CODRIN POP

Lumea noastră, văzută din Bedfordshire

Browsing Posts tagged ţigani

Azi citeam ca o femeie lovita de masina a fost jefuita de niste tigani in timp ce zacea pe asfalt. Evident, dintre toate creaturile planetei, doar nsite tigani puteau face asta. S-a intamplat la Craiova, in Romania. Tot azi, citeam despre un roman care a parcurs mii de kilometri prin America de Sud, pe bicicleta, iar unul din lucrurile pe care le mentionau localnicii cand auzeau de Romania au fost tiganii. Londra, Paris, Roma, Oslo, Viena, Berlin, MAdrid, peste tot tiganii din Romania terorizeaza populatia civilizata. Pentru ca legile tarilor respective o permit, la fel ca in Romania.
Ar fi timpul sa recunoastem oficial, si noi, si restul lumii, ca Romania este o tara aflata intr-o situatie ingrozitoare. Suntem, practic, o tara calamitata. Este nevoie de un proiect international prin care Romania sa fie ajutata, deoarece nu face fatza acestei probleme.
Statul roman este incapabil sa reactioneze in situatii de urgenta, grave. Daca am avea cutremure puternice in fiecare zi, nu am fi capabili, ca sistem, sa facem fata, sa reactionam, sa indepartam efectele si sa reconstruim totul. Am avea nevoie de ajutor extern. Asa si cu tiganii. Suntem intr-o situatie grava, suntem loviti de o catastrofa. Spre deosebire de un cutremur, inundatii, seceta, epidemii, etc., tiganizarea nu doar ca nu este oprita, ci se afla si intr-o continua crestere. Pentru ca nimeni nu a indraznit sa initieze un program civilizat de sterilizare ori de descurajare a inmultirii necontrolate a acestei etnii. Traind, in cele mai multe cazuri, in mizerie, cresterea numerica si lipsa educatiei devin factori de declansare a inclinatiei catre infractiuni, de la cele mici pana la crime. In plus, pedepsele prevazute de lege pentru anumite fapte sunt foarte blande. Multe tari din Europa se lovesc tot mai puternic de aceasta problema, insa legislatia actuala, bazata pe drepturile omului, egalitate si alte principii frumoase, nu este in masura sa protejeze populatia civilizata a acestui continent.
E nevoie de o solutie, poate un pic mai dura decat cele prevazute de legislatiile actuale.
Nu spun ca Hitler ar fi trebuit sa se concentreze asupra rezolvarii problemei tiganilor in stilul sau, ceea ce au facut nazistii a fost oribil, insa trebuie gasit un sistem, in limitele legii sau in limitele unor prevederi legislative noi, emise special in acest scop, prin care aceasta etnie, care are si parti bune, sa poata fi ajutata sa se integreze in societate. Sau macar sa nu mai faca rau segmentului civilizat al populatiei din tarile afectate de cataclism.
Poate ar trebui invocata siguranta nationala sau siguranta cetateanului, nu stiu, dar ceva trebuie facut, astfel incat tiganii sa inteleaga ca si ei au obligatia sa respecte legile, si ca nerespectarea legilor poate avea consecinte grave. Ori sa fie izolati si sa aiba o viata buna insa fara acces, ori cu acces minim la populatia civilizata.
Mie personal mi se pare ca o majoritate impresionanta a etniei tiganesti este incompatibila cu conceptul de libertate ori cel putin cu cel de convietuire cu oamenii civilizati. Insa probabil e doar o opinie subiectiva. Oricum, ceva trebuie facut, in mod organizat si legal.

Ieri seara am vazut un reportaj bine realizat, despre tiganii romani care isi folosesc copiii la cersit, pe strazile Londrei. Si despre palatele pe care si le ridica in Tandarei, Huedin, Fetesti si alte localitati din Romania. Mai multe detalii, aici (BBC). Anul trecut am ajutat o echipa de la TV 2 Norge sa documenteze un reportaj similar (partea din Romania) despre tiganii bacauani care cersesc pe strazile orasului norvegian Bergen. Situatii asemanatoare. Tiganii ne fac celebri in Europa. Tiganii-romani.

Britanicii au insistat un pic pe partea senzationala, iar reporterul BBC a reusit chiar sa aiba imagini cu o tiganca amenintandu-l cu piatra, pe o strada din Fetesti sau Huedin. Totusi, reportajul mi s-a parut corect, iar faptul ca unii dintre cei intervievati puneau semnul “egal” intre romani si tigani este justificat de faptul ca avem acelasi pasaport ca si tiganii. Un reportaj bine legat, cu filmari cu camera ascunsa, cu personaje urmarite timp de un an, pe strazile Londrei, regasite in palatele tiganesti din Romania. Cu o atitudine usor critica la adresa Politiei britanice (politistii britanici sunt cei mai tari la luat detaliile tiganilor. Cand li se pare ceva suspect, politistii cei politicosi le cer detaliile personale tiganilor. Si raman cu ele. Atat.).

M-a socat doar propozitia rostita de reprezentanta unei institutii britanice, care cauta o explicatie a faptului ca tiganii din Romania sunt cei mai numerosi, din punct de vedere al cersetoriei. “Romanii nu au drept de munca automat, asa ca aceasta este una dintre cauzele pentru care prefera sa cerseasca, spre deosebire de romii slovaci sau polonezi, care isi gasesc mai usor un loc de munca”. Deci romanii, negasind usor un job, se apuca de cersit. Tiganii slovaci muncesc.

In rest, am vazut la BBC One ce vedeam aproape zilnic pe strazile oraselor din Romania: pirande mizerabile vorbind murdar si aratandu-si chilotii la camera, pe o strada din Londra, tigani grasi cu ceafa lata si BMW X 5, puradei nespalati tragand trecatorii de maneca pentru un ban nemeritat, tigani mintind, tigani furand, tigani cersind, tiganci imbracandu-se cu haine ca ale femeilor islamice, ca sa primeasca pomana in apropierea moscheilor. Tigani falsificatori de acte, primind ajutoare sociale si alocatii de mii de lire in fiecare luna, de la un stat britanic prea ingaduitor si slab. Tigani cu aur, cu palate, cu nesimtire.

Data viitoare cand ma intreaba cineva de unde vin, ii spun ca din Tara Tiganilor. Unde eram unul din minoritari.

Oare nu se poate face chiar nimic ?

M-am gandit ca e momentul sa impartasesc cate ceva din intelepciunea mea popoarelor lumii, presedintilor si regilor,dar si oamenilor simpli, astfel incat popoarele care vor trai in viitor pe aceasta planeta sa evite tot felul de neplaceri. :) Gratis, deocamdata.
Asa ca astazi ofer primul sfat, dedicat cuceritorilor de teritorii, colonizatorilor, razboinicilor, etc.: stati cuminti la voi acasa, ca peste 100, 300, 500 sau 1.000 de ani se va intoarce roata si urmasii urmasilor vostri vor fi invadati de urmasii urmasilor celor pe care i-ati cucerit voi acum ‘jde mii de ani.
Aceasta teorema, axioma sau cum s-o chema se bazeaza pe o constructie logica argumentata complex, dar nu necesariamente exhaustiv, care are drept piatra de temelie ceea ce se intampla in prezent. Spun “prezent” deoarece acesta este cuvantul prin care incercam in mod conventional sa portretizam o perioada care, fara o asemenea conventie, ar fi imposibil de definit, deoarece, desi la prima vedere pare concreta, in realitate este abstracta, “mai abstracta” – daca imi pot permite aceasta deviatie de la conventionalitatea cuvintelor – decat trecutul sau viitorul. Dar despre trecut si viitor, cu alta ocazie, cand vor fi tratate la timpul prezent.
Sa revenim. Ce se intampla in prezent, ce sprijina constructia mea logica si concluzia inteleapta si utila pe care, in marinimia mea, o impartasesc popoarelor lumii ?
Acum multi ani (nu risc sa spun cati, ca nu am mai pus mana pe-o carte de istorie din copilarie) romanii (care aveau treburi pe la Roma si in general pe teritoriul care acum gazduieste Italia) s-au pus pe cucerit popor dupa popor, teritoriu dupa teritoriu. O chestie faina, ca asa au aparut filmele gen “Columna” si jocul ala cu soldatei din plastic, albi si rosii, “Dacii si Romanii”, parca. Au mai fost si alte consecinte, casatoriile mixte fiind gustate de ex-combatanti si cuceritoarele locale. Bun. Sa nu divagam, pentru ca am bagateliza o teorie totusi interesanta.
Dupa niste ani, sute de mii de urmasi ai lui Decebal si Traian au luat cu asalt Italia si au cucerit piata locurilor de munca (legale si ne-). Evident, armata de romanasi a avut si ajutoare, de la populatia de culoare care s-a aciuat cumva pe teritoriul Romaniei, iar de-a lungul anilor s-a inmultit in mod necontrolat si periculos, pentru ca nu a fost nimeni care sa ii mai tempereze. Culmea ironiei, tiganii nostri s-ar chema in mod oficial rromi, asa ca bietii de ei au cazut in confuzie si au crezut ca au ajuns acasa, drept pentru care au inceput sa isi ia singuri ceea ce credeau ca e al lor din motive istorice: masini, portofele, carduri bancare, bani, femei, rulote si in general cam tot ce le cadea in mana.
E primul argument in favoarea a ceea ce am spus mai sus. Colonizati, iar peste 2000 de ani sau chiar mai repede, veti fi la randul vostru colonizati. Poate chiar mai rau decat ati facut-o voi…

Al doilea argument vine din Anglia a.k.a Marea Britanie, United Kingdom sau tara Beatlesilor. Acum ceva timp (aici chiar sunt in ceatza) s-au apucat omuletii si au cucerit bucata de pamant dupa bucata de pamant. Si-au bagat nasul si prin India, unde s-au apucat sa-i invete pe bastinasi engleza, sa-i dreseze si sa ii ajute sa-si adune mai eficient mirodeniile, metalele pretioase si alte minunatii, pe care nu aveau unde le depozita si s-au bucurat probabil sa afle ca suspusii Reginei se ofera se le pastreze bine cateva sute de ani de-atunci incolo. Numai ca istoria face glume, iar acum vezi din cand in cand englezi care se plang – discret, e drept – ca din cauza indienilor si pakistanezilor – si altor minoritati vizibile sau nu – nu mai sunt locuri de munca.
Plus ca m-am lovit si eu de invazia culinara, e ceva de speriat. Nu vezi supermarket fara curry de 6-7 feluri, tikka masala, garam massala, biryani, chapati, tandoori, naan bread, mirodenii de 77 de culori si arome, dal, ardei iuti la modul violent (ar trebui interzisi dupa parerea mea) si multe alte chestii, atat in magazine cat si in puzderia de restaurante indiene, pakistaneze si de alte culori si natii. Nu-i neaparat rau, e frumos, e colorat totul, dar parca au exagerat un pic, cand au decis sa-si lase tara pe jumatate goala si au venit incoace.
Deci colonizarea Indiei – cu sau fara succes, cum a fost ea – are acum reversul: invazia pasnica a sute de mii (or fi milioane ? posibil…) de indieni si vecini de-ai lor, care au accentul ala delicios cand vorbesc in engleza.

Teorema e demonstrata complet, coerent si corect. Si asa i-am gasit si numele, chiar acum, pe loc, spontan: Teorema COCOCO privind colonizarea reversibila ineluctabila. Fuga la dictionar ! (eu asa am facut). Desi…la naiba…daca stra-stra-mega-strabunicii nostri aveau inspiratia sa dea o fuga pana in Germania si sa o faca teritoriu daco-romanesc…va dati seama…conform teoriei COCOCO, acum am fi avut sute de mii de nemti veniti la munca in Romania.
Si tiganii nostri ar fi avut si ei de lucru aici, fara sa mai fie nevoie sa plece sa ne faca de ras…ca daca ii aveau pe nemti la noi acasa… aia ocupati cu munca, puradeii, hap ! la buzunarul neamtului, in ziua de salariu. Daca ma nasteam cu 1000 de ani in urma…si aveam si internet si blog…si-mi urma poporul sfatul…acum ne-ar fi cerut nemtii vize de munca si ar fi venit sa ne fure Loganurile, sa le faca acte false si sa le vanda in Ucraina si Rusia…
Good night si nu va apucati de cucerit ! Ca e cu efect intarziat. Si ineluctabil, cum spuneam :)

În sfârşit, o celebritate de la noi care spune lucrurilor pe nume, în problema ţiganilor. Nu sunt un mare admirator al lui Ilie Năstase, dar de data asta merită felicitări pentru ceea ce a spus. Mai puţin partea cu Harghita, că nici oamenii ăia de acolo nu trebuie pedepsiţi aşa rău, să îi suporte pe ţigani. Poate ar fi mai util ceva organizat, cu vreo lege modificată special, un loc în care ţiganii să poată munci şi să stea toţi împreună, aşa cum le place. Au mai fost încercări în trecut, dar parcă un picuţ prea radicale şi insuficient “focusate” pe această etnie. Cu mai multă blândeţe decât atunci, dar  şi cu nişte locuri bine împrejmuite s-ar putea rezolva totuşi problema. Vreo idee mai bună, cineva ?

Televiziunea norvegiană TV 2 Norge a postat în această seară şi al doilea reportaj din seria celor despre romii din judeţul Bacău. La fel cum am anunţat şi la primul material publicat, pe site se găseşte şi un program (codec sau player), “Silverlight”, a cărui downloadare şi instalare permite vizionarea materialelor postate acolo. După părerea mea, merită efortul…

Cartierul Orbic din Buhuşi (celebru pentru scenele de război, cu focuri de armă, topoare şi cuţite, dintre fugarii romi şi poliţie sau jandarmi) a fost şi el vizitat de echipa de jurnalişti de la TV 2 Norge, despre care am mai scris. Şi cu care am vizitat şi Valea Seacă, Dărmăneştiul, Gura Văii şi alte locuri interesante.

În Orbic am stat de vorbă cu localnici. Jurnaliştii norvegieni au vrut să cunoască şi această comunitate de romi, să îi vadă la ei acasă, să înţeleagă daca şi de ce sunt discriminaţi, cum gândesc, cum trăiesc oamenii ăştia. Să îi cunoască. Şi au reuşit, atât cât se poate într-o zi petrecută într-un loc străin. Acolo oamenii trăiesc, dacă e să-i credem pe cuvânt, doar din alocaţia copiilor, ajutorul social şi ce le trimit rudele plecate la muncă în Italia. După ce am stat de vorbă cu câţiva localnici, care l-au criticat vehement pe primarul oraşului, a sosit şi consilierul acestuia, domnul Nae Butuc. Imediat, cei care păreau nemulţumiţi au căzut de acord asupra faptului că autorităţile locale fac multe pentru comunitate. Au uitat până şi de drumul infernal pe care venisem şi de care se plânge fiecare suflet din cartierul de case.

Apa şi-o aduc de la un izvor aflat destul de departe, cel puţin de unele din casele din sat. “Cam la două zile fac aprovizionarea cu apă, şi de băut, şi de spălat, şi pentru gospodărie. O folosim pentru tot ce avem nevoie, că altă sursă de apă nu avem”, a declara un localnic, venit cu o căruţă plină cu butoaie, să ia apă. Reporterul televiziunii norvegiene a profitat de ocazie ca să facă un stand-up chiar lângă calul înhămat la căruţă, amintindu-şi că, în urmă cu 50 de ani, şi părinţii săi, care erau fermieri, foloseau animalele în agricultură. Între timp, în Norvegia lucrurile s-au mai schimbat un pic… (Paranteză: Per Kristian mi-a explicat că atunci când te apropii de un cal, intenţionând să îl atingi pe cap, e bine să vii din lateral, încet, calm, şi nu din faţa animalului. Cum nu intenţionez să mă apropii de vreun cal în viitor, iar pe pisica familiei ştiu cum să o abordez, sfatul nu îmi este neapărat util, dar am zis să vi-l împărtăşesc…).

Înainte de a merge în Orbic, l-am vizitat pe domnul Ion Fercu, directorul liceului din Buhuşi şi jurnalist al cotidianului local “Deşteptarea”. Domnul profesor Fercu ne-a explicat că nu există diferenţe, din punct de vedere al inteligenţei sau calităţilor, între elevii romi şi cei români, dar că are şi părinţi care solicită ca odraslele lor să nu fie în aceeaşi bancă sau aceeaşi clasă cu copii romi. La fel cum cunoaşte şi părinţi care solicită exact invers, astfel încât copiii lor să aibă colegi romi şi să se obişnuiască cu o mentalitate deschisă, fără prejudecăţi rasiale.

Cu o obiectivitate caracteristică jurnalistului de cursă lungă, Ion Fercu le-a explicat colegilor norvegieni că, în opinia sa, de vină pentru discriminarea romilor sunt ambele părţi: atât românii, majoritari, cât şi minoritarii romi. Din ambele direcţii s-ar putea face mai mult pentru ca romii să fie integraţi şi să-şi găsească un loc în societate. Dar şi pentru ca majoritarii să le acorde o şansă, la fel ca oricărei alte persoane. Problema e complicată, iar răspunsurile, sau mai bine spus soluţiile, greu de găsit. Norvegienii le caută, pentru că sunt conştienşi că se pot trezi brusc cu un număr foarte mare de romi, care să caute refugiu după ce Franţa şi alte ţări încep să îi alunge.

Tot fără prejudecăţi sunt şi localnicii din Orbic. Majoritatea, pentru că o localnică ne-a spus foarte clar că “românii sunt murdari, iar ţiganii sunt cei mai curaţi. Nu veţi găsi ţigan la care să nu fie curăţenie. Ţiganii nu-şi lovesc copiii, dar românii o fac. Românii se culcă cu copiii lor, fac lucruri care sunt de neconceput pentru un ţigan. Noi suntem uniţi, avem grijă unii de alţii, dacă las copiii în grija vecinului, când vin, îi dau şi lui ceva, bani, ceva de mâncare, ne ajutăm între noi”.Cât despre furturi…”trebuie să punem ceva pe masă, la copii. De muncă nu se găseşte, în cap nu dăm, ce să facă omul ? Se descurcă cum poate…”

Sigur că afirmaţiile doamnei au avut şi părţi amuzante, însă problema Orbicului rămâne una serioasă. continue reading…

Televiziunea norvegiană TV 2 Norge a publicat primul reportaj din seria celor despre romii din judeţul Bacău. Necesită instalarea programului Silverlight, de pe site-ul lor. Se poate instala fără griji, este sigur şi funcţionează perfect.

În această săptămână am avut ocazia să îi cunosc mai bine pe unii dintre ţiganii / romii din judeţul Bacău. Aşa cum sunt în realitate, aşa cum vor să arate în ochii unui jurnalist român sau norvegian, aşa cum vor să arate în ochii românilor sau ai altor romi. Pur şi simplu oameni înainte de toate. Să vizitezi timp de o săptămână, timp de 10-12 ore pe zi, împreună cu doi jurnalişti norvegieni, comunităţi de romi de tot felul, este o experienţă fantastică. Înveţi multe, afli multe, descoperi multe. Iar contrastele sunt uriaşe. Am stat de vorbă cu romi care vorbesc engleza, franceza sau norvegiana, care şi-au deschis afaceri în străinătate, care sunt educaţi. Am stat de vorbă cu romi care cerşesc pe străzile oraşelor norvegiene sau italiene, cu oameni care şi-au ridicat o casă din banii făcuţi cu cerşetoria sau din cântatul pe străzi.
Am stat de vorbă cu ţigani care ne vedeau ca pe un fel de bancomate mobile şi care s-au purtat ca nişte sălbatici. Şi-ar fi dat şi copiii pentru o bancnotă de 50 de lei. Doar calmul, experienţa, tactul şi un demaraj sănătos cu maşina ne-au ajutat să evităm incidente neplăcute. Am stat de vorbă cu ţigani care au cântat prin toată Europa şi i-au încântat pe europeni cu talentul lor. Ţigani care au reuşit să facă o facultate şi să ocupe posturi importante în administraţie. Ţigani cărora le dau lacrimile atunci când se gândesc că semenii lor se umilesc pentru o bucată de pâine, deoarece nu li s-a dat nicio şansă în România. Oameni care au muncit o viaţă pentru copiii lor, să îi poată trimite la o facultate. Dar şi ţigani care au dat o fugă la Oslo continue reading…

În această săptămână frecvenţa articolelor de pe blog va fi mai mică, deoarece am o perioadă mai ocupată. Ajut o echipă de colegi din altă ţară (Norvegia) să documenteze, timp de o săptămână, un reportaj despre familii de romi. Şi am ajuns la concluzia că fac acest lucru deoarece le pasă de situaţie. Nu sunt invadaţi, nu au încă o problemă uriaşă, ca în alte ţări europene, dar îi interesează ce e cu oamenii ăştia care vin să le ceară bani şi să cânte pe străzi. Şi ce pot face ei ca să evite posibile probleme. Şi ce se întâmplă cu banii pe care norvegienii îi oferă ţiganilor noştri. Şi multe altele…

Câteva lucruri despre cum se face jurnalism în alte părţi ale lumii: televiziunea la care lucrează face următoarele chestii doar ca să aibă un reportaj: îi trimite la cucurigu (asta poate să însemne şi India sau Africa, după cum s-a mai întâmplat colegilor cu care muncesc în această săptămână), le asigură finanţare pentru cazare, masă, maşină închiriată, translator, ghid şi tot ce mai au nevoie. continue reading…

Iată ce am găsit pe carieremedia.ro, via gsp.ro. Ăştia suntem, ăştia ne sunt fotbaliştii, tinerii. Mă scuzaţi 5 minute, mă duc să vomit un pic. Hai România, hai tricolorii ! Haules baules ! Bleeeah…