Ştiţi povestea. Dacă nu o ştiţi, o rezum: un comic invitat la o televiziune franceză a distrat publicul şi realizatorii cu ceea ce a numit el “le salut roumain”: un “s’il vous plaît, monsieur !”, tânguit şi scârbos, cu mâna întinsă după pomană. Gestul pe care milioane de parizieni, de francezi, dar şi de englezi,nemţi, spanioli sau italieni îl văd zilnic, făcut de cetăţeni români. Pentru că ţiganii care cerşesc în capitalele europene sunt români. Comediantul francez mi s-a părut – cel puţin la faza menţionată – mediocru. Putea scoate mai mult din ideea lui cu ţiganii.
A venit, prompt, reacţia unor bloggeri (Daily Cotcodac), care au simţit nevoia să apere onoarea poporului român şi să inventeze “salutul francez”: acelaşi “”s’il vous plaît, monsieur !”, însă pe fondul unor imagini din războaiele mondiale, cu soldaţi francezi predându-se inamicului, cu mâinile sus. După care au început un inventar al înfrângerilor istorice ale armatei franceze. Televiziunile au preluat imediat “subiectul”, bucuroase că onoarea României este “reperată”. Ar fi fost amuzant dacă respectivele capturi de prin războaie ar fi fost făcute de armata română. Ar fi fost un motiv de mândrie, ete la ei franţujii, se iau de ţiganii noştri, dar uită că i-am ţinut cu mâinile sus când am avut chef, prin glorioasa noastră istorie. Numai că ironia cu privire la laşitatea soldatului francez vine din partea reprezentanţilor unui popor care, nu-i aşa ?, nu s-a predat niciodată. continue reading…
Cum gândesc oamenii care dau bani cerşetorilor ? Nu copiilor amărâţi, nu unei familii nevoiaşe. Baragladinelor şi bărbaţilor în toată firea care întind mâna, cu nesimţire. Oamenii ăia nu muncesc pentru bani ? Nu ţin la banii lor ? Cum să trec pe lângă o ţigancă înfofolită bine, care stă cu mâinile băgate în buzunare, mormăie ceva şi să bag mâna în buzunar să îi dau din banii mei ? Aia e întreagă, aptă de muncă, şi totuşi