CODRIN POP

Lumea noastră, văzută din Bedfordshire

Browsing Posts tagged Sport

O țară întreagă a așteptat măcar o victorie în dubla cu Ungaria și Grecia. Dacă meciul cu maghiarii a fost disputat la Budapesta, într-o atmosferă incendiară, iar egalul la zero smuls maghiarilor poate fi considerat un rezultat pozitiv, jocul foarte slab de la Bucureși, împotriva Greciei, a arătat că avem o Națională fără soluții, fără idei și parcă fără dorință de luptă. Și totuși, tricolorii încă au șanse mari de a se califica direct la turneul final al Campionatului European din 2016. După opt meciuri disputate, cu două partide rămase de jucat, naționala lui Anghel Iordănescu este pe locul doi în grupă, cu 16 puncte, la un punct în spatele liderului, Irlanda de Nord. Pe locul trei, care asigură participarea la baraj, este Ungaria, cu 13 puncte. Maghiarii au ratat o șansă uriașă de a se apropia de primele două locuri, fiind egalați de Irlanda de Nord în ultimul minut de joc, după ce conduseseră cu 1-0 în deplasare.

“Din nefericire am termninat iar la egalitate. Pozitiv ar fi faptul că am încercat să marcăm. Am avut neclaritate în joc. Acest rezultat nu ne mulțumește. Nu reușim să înscriem pentru că nu avem claritate și forță. Aștept să revină Rusescu, Bogdan Stancu și Marica. Am speranța că vom învinge Finlanda în următorul meci”, a declarat selecționerul Iordănescu după egalul cu Grecia.

Chiar dacă au jucat foarte slab în ultimele meciuri și chiar dacă se chinuie într-o grupă fără echipe valoroase, cei mai mulți dintre jucătorii Naționalei par să caute și să găsească scuze pentru fiecare semieșec. Ei au dat ca exemplu echipa Olandei, care păstrează șanse foarte mici de calificare la baraj și a ieșit complet din lupta pentru primele două locuri. Ovidiu Hoban, mijlocașul Naționalei, a acordat un interviu pentru un site din România. “După cum s-a jucat, eu cred că meritam cel puțin patru puncte, dacă nu chiar șase (n.r. în dubla cu Ungaria și Grecia). Ne costă faptul că nu marcăm, dar, ca și joc, am vrut, am alergat, am dominat, am avut ocazii. Cu puțină șansă și cu un gol marcat puteam fi mult mai departe acum. Criticile sunt benefice dacă sunt îndreptăţite. Poate că ar trebui să apreciem partea plină a paharului. Avem şanse mari de calificare şi sîntem neînvinşi. Dacă noi sîntem supăraţi, atunci olandezii ce ar trebui să facă? Eu zic să nu căutăm degeaba nod în papură şi să fim conştienţi de o calificare mult aşteptată”, a declarat Hoban.

În ultimele două meciuri, jucătorii antrenați de Anghel Iordănescu vor juca împotriva Finlandei, la București (pe 8 octombrie) și în deplasare, cu Insulele Feroe (pe 11 octombrie). Sunt cele două meciuri în care România poate, în sfârșit, să obțină biletele pentru Euro 2016. În aceleași zile, Irlanda de Nord va juca cu cu Grecia (acasă) și Finlanda (deplasare), iar Ungaria, cu Insulele Feroe (acasă) și Grecia (în deplasare). Cum avem un avans de trei puncte față de maghiar, o victorie și un egal sunt suficiente pentru obținerea calificării. Orice alt rezultat în meciul cu Finlanda ar însemna un meci extrem de tensionat împotriva Insulelor Feroe, echipă care a reușit două victorii în grupă, împotriva Greciei.

edit2Mai jos se găseşte editorialul pe care l-am publicat în numărul doi al ziarului Anunţul de UK. E despre sport.

 

Un cuvânt uitat: RESPECT

Mi-a plăcut întotdeauna sportul.Am crescut cu visul unei semifinale de World Cup, cu gimnastele uitându-se mai mereu de sus, de pe podium, la rusoaice, americance şi chinezoaice, cu handbalistele prin câte o semifinală de Mondial sau European. Cu Cupa Campionilor şi Supercupa aduse de Steaua şi cu victorii ale Naţionalei cu Anglia, Argentina, URSS.Acum, mai nimic de admirat sau de incurajat. Falimentul sportului nostru nu e o întâmplare, e rezultatul nepăsării guvernanţilor.La J.O. de iarnă avem rezultate aproape similare cu cele ale africanilor, cu toate că în România există şi zăpadă, şi gheaţă, şi munţi. Cel mai popular sport, fotbalul, a ajuns cât se poate de jos. Infractorii “oameni de fotbal” sunt mediatizaţi de o presă inconştientă, în stare să-şi deschidă studiouri şi la Rahova sau Jilava.Fotbalul e privit doar ca un mijloc de îmbogăţire rapidă, asta şi “mulţumită” presei, mai ales televiziunii, care a promovat numai personaje desprinse parcă din filmele cu mafioţi.E drept, unele populează deja puşcăriile, dar se vor întoarce pe ecranele noastre.

Limbajul suburban din tribune, lipsa de respect faţă de adversari, atitudinea de trişor a jucătorilor, toate au cauze comune – lipsa unei educaţii sportive din copilărie, influenţa nefastă a talk-showurilor “sportive”, dezinteresul guvernanţilor de a încuraja sportul de masă.A dispărut respectul.Orice tentativă de a compara situaţia cu cea dintr-o ţară ca UK este aproape ridicolă.Într-o ţară normală, copiii sunt încurajaţi să facă sport nu ca să se îmbogăţească, ci ca să fie sănătoşi, să aibă noţiunea de competiţie, să lupte corect, cu demnitate, să respecte. Într-o ţară normală orice sat are un complex sportiv şi o echipă într-un campionat local de amatori. Iar diferenţa cu adevărat şocantă între sportul din România şi cel dintr-o ţară ca Anglia ţine de atitudine.Fair-play şi respect sunt cuvintele de ordine, până şi în cele mai modeste competitii.

Suntem în 2014, iar “Important e să participi” sună demodat. Oamenii câştigă milioane de euro din sport, performanţa e răsplătită cu munţi de bani, iar sportul schimbă vieţi. Dar toate astea sunt la capătul unui drum lung şi greu.Iar în lumea reală drumul începe devreme, cu antrenamente grele şi fără recompense imediate. Sportul înseamnă muncă şi respect, nu ore întregi de înjurături la tv, nu pipiţe cu silicoane,nu golănii.Mă tem că prea puţini copii şi părinţi din România ştiu asta, pentru că nimeni nu le spune. Şi continuăm să privim, să bârfim, să înjurăm. Sunt femei şi copii pe stadion sau în faţa televizorului ?Să se obişnuiască,aşa-i la fotbal ! Uneori ne oprim pentru câteva secunde, doar ca să ne mirăm că nu mai avem performanţe sau viitor.Totuşi, ce ciudat, cu atâtea televiziuni şi aşa mulţi oameni de fotbal…

IMG_0311 - CopyVâjjjj….zdrang ! O minge îmi trece pe lângă cap și izbește puternic mantinelă din tablă. Am avut noroc, că o minge țapănă în față nu ar fi chiar o plăcere pe frigul asta. Arunc o privire spre centrul terenului, sa vad cine-i nesim…cine bubuie mingea spre poarta când eu mă învârt cu treburi pe-acolo. Nu poate sa aștepte 30 de secunde ? Băieții care se “încălzesc” nu se sinchisesc de omul în negru care încearcă să recupereze niște maieuri și o minge din spatele porții. De mine, adica. Nu-s clienți obișnuiți ai bazei sportive, nu i-am mai vazut, și mi se pare că văd 2 sau 3 cu blugi și pulovere. În fine, cine-s eu să comentez despre echipamentul clienților ?
Am pus “încălzesc” între ghilimele, pentru că abia au ajuns la teren, și până să facă “alegeri” își fac încălzirea bubuind mingea spre poartă goală. După câteva încercări o și trimit mult peste gardul destul de înalt, ceea ce îi face să înjure și să radă zgomotos. Recunosc injuraturile. Home, sweet home…

Și totuși. Unii dintre ei au o urmă de bun simț. “No, măi, nu mai traje, că ăla-i acolo, poate îl lovești, nu vezi că se uită încoace ?”. Altul: “Și ce mă, dă-l încolo, că nu înțelege ce vorbim!”. “Fotbaliștii” vorbesc despre mine. Interesant. Posibil să par de-al casei, că port o geacă de oficial pe care scrie “Referee”. Cei mai mulți dintre ei au accent de Maramureș. De sat din Maramu’, de pe undeva de unde se-agață harta-n cui. Știu, că am ajuns și eu pe-acolo de câteva ori, cu treburi de familie, demult. Băieții au venit să joace fotbal, se pare. Unul din ei izbește dezlânat mingea, care zboară iar peste gard, hăt departe, mult mai departe decat i-a sarit “fotbalistului” caciula de pe cap, cand s-a fortat sa dea in minge. Înjurături la adresa mingii și zbierete de tot felul. Veselie mare, agitatie. Inteleg ce spun, dar ma fac ca ploua, mai fac ei un pic de misto de mine, cum au fost aproape sa ma nimereasca cu mingea, dar ies cu bine de pe teren si ii las in legea lor.

Sunt șapte terenuri, pe toate celelalte se joacă, dar pe terenul ocupat de români e mai mult zgomot decat e pe toate celelalte la un loc. Îmi iau maieurile și mingea și mă retrag, un pic mirat.

A fost prima întâlnire cu grupul de români. Am avut ocazia să îi văd jucând și în altă seară. Nu, nu i-am arbitrat, pentru că nu s-au înscris în vreo competiție, joacă “de plăcere”, intre ei. Iata cateva dintre momentele memorabile pe care le-am surprins: “Nu pot, băi să alerg, am mâncat o tigaie de carne înainte să vin aici”. continue reading…

Dintre toate site-urile stupide care, vrem – nu vrem, ne sar in ochi, cel mai oribil, cel mai stupid, cel mai jignitor, este, de departe, sport.ro. Titlurile “articolelor” par scrise de oameni prosti, special pentru prosti. Titluri absolut imbecile, in care cititorul afla si ce reactie va avea daca da click pe articol. “Ai sa razi cand afli …”, “Ai sa ramai mut de uimire”, “Ai sa ramai prost”. Ori redactia aia e condusa de cineva cu IQ sub 80, ori cu 2-3 clase, ori pur si simplu niste oameni care se autointituleaza jurnalisti tin musai sa ii jigneasca pe cei care comit eroarea de a intra pe sport.ro.

“Povestea de dragoste care a cutremurat Planeta. Continuarea acestei fotografii te va emotiona pana la lacrimi”. Asta e o parte dintr-un titlu de actualitate. Imbecililor ! Atat pot sa spun.

Multe semne de exclamare, majoritatea fara un motiv. Cuvinte scrise cu majuscule, cu culori diferite, cuvinte socante, toate pentru a-l face pe cititor sa dea click pe o stire preluata si tradusa prost din presa internationala, pe o declaratie potolita a vreunui antrenor sau pe o poza semiporno luata de pe net, cu vreo pitipoanca la moda.

Si 2-3 minute petrecute pe sport.ro reprezinta, pentru mine, o pierdere de timp nejustificata si expunerea la un val de insulte din partea unor oameni care par sa nu aiba nimic in comun cu jurnalismul sau cu notiunea de bun-simt. De aceea, tuturor celor care au o contribuite la realizarea site-ului sport.ro, le transmit un sincer: “Sa va fie rusine, sunteti jenanti !”. Evident, in EXCLUSIVITATE, SOCANT, LIVE si CUTREMURATOR.

 

Ziceam ca presa sportiva din Romania (cel putin cea online) a ignorat Jocurile Paralimpice. Noroc cu medaliile lui Carol Eduard Novak (un aur si un bronz), ca au ajuns si pe site-urile ziarelor ”de sport” stiri despre o competitie extraordinara. Dar atat. Exceptia o constituie, ca de atatea ori, Adrian Georgescu, un om care chiar stie sa scrie despre ceea ce e important, pe blogul sau.

Gazeta Sporturilor, ziarul care imbina mirobolant editorialele geniale cu stirile porno si reportajele emotionante cu fotografiile vedetelor fara chiloti, a tinut sa marcheze finalul Jocurilor cu o stire, ca sa dovedeasca faptul ca un ziar de sport care se respecta isi permite sa rateze inceputul si desfasurarea unei competiii majore, dar nu si finalul. Asa ca azi, la loc de cinste, troneaza ceea ce este, poate, ultima stire de la Jocurile Paralimpice Londra 2012: o stire despre faptul ca o pala de vant a ridicat rochia unei prezentatoare de la o televiziune din Anglia. “Era in direct”, se entuziasmeaza autorul, chiar in titlu. Bine ca nu era o inregistrare, cu totul alta e situatia cand se ridica o fusta “live”, alta viata.

“Jurnalistul” care a “scris” “articolul” face uz si de simtul umorului, dar si de epitete bine alese. Vantul care a ridicat rochia era “naravas”, iar pentru prezentatoare, momentul in care i s-a vazut lenjeria intima este considerat de jurnalistul de la gsp.ro drept “deosebit”. Articolul se incheie cu trei puncte de suspensie, menite probabil sa sublineze intelepciunea concluziei si sa ii lase pe cititori pe ganduri, cu dileme existentiale deosebite, vorba ziaristului respectiv.

Materialul nu este semnat, desi ar fi fost util. Oricum, e bine de stiut ca gsp poate fi o sursa de inspiratie pentru cancan sau clic. Le multumesc pentru ca au reusit sa ne tina informati pana in ultima zi a Jocurilor Paralimpice, cu stiri de maxim interes, precum aceasta.

 

Conform site-ului www.london.2012.com, sportivul roman Dacian Makszin a castigat astazi, cu 3-2, meciul de tenis de masa sustinut impotriva suedezului Alexander Ohgren, in cadrul Clasei 3, Grupa H, la Jocurile Paralimpice Londra 2012. A fost al doilea meci sustinut de roman, dupa ce pe primul l-a pierdut, 0-3, in fata spaniolului Tomas Pinas. Jucatorul roman are un palmares impresionant, cu medalii cucerite in ultimii sapte ani in competitii nationale si internationale. Dacian Makszin a obtinut medalii in concursurile open din Romania, Argentina, Costa Rica, Ungaria, Iordania si Franta.

Au inceput Jocurile Paralimpice 2012, in Marea Britanie. Am incercat sa aflu ceva despre atletii romani care participa, dar pe gsp.ro, ziarul de sport pe care il citesc, nu am reusit sa gasesc nimic.

In Anglia jocurile astea sunt privite aproape la fel de serios ca si Jocurile Olimpice, lucru care imi place, desi nu mi-am propus sa le urmaresc cu mare atentie.

Chiar mi-a placut ce am citit pe un banner publicitar al Channel 4, care promova transmisiile de la JP 2012: “Thanks for the warm-up”. Asta, dupa Jocurile Olimpice. Destul de subtil, dar nu prea subtil, si indraznet, ca mesaj.

Mi-ar placea sa vad in presa online din  Romania stiri despre atletii romani care participa la aceasta editie a Jocurilor. Si despre performantele lor, si povesti despre viata lor. Cine sunt, cum au ajuns sa faca sport, ce sacrificii au facut, cum se simt cand termina o cursa, cand castiga o medalie, de ce au nevoie. Multe intrebari. Ar iesi niste reportaje frumoase, despre oameni adevarati. Nu vreau sa par pesimist, dar ma tem ca nu o sa citesc niciodata povestile astea. Pentru ca nu vor fi scrise.

Un link oficial de la Jocuri, AICI. Conform site-ului, Romania participa cu cinci sportivi: Naomi Ciorap (inot), Florin Marius Cojoc (atletism), Dacian Makszin (tenis de masa), Carol Eduard Novak (ciclism), Imre Torok (ciclism). Le multumesc pe aceasta cale pentru ca reprezinta Romania la o competitie sportiva de un asemenea nivel si le urez mult succes. Si medalii, daca se poate !

Cat de grea poate fi, mai ales in ligile locale, cele mai de jos in ierarhia fotbalistica a unei tari ? Aflam impreuna, in curand. Eu sunt destul de optimist. Deocamdata mi-am primit de la federatie fluierul, cartonasele si carnetelul, mi-am pregatit echipamentul, am cumparat cronometru, fluierul de rezerva si alte chestii utile, si am aflat data primului meci (amical) pe care il arbitrez, prin august.

Ecusonul de arbitru FA mi-l procur abia dupa ce arbitrez macar zece meciuri oficiale, deci mai prin toamna.

Si o intamplare draguta: ca sa ma “incalzesc”, arbitrez meciuri de 5-a-side, un fel de minifotbal, dar mult mai antipatic. La primul meci am facut atatea greseli incat am fost nevoit sa elimin un jucator (doua minute), pentru proteste repetate :))))  Dar exista o scuza, regulile sunt diferite si destul de interpretabile.

Vazut de afara, arbitrajul pare o chestie destul de placuta. Urmeaza “perspectiva” din interior, pe care o voi impartasi si pe blog. Enjoy !

Va multumesc pentru interes si va invit sa cititi si acest articol “foarte complet”, despre cum se scriu tampenii pe site-uri facute din bani publici. Si acum, despre sport.

5-a-side. Asa se cheama minifotbalul pe care il joc in UK, pe o baza sportiva din Luton. Nu e total diferit de alte genuri de minifotbal, dar cine l-a inventat era, probabil, o persoana care ura portarii. Altfel nu-mi explic regulile. Porti scunde, dar late cat o zi de post. Portarul nu are voie sa iasa din careu (care e destul de mic). Portarul nu are voie sa paseze/degajeze cu piciorul. Portarul nu are voie sa arunce mingea la inaltime. Asta cu iesitul din careu chiar ma deranjeaza:)… Nici un pas afara, indiferent de motiv. Orice incalcare a regulilor de catre portar se pedpeseste cu o lovitura de pedeapsa. Nu stiu vreo lovitura/vreun penalty care sa-si merite mai bine titulatura de lovitura “de pedeapsa”.  Se executa de la 3-4 metri iar portarul nu are nicio sansa sa apere, pentru ca poarta e pur si simplu prea mare. Asa ca orice iesire din careu inseamna gol. Primit.

Exista reguli si pentru jucatorii de camp, care nu au voie sa suteze la poarta din careu, ci doar din exterior. Cam asta ar fi principala.

In rest, 5-a-side e un joc destul de placut si dinamic. Din cate am vazut pana acum in Anglia, chiar si amatorii joaca diferit de ce se obisnuieste in Romania. Foarte putini jucatori incearca numere personale, driblinguri spectaculoase sau executii tehnice dificile. Majoritatea se bazeaza pe pase puternice si precise si pe multa alergatura in teren. Un joc mai rudimentar, dar mai eficient, cu foarte mult efort fizic si multa disciplina. Si zero comentarii la adresa arbitrului sau a adversarilor. Mult mai putin spectaculos decat ceea ce se joaca la nivel de amatori pe terenurile artificiale de minifotbal din Bacau, de exemplu. Dar mai eficient si mai concentrat pe joc si pe gol.

5-a-side e ok, placut, interesant, dar mai rapid si mai solicitant din punct de vedere fizic decat alte discipline din fotbalul mic, jucate cu mai multi jucatori si reguli usor diferite.

Sâmbătă, de la ora 15, eu şi Ciprian de la Euro TV ne încrucişăm din nou rachetele, ca să decidem câştigătorul ediţiei 2010 a Cupei Presei la tenis. Dacă nu ploouă torenţial. Până acum, scorul este oarecum în favoarea mea, 6-4, 1-4. Împreună cu Ciprian am decis că, dacă el va câştiga setul 2, vom juca setul 3 normal, nu tie-break până la 10 puncte, aşa cum s-a practicat la această ediţie a Cupei Presei. Deci aproape sigur va fi şi un set decisiv de jucat, ceea ce va face meciul mai interesant.
La începutul săptămânii viitoare va avea loc festivitatea de premiere, după cum a precizat domnul profesor Ciuntea, de la SCM Bacău.