog ca la intoarcere sa nu mi-o distruga si pe asta. Sper totusi ca BlueAir sa imi ofere o compensatie de bun simt. Asa-s eu, optimist…

P.S.: In mod sigur accidentul cu valiza nu s-a intamplat pe aeroportul din Bacau, unde bagajele sunt transportate cu viteza minima, cu un tractor Universal, datand probabil de prin 1987. Cand ajung aproape de cladire, sunt descarcate dintr-o remorca ruginita, impinse pe banda si de-acolo ajung la proprietari. Pasagerii, mai ales cei straini, se amuza cand vad tractorul pufaind incetisor spre aeroport. E absolut imposibil sa se deterioreze vreo valiza pe aeroportul din Bacau, asta-i sigur. La fel de sigur cum este faptul ca aeroportul dispune de un singur autobuz, asa ca e nevoie de doua curse pentru ca pasagerii dintr-un Boeing 737 sa ajunga din avion in aerogara.

Un singur autobuz pe un aeroport international. Cand se strica, ce faceti, fratilor ? Ne urcati in remorca tractorasului ?

UPDATE: dupa doua saptamani de la incident, BlueAir nu s-a deranjat sa ofere vreun raspuns sau macar scuze. Am incercat si cele doua numere de telefon de pe formularul de reclamatie, insa la cel de Bacau nu raspunde nimeni, iar cel de Bucuresti e “numar inexistent”. Jenant.

Echipa nationala de fotbal a Romaniei, desi nu e cine stie ce, are o sansa uriasa sa se califice la Campionatul Mondial din Brazilia, 2014. Echipa e la fel de slaba ca acum 1,2,3 sau 5 ani, dar a avut norocul sa prinda o grupa usoara, in care doar Olanda este cu adevarat puternica. Cu putin noroc, scoatem si cu ei un punct.

Echipa Turciei este o umbra a celei care prindea o semifinala de Mondial, Estonia nu e capabila de mare lucru. Singurii care ne pot incurca, pe langa olandezi, sunt ungurii, o echipa slaba, dar nu mult mai slaba decat Romania. Evident, nationala Romaniei e capabila oricand de surprize neplacute, dar sper sa nu fie cazul. Parca ar fi mai placut de vazut un Mondial la care participa si Romania, dupa atatia ani. Vom vedea. Inceputul campaniei de calificare e bun. Cu noroc mult, dar 9 puncte din trei meciuri inseamna un inceput bun.

Azi citeam ca o femeie lovita de masina a fost jefuita de niste tigani in timp ce zacea pe asfalt. Evident, dintre toate creaturile planetei, doar nsite tigani puteau face asta. S-a intamplat la Craiova, in Romania. Tot azi, citeam despre un roman care a parcurs mii de kilometri prin America de Sud, pe bicicleta, iar unul din lucrurile pe care le mentionau localnicii cand auzeau de Romania au fost tiganii. Londra, Paris, Roma, Oslo, Viena, Berlin, MAdrid, peste tot tiganii din Romania terorizeaza populatia civilizata. Pentru ca legile tarilor respective o permit, la fel ca in Romania.
Ar fi timpul sa recunoastem oficial, si noi, si restul lumii, ca Romania este o tara aflata intr-o situatie ingrozitoare. Suntem, practic, o tara calamitata. Este nevoie de un proiect international prin care Romania sa fie ajutata, deoarece nu face fatza acestei probleme.
Statul roman este incapabil sa reactioneze in situatii de urgenta, grave. Daca am avea cutremure puternice in fiecare zi, nu am fi capabili, ca sistem, sa facem fata, sa reactionam, sa indepartam efectele si sa reconstruim totul. Am avea nevoie de ajutor extern. Asa si cu tiganii. Suntem intr-o situatie grava, suntem loviti de o catastrofa. Spre deosebire de un cutremur, inundatii, seceta, epidemii, etc., tiganizarea nu doar ca nu este oprita, ci se afla si intr-o continua crestere. Pentru ca nimeni nu a indraznit sa initieze un program civilizat de sterilizare ori de descurajare a inmultirii necontrolate a acestei etnii. Traind, in cele mai multe cazuri, in mizerie, cresterea numerica si lipsa educatiei devin factori de declansare a inclinatiei catre infractiuni, de la cele mici pana la crime. In plus, pedepsele prevazute de lege pentru anumite fapte sunt foarte blande. Multe tari din Europa se lovesc tot mai puternic de aceasta problema, insa legislatia actuala, bazata pe drepturile omului, egalitate si alte principii frumoase, nu este in masura sa protejeze populatia civilizata a acestui continent.
E nevoie de o solutie, poate un pic mai dura decat cele prevazute de legislatiile actuale.
Nu spun ca Hitler ar fi trebuit sa se concentreze asupra rezolvarii problemei tiganilor in stilul sau, ceea ce au facut nazistii a fost oribil, insa trebuie gasit un sistem, in limitele legii sau in limitele unor prevederi legislative noi, emise special in acest scop, prin care aceasta etnie, care are si parti bune, sa poata fi ajutata sa se integreze in societate. Sau macar sa nu mai faca rau segmentului civilizat al populatiei din tarile afectate de cataclism.
Poate ar trebui invocata siguranta nationala sau siguranta cetateanului, nu stiu, dar ceva trebuie facut, astfel incat tiganii sa inteleaga ca si ei au obligatia sa respecte legile, si ca nerespectarea legilor poate avea consecinte grave. Ori sa fie izolati si sa aiba o viata buna insa fara acces, ori cu acces minim la populatia civilizata.
Mie personal mi se pare ca o majoritate impresionanta a etniei tiganesti este incompatibila cu conceptul de libertate ori cel putin cu cel de convietuire cu oamenii civilizati. Insa probabil e doar o opinie subiectiva. Oricum, ceva trebuie facut, in mod organizat si legal.

Un om care merita multumiri pentru felul in care scrie. Cititi, va rog. AICI. Atat.

Un editorial bun din Adevarul, semnat de Ovidiu Nahoi. Ma simt vizat :)

E ziua lui Gica Hagi (La multi ani ! si multumiri pentru sute de goluri si faze reusite si bucurii). Ziarele de sport ii dedica articole, asa cum e si normal, celui mai bun fotbalist roman din toate timpurile. Regele.

Iar eu ma gandesc ca tot felul de ratati (gen Mutu, baiatul ala cu drogurile si bataile) au fost vazuti / supranumiti / considerati “noul Hagi”. Niste goluri lesinate pentru o nationala de nivelul Insulelor Feroe sau pentru echipe de club de care nu a auzit nimeni in Europa i-au facut pe jurnalistii mai exaltati sa-i declare “Hagi” pe niste neica-nimeni.

Curios, unii inca insista pe ideea ca generatia Mutu-Chivu-…hm…aici fac pauza, pentru ca nu stiu altul…- ar fi comparabila cu generatia Hagi – Petrescu – Popescu – Belodedici  – Dumitrescu – Raducioiu – Lupescu – Lacatus etc.

Sa ne gandim… NU !!! Uitati-va doar la golurile si driblingurile lui Hagi. Trecea ca rapidul pe langa Roberto Carlos sau Matthaeus. Suturile de la 30-35 de metri ii faceau pe portari sa se uite secunde in sir la locul ala unde ar fi trebuit sa doarma linistit un paianjen. Si pe unde trecuse suierand o minge, ca o ghiulea.

Hagi a marcat pentru Barcelona si Real, a castigat trofee in Europa, a ajuns la cateva secunde de o semifinala de Cupa Mondiala. Nu a fost perfect, a facut si greseli, dar a fost un fotbalist magnific. Adi Mutu, ilustru jucator al “galacticilor” de la Cesena Calcio (e o echipa din Italia, deocamdata in Serie A, dar mi se pare ca are un trecut bine definit in Serie B,mai ales), nu doar ca nu se poate compara cu Hagi. Nici macar nu are ce cauta pe o lista a jucatorilor importanti din nationala Romaniei.

Hagi. Primul nume pe care mi l-a spus un englez din Birmingham, cand i-am spus ca sunt roman. Hagi e numele pe care inca il spun americani, chinezi, columbieni, ghanezi si alte natii, cand aud de Romania. Iar asta se intampla la multi ani dupa ce Hagi s-a retras din activitatea de jucator. Ideal ar fi ca strainii sa aiba si alte motive sa ne complimenteze, nu doar Hagi sau Nadia. Dar tot e bine ca-i avem si pe ei.

La Multi Ani !

Cristian Geamabsu, gsp.ro: “Vestea proastă pentru Levente, Barna, Gereb şi Molnar este că patria mumă nu-i prea ia în serios. Mai mult, îi tratează ca pe rudele de care nu ştii cum să scapi mai repede cînd te ameninţă cu reunirea familiei. Levente şi compania se dau cocoşi pe aici. În Ungaria adevărată, aceea a Veszpremului care l-a plîns şi l-a omagiat pe Marian Cozma, acea Ungarie care i-a găsit şi i-a pedepsit pe ucigaşii lui Marian, oamenilor nu le pasă nici de gluma cu Ţinutul Secuiesc, nici de eventualitatea că Tancsos baci îşi bagă federaţia de hochei sub şa şi o duce dincolo de Tisa ca trofeu al reîntregirii. Al reîntregirii cui?”.
Intregul editorial e AICI, pe gsp.ro. Scris exceptional, dupa umila mea parere. Enjoy !